Faleza cu furtunașe

******* Faleza cu furtunașe ******
Nu te lasă să te plimbi pe faleză cât e ea de lungă, vreo 10 kilometri. Peste tot sunt baricade unde sunt trecerile de pietoni sau stațiile de taxi. Acolo sunt doar agenții de securitate, foarte vigilenți si plini de importanță si cu lucrătorii de la spații verzi, care pun flori, rulouri de iarbă, aranjează furtunașele de irigație si tund iarba cu tractorașe din alea mici, de miroase a iarbă cosită de la 1 kilometru. Mai sunt pisicile comunitare, care de bine de rău mai primeau mâncare de la unii oameni, printre care mă număr și eu, ca un sclav pisicar ce sunt.

Am căzut la pace agenții de pază si ne lasă să punem mâncare pentru pisici lângă bordură în apropierea locurilor unde știm ca erau înainte de interzicere. Au zis că le-au văzut cum vin și mănâncă.
Deci oamenii de la întreținere lucrează, cu măști, normal, oamenii de la cap de linie al autobuzelor lucrează si ei si igienizează fiecare autobuz, vânzătorii din supermarket lucrează, că na, cum ar fi să lucreze de acasă ca noi? Poliția la fel, lucrează si dau amenzi usturătoare inconștienților si supermanilor
Asa că străzile sunt pustii, deși nu ne este interzis să ieșim afară din casă:


La intrarea in fiecare Mall sunt instalate scanere de temperatură, ți se dau mănuși si gel dezinfectant, iar dacă nu ai mască nu te lasă să intri, mai la început îți dădeau si mască, acum nu. Cărucioarele sunt fără fise si ți le sterge in fața ta un lucrător din Nepal.Parcarea in tot orașul a devenit gratuită pana la noi ordine.
In fisierele cu poze, am găsit si poză de când era si YY aici făcută la Mall, poză căreia i-am dat titlul ”Cum să slăbești X kile într-o secundă” :

Voi ce metode de slăbit cunoașteți?

66 de gânduri despre „Faleza cu furtunașe

  1. Ce dragutza e YY 😍 ii doresc numai bine si sper sa va revedeti in curand!
    Dragutza si faza cu pisicile 😊
    Pun dedesubt episoadele turcesti

  2. Episodul 2: Ma prezint a doua zi la ora 9, dupa cum fusese stabilit. De la locul de cazare (de langa stadionul de fotbal-echipa Manisaspor din liga 1) faceam 45 min cu microbuzul (un soi de maxi-taxi) pana la spital. Acolo nu era statie propriu-zisa, te aruncai in tufisuri si pandeai un moment potrivit sa fugi peste soseaua cu doua benzi pe sens, sosea care in aprox 500 m iesea din oras, trecand pe langa statuia omniprezenta a lui Ataturk. Ajung in fine in spital, iau plina de importanta liftul medicilor si cobor la etajul 7. Proful indiferent ma repartizeaza la o rezidenta amabila, care ma ia in camera de consultatii si examinam impreuna cativa pacienti. Eu imi pun constiincios capastrul cu lampa pe cap (in sfarsit gasind unul care sa mi se potriveasca-la Mures mi-l tinea proful pe cap ca imi aluneca si eu eram intotdeauna prima care examina) si la final nu-l pot scoate fiindca se incurca in parul proaspat facut permanent incretit 😊 mai tarziu coboram si in ambulator. Zilele urmatoare tot cu rezidenta, dimineata pandeam dupa un stalp sa plece proful in cabinetul lui si apoi tzushti in lift sa cobor in ambulator. Pe la sfarsitul saptamanii se organizeaza o sedinta interdisciplinara cu radiologia, oncologia si chirurgia pt un pacient cu patologie tumorala si trebuie sa particip si eu cu restul lumii. Stau mai catre usa, langa caruciorul cu ceai proaspat si zahar (da, ceaiul este omniprezent, pe sectie era fiert in incaperile rezidentilor, la asistente si la secretara profului, era cate un fel de debara cu arzator). La un moment dat se proiecteaza niste imagini radiologice pe un laptop din partea cealalta a camerei si incercand sa ma strecor intre o doctorita si carucior ma impiedic de o rotita si cad spectaculos, rasturnand recipientul cu zahar. Toata lumea sr sperie, inclusiv proful, ma ia deoparte, cineva imi ia tensiunea ca oi fi ametit, ma intreaba daca m-am lovit (aveam o vanataie pe bratul stang, cand alunecasem cu o seara inainte pe trotuarul proaspat spalat si ma saltase spaniolul inainte sa ajung in calea masinilor). Mi se ofera ceai si mi se explica in engleza detalii despre caz. Proful se imbuneaza, ma cheama sa asist saptamana urmatoare la o operatie si imi da vinerea libera sa plec intr-o excursie (in statiunea Olympos din apropiere de Antalya, pe care am si vizitat-o atunci, alergand la 47 de grade cu rucsacul in spate)

      1. daaa, best best seller ametist,
        intrăm si noi în atmosferă cu tine când povestești (:good:)

  3. M-as astepta ca-n aceste imagini exotice sa vad si camile, sau macar sopirle, serpi, scorpioni.

      1. Ma rog, nu stiam, am auzit ca-n India vacile merg pe unde vor ele si stiu ca o camila e mult mai scumpa decit o muiere. Au ferme si de sopirle, si de serpi si de tot felul de alte lighioane?

        1. Ferme de șopârle sunt in Kuweit, ajung si la jumate de metru, dar nu le prinde nimeni că sunt in zona minată si înconjurată cu garduri din sârmă ghimpată.
          Gata cu Italia ? Ai văzut vreun meci de fotbal? Sau numai Domițian si Justinian

    1. Cămilele sunt crescute cam ca la noi vitele, adică au grajduri și merg la păscut cu cireada. Si sunt pe la țară, în afara orașelor. Când trece pandemia, o să mă duc pe acolo să fac un fotoreportaj. Șopârle, șerpi si scorpioni am văzut când am lucrat in deșert, spre Arabia Saudită.

  4. Am pierdut subiectul bagaje, incerc sa recuperez.. Eu sunt genul periuta de dinti in buzunar si nimis mai mult, cel putin in tinerete am facut multe voiaje dupa acest sistem, desi nu aveam niciodata asigurata cazarea la vreun hotel cinci stele, ci, mai degraba, speram sa gasesc un hamac cu suflet.
    In perioda in care zburam aproape saptaminal de undeva, undeva, am avut destule peripetii cu bagaje, mai ales atunci cind trebuia sa iau si aparate de masura si control, uneori f scumpe.

      1. E o mare deosebire de bagaje intre cind merg singur si cind merg cu nevasta!

        Cu aparate de masura am patit-o in Ge. Aveam un fel de teodolit, dar mult mai sofisticat, cu laser in 3D, f. scump. Aveam toate hirtiile posibile, incl o asigurare suplimentara cu valoare declarata. La aeroport le-a trebuit doua ore, noroc ca m-am dus f devreme, banuiam ce o sa iasa. Am despachetat echipamnetul, l-am pus in functiune, ar fi trebuit sa am si o adeverinta ca nu emite unde care influenteaza echipamentul avionului. Si nu mergeam departe decit la Dresda, daca stiam ce balamuc e mergeam cu masina!

    1. Termostatele de Dacia se vindeau in draci pe litoralul nostru, în anii 90, dar mergeau și la traficul Bulgaria-Turcia și retur. Am lucrat într-o fabrică de aparate de măsură și control și știu ce zic. (:crazy:)

      1. Erau ca un bonus la concediul nostru la mare, când, din cele 10 zile socotite 7 fuseseră cu ploaie și ni se terminau banii de prelungire…scoteam termostatele din rucsac și pac! mare, soare, magie!

        1. Detectoare de radiații, bre, solare,gen. Și aparate de măsurat altitudinea și longitudinea la 10.000 de metri, când speri să ți se deschidă parașuta. Plus detectoare de bombe antibacteriene neaoșe ascunse în sticle de șampon…

          1. Mai bine bem o bere si servim un mic 😀 dacă neamțu nu mai vine să ne spună

  5. Episodul 3:
    Trec zilele, casc gura la operatii, sunt lasata sa intru mana a 3-a/a 4-a, cazuri faine. Toate salile de operatie sunt la etajul 2, fiecare disciplina are 1 sau 2 sali. Se intra intai in anticamera, unde te schimbi in hainele de sala si iti schimbi si papucii. Era un raft cu diverse marimi de papuci, dar toti prea mari pentru mine, asa ca am luat unii micuti roz cu floricele , care s-au dovedit a fi ai unei anesteziste, ramasa desculta 😛 asa ca i-am inapoiat si am lipait cu unii 38+ (eu avand 35/36). Pana la urma a vorbit proful undeva si au aparut unii nr 36, pe care i-am folosit doar eu pana la plecare. In timpul liber vizitam orasul sau dadeam o fuga pana la Izmir (20 min cu autobuzul, care circula la jumatate de ora). In autobuz in afara de sofer mai erau unul sau 2 stewarzi, care imparteau sticle cu apa de baut si apa de trandafiri pt improspatare pe rute scurte (ex Manisa-Izmir) si in plus cafea, ceai, prajituri, inghetata pe rute lungi (ex Antalya-Izmir), inclus in pretul biletului. Pe drumurile lungi mai faceau si cu schimbul la sofat. Venind inapoi din Antalya mergea atat de incet, ca am avut ocazia sa-i arat spaniolului o Dacie veche, care ne-a depasit pe banda 2 😀 (Solenze si Loganuri vazuse deja). La un moment dat unul dintre noi intreaba stewardul cat mai avem pana la Izmir. Ala mormaie ceva neinteligibil in engleza, brazilianul trezit din somn salta din scaun „what, 10 minutes???”, pe mine ma umfla un ras isteric ce trezeste restul de calatori adormiti, iar stewardul imi arunca priviri ucigatoare 😁 vreo ora n-am indraznit sa-i cer apa 😂😂
    In Manisa stewarzii aproape te ridicau din strada sa te duca in Izmir, iar polonezii comentau ca la ei pot sa alerge dupa autobuz si nu opreste 😜
    Mi se pusese pata pe unul dintre reprezentantii locali ai ligii studentilor, dar treaba nu prea era reciproca, iar eu luam foc cand celelalte fete incercau sa-i acapareze atentia! La ORL era un alt rezident simpatic, imi arata o gramada de endoscopii si ma trezesc intr-o zi ca ma intreaba ce fac dupa-masa. Eu credeam ca ma invita sa mergem in Izmir, cand colo voia sa vin cu el in garda 😁😁😁
    Cat despre prof, in ultima saptamana m-a invitat la el acasa in Izmir sa ii cunosc familia si sa servim impreuna masa de seara. Mi-a ghicit si in cafea 😀😀 in ultima zi am stat la el in cabinet si mi-a facut o gramada de scheme cu urechea, in timp ce beam lapte, ca ii spusesem ca m-am saturat de atata ceai 😂😂 am ramas in contact pana astazi, chiar daca nu am mai reusit sa ne intalnim..

    1. He he ce frumoasă poveste (:good:)
      M-ai făcut să ma uit pe harta cu Izmir si Antalya 🙂
      Bune povești pentru duminică după-amiaza

      mulțumim 🙂

      1. Mda… io ma uit pă harta cu „cum ajung pe jos acasa”. Si tot prin Siria imi da 🚣‍♂️

  6. Eu sunt adepta „Evidence based medicine”, incerc sa aplic ce scrie prin diversele ghiduri si protocoale, citesc studii pe aspecte care ma intereseaza. Cu toate acestea, am invatat cate ceva de la fiecare coleg indrumator cu care am lucrat, daca nu aspecte medicale, macar administrative-sa notez absolut tot ce am facut/constatat/recomandat pacientului, lucru ce m-a ajutat f mult in practica de specialist ☺

          1. Un roman ajunge la o fantana, pe care acrie ca e otravita. Se opreste la timp, apare un ungur care da sa bea. „Nu bea, e otravita”. Nimic. „Nu bea, ca e otravita, mai!!” „Nem tudom”. „No atunci bea incet ca-i rece”.
            Banc cretin, stiu 😀

      1. Completare – saluturile de bază în lb. maghiară:
        Io regret, Io nu pot și Io aștept (Bună dimineața, Bună ziua și Bună seara).
        Originalele nu le știu, dar cam așa sună pt români 🙂

        1. Și încă o completare la bancul lui ametist (celebru):
          (cu scuzele de rigoare pt limbajul colorat)

          Atilla venind călare
          Întîlni o apă mare,
          Opărit la c..r, la c..aie,
          Se gîndi să facă-o baie.
          Cînd să iasă el la mal,
          P.la haine, p.la cal…
          No: cine-o fost primu-n Ardeal ?

          🙂

          1. Mă opresc aici cu bancurile cu unguri, deși știu o grămadă.
            Btw, în DE l-am bombardat pe un coleg scoțian cu bancuri despre scoțieni – despre zgîrciți. Am adaptat inclusiv bancurile despre evrei. A rîs cît a rîs, și i s-a cam oprit rîsu-n gît…
            Ex:
            – Cum declanșezi un război civil în Scoția ?
            – Arunci o monedă pe jos.

            Altul:
            Un scoțian aruncă pieptenele la gunoi.
            Prietenul lui:
            – De ce ai aruncat pieptenele la gunoi ?
            – I s-a rupt un dinte…
            – Ei, și pt un dinte ?
            – Era ultimul…

            🙂

            Șamd, etc…

          2. bre, la nunta verișoarei mele, hăăăăt prin nouăzecișunpcic, unchiu-său, aviator meletar pe lîngă carei, pe la 3 dimineața, cînd toată lumea-i muci (în moldova, cel puțin), o-nceput a cînta:
            păn’tu al nostru sfînt argheal,
            s-o urcat pișta pi cal
            domnie ocrocește-i pă româââniii
            da’ dă-ce-n pi…mă-tii jos,
            că arghealu’ nu-i a vos’t,
            domnie orcrocește-i pă româââniii…

            ș-apoi s-a băut!

            diclaimăr: n-am drept nimică cu ei ca nație; numa’ cu pesedeu’ roș-alb-verde…

          3. spre Andrei,
            tot asa un banc cu scoțieni :
            cum s-a inventat sârma de cupru? doi scoțieni au găsit simultan o monedă de 1 penny pe jos

  7. Spălați spălați spălați
    Dar cine spală banii o fi de la corona-virus sau de la altceva? (:wacko:)

  8. Azi este o zi mare, feblețea mea, doamna Kovesi, și-a câștigat dreptatea la CEDO. E de scris in calendar. Și tot azi, dimineața devreme, abia ce făcusem ochi, am primit de la google foto retrospectiva zilei de 5.5.2014. Fotografii cu Irina mea și cu cățeii in diferite ipostaze, doi cu premiul întâi la un concurs internațional, alții pui mici, acasă, la București. M-am grăbit să i le trimit, ca amintire, știind că a schimbat multe telefoane între timp…și la cafea dau sa citesc știrile și îmi cade sub ochi cum că azi se serbează ziua sfintei mucenițe Irina, habar n-avem că există in calendar ziua asta… îi trimit urări de bine. Coincidențe fericite.

    1. Sa iti traiasca Irina, cu tot cu numele ei frumos!:) Si eu am aflat azi ca e sf Irina – nustiam ca exista (:kiss:)

      Ne-am bucurat si noi pt Kovesi-dar ma asteptam la un astfel de deznodamant.
      In alta nota _ imi spunea mama acum vreo doua zile ca in sat a murit o femeie- 37 de ani, a cazut secerata dupa ce trebaluise prin curte. Infarct. Sotul ei a povestit tuturor cum l-au tinut nu stiu cat la morga incercand sa il convinga sa semneze ca sotia lui a murit de COVID. I s-a spus ca primeste bani ( ajutor de inmormantare sau asa ceva) si el a refuat. Ieri am aflat ca e o practica mai noua. Doamne, suntem nebuni? Orice pentru bani??! cica primeste si spitalul ceva fonduri daca au nu stiu cate cazuri- nu stiu cat e de adevarat dar mama spunea ca nenea ala de la tara e un om serios -nu crede ca minte.
      Voi ti auzit de asa ceva?

      1. Cât despre decesele declarate a fi din cauză de covid, fără să fie adevărat, nu știu nimic. Parcă m-aș mira să se laude cu un număr mare de decese, mi se pare fără sens. Ca ce chestie? Că un motiv de laudă ar fi un număr cât mai mic de decese. Prin presă citeam că, din contră, numărul de decese declarat e Mai mic decât în realitate. România paradoxurilor!

        1. Se pare ca autoritatile locale..primariile primesc ceva fonduri daca au un anumit nr de cazuri.. naiba sa ii ia, ii cred in stare de orice

      2. da, frate, primesc angajații ăia 2500 de roni!!!
        că s-au ocupat de covizi…
        FMM românica…

    1. Omanianu, te salut! de ce te salut in mod special? pentru ca m-am agatat de comentariul tau, LCK, de cel putin cinci ori, ca sa pun o poza facuta de mine acum doi ani , in Viena, cand m-am intalnit cu LCK. Si era o poza din galeria mea de poze, de unde am mai pus pe blog si alte poze, de pilda cu motanul birmanez al mamei mele, pozele avand aceleasi dimensiuni…ce sa vezi, poza cu Codruta cica e prea mare, bre, nu incape, desi e fix la fel. Nu mai incerc, ma las pagubasa. Ma bucur insa ca Laura Codruta Kovesi nu s-a lasat pagubasa, dupa ce bivolii astia limbricosi, de la PSD via CCR, i-au inscenat mizeria aceea de demitere. Victoria ei este de fapt a noastra.

  9. Stiam ca e o irina ratacita prin calendar dar nu am avut rabdare s-o caut. Chiar multumesc, e numele meu si e prima oara cand primesc felicitari..onomastice! Nu-s in cea mai buna forma,dar o inima mare si rosie pt codruta tot am!
    Va dati seama ce trist e sa te agati,o natie intreaga,de un nume, de un om?!
    Cica atunci stii ca o societate e in criza, cand un loc, un post, o functie,o putere de decizie,orice,depind fe un nume propriu. Poate nu am retinut exact dar pricepeti ideea!
    Bagajele m-au terorizat de cand ma stiu, noroc ca n-am nevoie de ele prea des!

    1. Ai putea să ne spui o întâmplare cât de cât cu bagajele.
      Mai uiți si tu de rămășițele zilei

Dă-i un răspuns lui luminita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *