Cu pisica la pescuit

Cu pisica la pescuit *** ***
Era un frig de crăpau pietrele în patru sub copita caprei care zburda zglobie peste munți și peste văi cu râuri înghețate și ouăle de corb ciripeau a eclozat. Eu cu unchi-meu ne duceam la pescuit la copcă. Unchi-meu ăsta era de fapt văr, dar mult mai mare ca noi, cu vreo 20 de ani, așa că toți îi ziceam unchiu și mai era și înalt de vreo 2 metri, deci nu puteam noi niște puchinei de 7 ani să ne credem verișori cu el. Lăsasem mașina cu care venisem, o Dacie 1100 veche cred de pe vremea chiar a lui Decebalus per Scorilo, la marginea pădurii și o luasem la picior prin pădure peste zăpada înghețată, cale de vreo juma de kilometru să ajungem la baltă, unde spera unchiu să dăm lovitura la somn. Pe drum văru povestea, cum altfel, povești vânătorești. Tatăl vărului ăsta, adică fratele lui taică-meu, fusese într-o vreme pilot pe avioane de împrăștiat chimicale peste ogoare, și în timpul liber se duceau împreună la vânătoare de iepuri cu avionul, adică taică-său împușca iepurii din avion mergând razant cu solul si după ce nimerea unul si cădea lat, văru-meu sărea iute din avion din mers, înșfăca iepuroiul căzut și la următoarea tură a avionului, se urca sprinten înapoi lângă tată-său. Eu chiar asa mic de 7 ani cum eram, mă tot minunam cum putea el să sară asa de repede în, și din avion, dar îmi era rușine să-l întreb. Ajungem la balta si se apucă el să sape cu un toporaș și cu o rangă specială, o gaură în gheața groasă si în timpul ăsta îmi povestea cum a fost el prima dată la pescuit, într-o vară, cu taică-său și cu pisica. Când scotea crapul din apă, tatăl său îl arunca pe iarbă în spate și pisica îl înșfăca în ghiare și-l imobiliza până venea văru să-l bage în minciog, iar tată-său pregătea undița pentru următoarea captură fără a-și bate capul cu amănuntele depozitării peștelui. După vreo două ore de așteptat în frigul ăla cumplit de aproape minus 30 C , a început să bată și vântul si să ningă ușor, asa că unchiu-văr a hotărât să ne întoarcem ca sa nu ne prindă viscolul si noaptea.
– Hai să ne încălzim puțin într-o cabană vânătorească secretă, zise văru, o cabană pe care o știu eu puțin mai încolo de drumul către mașina de la marginea pădurii. Ajungem noi la cabana din lemn acoperită cu un strat gros de zăpadă de ziceai că-i tort de frișcă, si ne apucăm să facem focul in soba din lut cu plită si trei ochiuri cu rotocoale de fontă.
– Aici, sub cabana asta am crescut eu acum vreo 10 ani niște iepuri. I-am băgat când erau mici, patru iepurași, prin gaura aia de aerisire de sub podea si apoi le-am dat de mâncare zi de zi vreo 3 luni, ei s-au înmulțit și au crescut mari cât niște capre, că deh, nu prea făceau mișcare. Cred că erau vreo 200 de iepuri-capre sub podeaua asta de a trebuit tata să cheme dulgherii să desfacă podeaua ca să-i scoatem pe toți si să-i ducem la vânzare în Obor. Era să se rupă mașina cu ei toți înghesuiți înăuntru. Din când in când mai trec pe aici să văd dacă nu s-au mai pripășit ceva animale sub podeaua cabanei.
După ce am mâncat si am băut lapte praf fierbinte si ne-am încălzit bine, am luat-o la trap către marginea pădurii să apucăm drumul către casă înainte de a apune soarele.
Mergeam hurducându-ne cu Dacia veche pe drumul plin de gropane, folosit doar de tractoarele forestiere, și la un moment dat văru zice:
– Uite vezi șanțul ăsta adânc din dreapta plin de arbuști înghețați? Aici acum 5 ani am scos eu cu tata un tanc trăgându-l cu o funie din oțel pe care o aveau soldații din tanc. Era căzut în râpă, nu i se vedea decât țeava tunului, si pe marginea șanțului soldații ne făceau semne disperați cu mâinile să oprim și să-i ajutăm. Am oprit și am remorcat tancul, i-am ajutat si l-am scos din șanț si ei drept mulțumire ne-au dat 100 butoaie cu motorină, din alea mari de fier, cum au tancurile.
Eu ascultam mut de uimire si de mândrie ca am asa un văr si un unchi atât de viteji, și încercam să-mi aduc aminte dacă am văzut prin curtea lor niște butoaie mari de tanc. Dar singurele butoaie pe care mi le aminteam erau niște poloboace uriașe din lemn în care punea unchiu- unchi toamna vinul.

Si acuma mă duc cu plăcere pe la unchiu-văr să-mi istorisească întâmplări incredibile la o cană de vin făcut de el însuși in butoaiele alea mari din stejar, pe care le ține la păstrare într-un beci uriaș de sub casă.
Voi aveți vreun văr din ăsta plin de istorii nemaiauzite de vânătoare sau pescuit cu pisica?

45 de gânduri despre „Cu pisica la pescuit

  1. bre necredincioșilor, cam subțire la comment-uri, ți-ai dracu’ dă capitaliști care vă duceț voi în vacanțe șî croaziere…
    las’ că vine ea, iarna…

    din păcate tata nu mai poate corecta povestirea și-mi cer scuze pentru eventualele inadvertențe da’ io așa-mi amintesc povestea;
    omu’ făcea armata la Tecuci, la ăia cu petlițe violet; și avea calificare de mecanic agricol, permis de conducere pentru tractor rutier, ce mai, era mai tare ca primaru’, la el în sat…
    prin anii ‘60-‘70, în ochii fetelor din sat, tractoristu’ echivala cu un posesor de Harley Davidson în zilele noastre…
    și pentru că era băiat serios, cu origini sănătoase, îl trimeasără ăia de la unitate, împreună cu un coleg, la București, să aducă un transportor blindat nou; PE ROȚI! că trebuia făcut rodaju’ înainte de nuș’ce mare aplicație;
    au ajuns la București, nu știu ce depou, să preia “utilaju”; numa’ că acolo îi aștepta șeful de depou, care i-a lămurit scurt (cred că pe ălălaltu’, că tata a fost un legist convins) cum că ar fi mai bine ca transportoru’ să ajungă la Tecuci pe roți doar în acte; fizic, tot pe tren, că rezolvă el cu toar’șu coleg din gara de destinație; în schimb, sutele alea de litri de benzină din rezervor ar face mai bine să-și găsească o mai bună întrebuințare…
    așa că băieții au anunțat la unitate că pot pleca doar mai tîrziu (din cauză de lipsă ștampilă romboidală verde…sanchi), au luat vreo 300 de lei, partea lor, și au petrecut o seară de pomină în capitală…

    pe cînd aveam vreo 9-10 ani, umblînd prin actele lui, găsesc un carnețel negru: tata era instructor de judo!!! cum eu eram și atunci, ca și acum, puțin mai rotunjor și uneori copiii mă mai necăjeau pe tema asta, mi-am zis: gata! asta este! mă face tata judoka și să-l văd io p’ăla care se mai ia de mine!!! așa că am început cu rugămințile; 24/7; da’ el mă ignora; cam la vreo lună am aflat și de ce; reparase ceva cu un vecin și acum erau pe la al treilea pahar (deh, efortul trebuie recompensat, nu?); eu, călare în capu’ lui cu judo;
    vecinu’ zice:
    -da’ de ce nu-l înveți pe copil, vecine?
    -ce instructor? că numa’ carnetu’ îi de mine; ok, ne-au predat judo în armată (am zis că făcuse la securitate, unde n-a vrut în ruptul capului să rămînă angajat…s-a întors la motoarele lui) numai că n-am învățat mare lucru; la un meci Dinamo, ne-au dus la Ploiești pentru o demonstrație înaintea meciului; ne-au ales numai d’ăștia de la țară, 300 de flotări, opream bou’ din fugă cu o singură mînă…eram vreo 5-6, aliniați frumos, cu fața la public; și apare o stîrpitură de locotenent, 3 la leu…45 de kile cu uniforma udă și bocancii în picioare…în 30 de secunde ne-a pus jos pe toți ăia 5-6, de nu ne puteam ridica de pe gazon!!! și atunci m-am jurat să nu mai aud de judo în viața mea…carnete ne-au dat la toți, la liberare…

  2. unchi-meu ăsta pleca de la un crâmpei real, de exemplu povestea asta cu tancu plecase de la faptul că odată văzuse el niște tancuri pe un câmp si s-a gândit imediat cum ar fi să cada un tanc în râpă și el să se ducă să-l salveze.
    sau aia cu iepurii, a găsit odată doi iepurași sub cabana aia si el a extrapolat ca dacă i-ar fi încuiat acolo si le-ar fi dat mâncare s-ar fi înmulțit… 😀 😀
    ăsta spunea gogoși si cănd tăcea

  3. bre, da’ voi nu știț citi diloc!
    hai, punim mînî di la mînî ș-o luăm pi asta; i-o dăm lu’ veorica poati s-a duci unde-o-nțarcat mutu’ iapa!!!
    scrii șî pi sticlî: premier voiaj…

          1. Eu nu am consumat nimic pentru ca faci combustie interna la caldurile astea.
            Pentru ceilalti nu bag mana in foc (:cool:)

  4. costicămusulmanu,
    eu dacă pun mâna pe o sticloanță ca aia să știi că n-am inimă s-o dau la gâște
    mă voi sacrifica eu pentru voi
    hai, bine, mergem în voiaj cu toții, dar după cum am zis mai sus, nu cred că ne mai primesc nevestele acassă după aia (:crazy:)

  5. eu zic ca premiera noastră să și-o cumpere singură, ca are bani, și să plece apoi in voiajul pe Marte , voiajul ăla numai dus, la care deja s-au înscris niște sute de mii de descreierați

      1. spre costicămusulmanu,
        păi cum vorbeam alaltăieri, după vacanță ai nevoie de odihnă
        așa că plan B (:boast:)

  6. niște versuri adevărate
    by

    Ancelin Roseti
    5 hrs ·
    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…?!
    Ţara mea de forme fără conţinut,
    Căzătoare-n vise şi în letargie,
    Încurcată-n iţe de nedesfăcut.
    Fierbi în sucul propriu şi îţi plângi de milă,
    Iată, fiii-ţi mândri, azi, te părăsesc!
    Limba ți-ai uitat-o, eşti arghirofilă…
    Dulce Românie, ce pot să-ţi doresc?

    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…?!
    Ţara mea condusă de analfabeţi,
    Zilnic jefuită – toţi în cârdăşie
    Cu băieţii „harnici” şi cu epoleţi.
    Ţi-ai urcat în stemă megalomania,
    Tu, plagiatoareo! – suflet românesc –,
    Dumnezeu ți-e banul, circul ţi-e mândria…
    Superficialo, n-am ce să-ţi doresc!…

    link: https://www.facebook.com/ancelinroseti?fref=search&__tn__=%2Cd%2CP-R&eid=ARBFxZXzKsafpfl3Ec-tXt58umujXH9gPDHMcU3pevUp4DCCUWjbr-mk8rSMJicw8CG4MM1OiA0IhPyD

    1. Nu pot să subscriu. Să nu confundăm țara/patria cu statul.
      „Patria este norodul, iară nu tagma jefuitorilor” – Tudor Vladimirescu
      „Ask not what your country can do for you, but what you can do for your country.” – J.F. Kennedy
      De statul român/tagma jefuitorilor, cea actuală și nu numai, pot să mă dezic, de țara/patria mea, de neamul meu, de limba română („Limba română e patria mea” – Nichita Stănescu) niciodată.
      Ar fi ca și cum mi-aș renega mama. Pot să deplîng că e căzută în nenorocire, să încerc să o ajut, niciodată să o abandonez, să o condamn.
      Apropos de „norodul” actual. Adesea mă gîndesc că sîntem nevrednici urmași ai bunilor și străbunilor noștri, îmi revine obsedant o veche hore în minte: „Și rămîne lumea mea / La cine nu-i vrednic de ea.”

      1. spre Andrei,
        citatul „Patria este norodul, iară nu tagma jefuitorilor” este perfect incadrat in tema discutiei, iar autorul versurilor vrea sa sublinieze ca tagma jefuitorilor a capturat tara ( „tara mea condusa de analfabeti”) si acestor hoti -care cred ca-s ei tara- nu e doreste el nimic.
        Si legat de ultimul tau citat mai este si citatul „inteleptul care se fereste sa participe la treburile cetatii, e condamnat sa fie condus de cei mai prosti si hoti din cetate”

  7. Parca s-au rasuflat smecheriile-astea…ce buni si dastepti suntem nou si ce cah sunt ailalti…

    V-am zis, eu printr-a opta faceam plagiate d-astea, da eu aveam haz..si colegii mei de liceu cand voiau sa fie cool erau mai originali..  hai sa ne vedem de treaba zic!

    1. acest domn este scriitor si are carti publicate.
      poezia este a lui originala si pe el il plagiaza unii.
      nu stiu cine te-a suparat dar nu e pe merit (:sorry:)

  8. Romanie,dulce sau amara,suntem toti!
    Mi-e sila de cei care o fac de ras dar uneori mi-e si mai sila de cei care se „lustruiesc pe ei” balacarindu-i pe altii! Am un cumnat prin anglia si-mi face rau cand il aud baaa tu stii cum si ce fel si ce misto si ce pusca mea e pe acolo…baaa eu stiu ca daca plec plange mama dupa mine,eu stiu ca daca plec sunt aici cativa oameni pentru care am luptat dincolo de interesele mele personale si ma vor pomeni cu drag,eu stiu ca aici spun ca sunt a lu cutare si lu tata ii rade sufletul..nu cunosc resorturile celor care pleaca, nu judec grosso modo da-mi vine sa trag palme, ma-ntelegi, cand aud mistouri ieftine si niste texte degraba aducatoare de likeuri..faci misto un pic si de mine tu, ala care te crezi deasupra pt ca scrii niste rime pe face-book!

  9. e membru in uniunea scriitorilor si nu face misto de tara!

    deplange faptul ca suntem condusi de analfabeti si hoti  si corupti.

    contesti asta?

    oricat te-ai supara, boii din parlament tot boi raman si ei au dus tara asta de rapa

     

    1. Am citit si eu wiki pedia .
      Sa zica de boii din parlament, cu nume si prenume! Sa zica de toate relele din tara asta,cu subiect si predicat!
      Sa-l lase in pace pe Eminescu, daca atat l-a dus mintea si talentul!

        1. Hai ca stiice vreau sa spun..cu atat mai mult astept altceva decat niste parodii de la oameni de litere…care,btw, dpmdv, sunt adevaratul suflet al unei societati ..si identitatea si forta care ne-ar putea duce inainte..nu inaintele ala care era el mai bine…
          Daca-si ia alt pseudonim promit ca-l citesc…
          Mi-aduce aminte de Cello Viorin…orasul cu salcami..

          1. irinușa rulz!
            suptscriu; miștocăreala asta nu are finalitate, că la teorie toți suntem buni da’ practica ne omoară; d’aia are votanți piesdiu’ vieții, că ei se duc “la firu ierbii”, acolo unde-s voturile;
            domnu’ andu, ăla care-ți “anulează” ție votul, chiar crezi că cetește? sau, prin absurd, dacă cetește, crezi matale că și pricepe?
            și atunci, rămîne cum am stabilit: noi cu bula, ei cu voturile și șmenurile…
            nu-l cunosc pe domnu’ autor însă și mie demersul dumnealui mi se pare ușor pueril, hîc, pă’rea mea…

  10. La fel m-am impuns cu dg acum 2-3 sapt cand a pus nste versuri ale unui schizofrenic in care ii facea canibali pe parintii fetelor..
    Imita pe A. Paunescu ” dragi parinti”
    Dar eu totusi zic ca nu se compara cazul de acum cu acela,

  11. spre costicamusulmanu,
    eh, ce sa zic, cred ca-s subiectiv pentru ca-l cunosc,
    nu e superficial si bascalios deloc in viata lui…
    in aceste versuri a vrut sa foloseasca forma dandu-i alt continut vorbind despre retardatii care au acaparat tara prin impostura.
    lor nu le doreste el nimic, pentru ca au distrus-o cu prostia si lacomia lor.
    dar zic si eu „ce e val ca valul trece”

    PS: nu am inteles cum ai bagat voturile in ecuatie

    1. Voturili e in ecuatie pt ca …voturi, na!
      Adeca votantii psd tot aia e, si cu poezii si fara, iar noi staaaam in bula noastra insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune..

      1. catre Irinoush,
        Si cam unde ar trebui să stăm?
        eu ( si familia mea) am fost în P victoriei aproape la toate întâmplările, am respirat niste gaze, am adunat semnaturi pt usr, vorbesc cu lumea cum ziceai ca ai facut tu cand faceai lobby anti PSD
        Ce altceva sa faci?
        sa iesi in strada cum zice deputatul mitralieră?
        sau cum mai zic unii sa pui mana pe topor ?
        si poeții cu arma scrisului pot îndemna lumea la un vot cum trebuie ,un vot pt alungarea impostorilor de la putere.
        Deci asta cu stat in bula noastră nu o ințeleg.
        In care bulă ar trebui să stăm?

Dă-i un răspuns lui Exun Amchory Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *