13 gânduri despre „zurgălăi de clopoței

  1. La multi ani, dragii mei, oriunde v-ati afla!

    De fapt ne aflam aici cu totii si as vrea sa vad azi miracolul acestui fapt si atat!

  2. Un pluton de jandarmi a defilat ca si cum ar fi venit de la crâșmă.
    Ce, nu avem a ne mira deloc.
    Alt polițist nu reușea să se urce pe cal.
    Reporterii ăștia nesimțiți filmează tot și strică cheful omului în zi de sărbătoare.

    1. Desi am fost acasa, nu am urmarit nici un minut de program tv. Citesc doar outin pe net, din ce in ce mai putin si asta. Sper sa ma indobitocesc treptat.

  3. Nu, Merkel nu a fost preferata mea, a facut multe lucruri bune, dar si o multime de prostii, pt a caror corectare va fi nevoie de multi ani. Dar a iesit la pensie si s-a organizat o ceremonie, traditional asa numitul “Zapfenstreich”.
    In ciuda incalzirii globale a fost f frig, dar totusi Merkel a suportat cu stoicism, de fapt asta a fost calitatea ei de baza.
    Se spune ca hainele il fac pe om, sau nu. Se spune ca esti ceea ce maninci, ce citesti, ce respiri, ce prieteni ai, ce nefasta, dar cite alte lucruri nu se mai spun?
    Se spune si ca esti muzica pe care o asculti, care iti place.
    Sa vedem ce si-a dorit Merkel sa se cinte la despartirea ei!
    Pe primul loc a fost „Du hast den Farbfilm vergessen“, (Ai uitat filmul color). E un cintec f vechi, de cind avea Merkel 20 de ani in DDR. L-a cintat Nina Hagen, o cintareata punk din DDR, care mai tirziu a fugit in Anglia si Germania. O mare figura, si acum la batrinete face tot felul de prostii. Sa ascultam cintecul: Nina Hagen Du hast den Farbfilm vergessen Ein Kessel Buntes – YouTube


    Povestea cintecului, e a unor iubiti, pe el il chema Mihai, care-si amintesc de cind mergeau prin nisip, dar amintirile erau alb-negru pt ca si-ar fi uitat filmul color. Desigur o frumoasa alegorie, a imaginilor sepia ale trecutului. „Mein Michael Nun glaubt uns kein Mensch, wie schön’s hier war haha, haha” (Mihail al meu, acum nimeni nu ne crede, ce frumos a fost aici)

    Al doilea e „Für mich soll’s rote Rosen regnen”, (Pt mine ar trebui sa ploua cu trandafiri rosii). Ascultati-l aici
    Hildegard Knef – Für mich soll’s rote Rosen regnen 1968 – YouTube


    Hildegard Knef a fost actrita, cintareata, umblata mult prin lume, chiar la Hollywood, car es-a intors la batrinete in Germania. Cintecul “vorbeste” de o fata de 16 ani, careia lumea ii sta la picioare, care are dorinte mari, de care e convinsa ca i se vor indeplini. Stie ca merita sa ploua cu trandafiri rosii. Ich will, will alles oder nichts, eu vreau totul sau nimic. Si mai tirziu ramine optimista, „Will immer noch siegen
    Will alles, oder nichts,“ vreau inca sa inving, vreau totul, sau nimic.
    In sfirsit cel de-al treilea e un cintec religios catolic, pt cor il ascultati aici Grosser Gott wir loben Dich – YouTube


    E cunoscut si-n engleza
    „Holy God we praise thy name”


    Großer Gott, wir loben dich, Herr, wir preisen deine Stärke.
    Vor dir neigt die Erde sich und bewundert deine Werke.
    Wie du warst vor aller Zeit, so bleibst du in Ewigkeit.

    Concluzii, credeti ca poate cineva sa spuna ceva despre personalitatea lui Merkel in urma alegerii acestor bucati?

    1. Probabil că n-a mai ascultat muzică în ultimii 60 de ani și a rămas acolo unde era la începuturi, și cu muzica și cu personalitatea. Nu am admirat-o niciodată pe Merkel. Iar germanii au avut și au conducătorii pe care îi merită. Ca orice popor de altfel.

      1. Iar germanii au avut și au conducătorii pe care îi merită.
        Ca orice popor.

        Mi se pare totusi interesant sa analizam cum ticaie marile personalitati ale lumii.
        Deosebit e faptul ca s-a declarat deschis crestinismului, lucru care, in ziua de azi, nu e de la sine inteles.

        1. Nu înțeleg asta „a fi deschis creștinismului, în ziua de azi, nu e de la sine înțeles”. Ba e de la sine înțeles, popoarele creștine se identifică cu creștinismul și azi, doar că toleranța liderilor europeni pentru alte religii non creștine, care au invadat Europa prin migrație forțată și s-au mutat în spațiul european în ultimii ani, e dusă într-o direcție absurdă– să nu le creem ălora frustrări, vezi doamne, noi, cu credința noastră, în Dumnezeul nostru. Religia, până la urmă, e o alegere personală. Prea mulți o iau ca atare, ca pe un dat.

  4. ZZZ
    – De când veniţi la Zidul Plângerii?
    – Aproximativ de 60 de ani.
    – De 60 de ani ! Şi pentru ce vă rugaţi?
    – Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume. …
    – Şi ce simţiţi după 60 de ani?
    – Parcă aş vorbi la pereţi..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *