Vitraliu Vasquez

*** Vitraliu Vasquez ***
Mie îmi plac vitraliile. Pe unde le văd nu le scap din ochi vreo câteva minute. E la fel ca și cum aș savura o înghețată. Și cam tot atâta durează contemplarea.
Vitraliul ăsta din poză e conceput pentru a reprezenta momentele unei zile de-a lungul orelor, inclusiv somnul, deci pe 24 de ore. Dar tot la fel de bine ar putea fi și reprezentarea evenimentelor unei țări din cursul unui an. Sau stările pe care le creează citire unei cărți sau vizionarea unui film. Numele este ales aleatoriu după ce l-am terminat. Scopul este relaxarea. Priviți-l și relaxați-vă!

19 gânduri despre „Vitraliu Vasquez

    1. mie, din contra, vitralile imi reflecta tot aceleasi stari cu nemurirea sufletului, pe care le am mai ales dimineata. specific dimineata, ca spre seara de obicei imi trec. roflcovid usor, pa.

  1. Buna, andu! Eu intru zilnic pe blogul tau in speranta ca a mai scris cineva ceva. Din pacate si tu scrii rar, comentatorii asisderea. Nu inteleg care mai este rostul acestui spatiu unde eu o  sa dau click si maine. Poate o sa-l reinventezi? Nu stiu. Poate stii tu.

  2. In mod normal ar fi aparut macar doua-trei replici la comentariile mele pana acum, insa nu o sa raspunda nimeni, pentru ca nimeni nu frecventeaza acest blog cu dorinta de a participa la un schimb de replici, conversatie in timp util se cheama.

  3. Lasatz nemurirea si spunetz ce-i cu vovidu usor, doamna lumi-e urare sau informatie?
    In ambele cazuri va dorim de bine. Parerea mea e ca este atata anxietate in noi ca ne e frica sa mai emitem pareri referitoare la ce se mai intampla, cel putin noua, celor care nu detinem adevarul absolut de internet si mai gandim si mai simtim…
    Mi-e dor si mie de balonasele si clipocelile evei…
    Expresia nu-mi apartine, e dintr-o carte care imi place foarte mult, pe care ma gandeam la un mom dat sa o iau pe insula aia pustie,dar nu ma lasa cel mai iubit dintre pamanteni…

    1. Irinoush, asta e adevărat, când îi vezi pe experții febeiști sau televizionioști care clasifică totul că știu ei mai bine, nu-ți mai vine să tragi semnalul gândirii.
      Prea ”destepți” sunt ei, nu mai contează alte păreri. Și nici o continuă lamentare nu e cușer.
      Ce carte este asta cu balonașe și cipoceli?

      1. Se numeste In asteptare si este primul volum dintr-o ultima serie a Cronicilor Forsyte, de John Galsworthy-Sfarsit de capitol.
        Caracterizeaza unul dintreputinele personaje feminine, poate chiar singurul, cu care mi-as fi dorit sa ma identific.
        Sa nu mint, am mai fost, intr-o serie epistolara nascocita de mine intre cateva prietene din copilarie,Amy, cred, ceva prietena a lui Tom Sawyer…aveam 12, 13 ani si cinne naiba mai stie ce era in capul meu…da n-avui cu cine,alta poveste…
        Iacata ce patii daca apucai sa apas cateva taste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.