Visul unei nopți de vara polară
Visul unei nopți de vara pentru mine, este o iarna. Dar nu asa orice iarna ci aceea polara. Sau ma rog, pe aproape de pol. Dar nu orice Pol, ci chiar Polul Sud însuși. Adică visul meu este sa fac o excursie la Polul Sud, in Antarctica. Ei, si aici apare întrebarea : dar de ce omule, ce ai tu cu Antarctica? De unde și pana unde? Este o întrebare la care nu știu sa răspund, cel mult pot sa fac niste speculații Science-Fiction. A fost mai demult un film care se numea “Întâlnire de gradul 3” ( link la primul comenariu) si care mi-a plăcut foarte mult la vremea aia. Personajul principal trece la un moment dat prin zona intens luminoasa a unui OZN și capătă o fixație mintala de-a dreptul obsesiva pentru un anumit munte, un profil montan mai exact, care ascundea in interiorul unui vârf o vale unde se găsea o baza a OZN urilor si unde forțele armate pamântești cautau sa intre in contact cu extratereștrii de pe nava. Și domnul eroul filmului tot desena pe orice apuca, în chinul lui obsesiv, despre care nu știa nici el de unde vine si ce înseamna, profilul ala de munte către care se simțea atras fără putință de scăpare, si se împotrivește familiei si cunoscuților si pleacă sa găsească acel loc. L-a găsit până la urma. Asa și eu simt chemarea aia inexplicabilă din punct de vedere logic, habar nu am de unde venita, către pustiul continent veșnic înghețat si banchizele sale aproape infinite. De aia ma tot duc in portul din Abu Dhabi sa vad vapoarele astea mari de croaziera, sa-mi ostoiesc dorul de ducă spre marile Sudului. Si tot vânzolindu-ma prin problematica am aflat si ca exista o linie de croaziera in apele Antarcticii de 8 zile, cu plecare din Punta Arenas, Chile. Cred ca ma voi pune pe treaba sa-mi îndeplinesc visul meu al unei nopți de vara, care poate vine dintr-o înșiruire ancestrala nedeslușită.
Voi aveți vreo chemare asa, ancestrala sa-i zicem, un chef de ducă către un loc de care vă simțiți atras, ca la chemarea pământului , chemarea iubirii?
Iată linkul spre film
https://www.youtube.com/watch?v=dSpQ3G08k48
si peisaje
https://www.google.com/search?q=antarctica+cruise&sxsrf=ALeKk023EoKcOD8NE7p0hYd5XopdGWraTg:1583762619562&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwidvuPCx43oAhVRxYUKHXL-DVUQ_AUoAXoECAsQAw&biw=1360&bih=608
Eu cred că ți s-a urât de căldurile pe care le înduri, de niște ani, de-aia visezi să mergi la frig extrem. Eu m-aș vedea participând la Asia Expres, asta îmi închipui acum a fi aroganța extremă, adrenalină și aventură.
S-ar putea să fie așa o influență absconsă a nisipurilor dogoritoare
L- ai vazut pe Irinel? Lol
popsim?
O, da. Abia se târâia. Cică moșulică ar fi falimentat și s-a mutat de la palat într-un apartament, jurnaliștii zic că ar fi fost plătit cu 20.000 de euro pentru a apărea o zi în reality show-ul Asia Expres. Chiar că a fost un handicap pentru Abagii.
Poate ca ai citit de prea multe ori „Fram…”. Da, jtiu, ala era la Polul Nord. 🤭
eih, lasă că ce mi-e sud, ce mi-e nord:?
niște poli acolo si ei, tot un dreaqc
Du-te, Andu, și măcar într-o scurtă croazieră, dacă ai posibilitatea.
Și dacă ajungi pe acolo, gîndește-te și la mine.
Și eu visez la Antarctica… din copilărie, adolescență.
O fi Belgica, Emil Racoviță, Amundsen… o fi Scott, care a și murit acolo, o fi amiralul Byrd… O fi J.M.Jarre și Oxygene 4 cu pinguinii… M-a fascinat mereu Antarctica…
Și oceanele, și spațiul… infinitul, într-o viață atît de meschin de finită
Oricum o să mor, probabil fără să le fi văzut, aș fi dispus să mor pt aceste vise…
Pe vremuri, pe webshots, era unul care lucra la NASA, și fusese la ambii poli, și în spațiu, avea fotografii, l-am invidiat la maxim, iată un om care și-a trăit viața…
Unul din filmele favorite, Eight below:
https://www.youtube.com/watch?v=zz7TGf1awDo
Și magnificul J.M.Jarre:
https://www.youtube.com/watch?v=1XY3vnwQzy8
Și încă:
https://www.youtube.com/watch?v=GOwuniIgYXM
https://www.youtube.com/watch?v=BuGOxLCTdV4
Ce mică-i lumea, uite cum v-ați întâlnit în același vis!
de la ursitoare cred…
Spre Andrei
o să mă gândesc si la tine Andrei, dar ce-o fi cu ideea asta la noi? ne-a iradiat cineva cu Pol?
JM Jarre e un pionier al muzicii cu sintetizatorul
si un maestru!
iar Vangelis genial
De unde vine într-un biet boț de humă, conștient de vulnerabilitatea și vremelnicia sa, dorința și aspirația spre absolut, infinit și nemurire ?!
Om fi avînd poate totuși suflet, o scînteie de nemurire, suflare de viață de la Creatorul cerului și al pămîntului…
G. Mallory a fost întrebat:
– Why did you want to climb Mount Everest ?
– Because IT IS THERE !
spre Andrei
”De unde vine într-un biet boț de humă, conștient de vulnerabilitatea și vremelnicia sa, dorința și aspirația spre absolut, infinit și nemurire ?!”
vine din atomii săi, care la rândul lor sunt veniți din niște stele, de aia, au memorie atomii ăștia !
Într-adevăr, sîntem praf de stele.
Nu știu dacă atomii, luați individual, au memorie, dar organizarea lor în organism viu e mai complexă decît am crede.
Și totuși, țărînă ești, și în țărînă te vei întoarce.
Ashes to ashes, dust to dust…
” Și pulbere, țărînă de tine se alege,
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va rămînea.”
(Veronica Micle)
Pînă atunci, visăm și la Cosmsos, visăm și la Antarctica, pt că există, e acolo, și e FASCINANTĂ.
E un tărîm ca de pe altă lume, deși pe aceeași planetă.
Poate e cumva un substitut al cosmosului originar, după care tînjim…
Da, asa cred și eu :
”Poate e cumva un substitut al cosmosului originar, după care tânjim…”
De cand eram copil ma fascineaza cosmosul. Mi-ar placea sa vad cum e sa traiesti pe alta planeta, intr-o colonie spatiala, sau pe o naveta spatiala apropos de ultima urmaresc un serial dragut „The Orville” in care este vorba de o echipa simpatica ce umbla cu naveta prin toate galaxiile sa rezolve diverse probleme..au si medic in echipa! Da, m-am uitat la prea multe sf-uri, inclusiv seria noua de Dr Who.
Mai pamantesc asa, am o fixatie sa vad Canada. Copil fiind am primit o carte cu niste personaje (o pisica si 2 caini) care viziteaza orasul Toronto. O stiam pe dinafara! Si mi-ar placea sa vad si in real life locurile alea..in fanteziile mele as si lucra acolo, dar realistic e greu de ajuns, multe echivalari si volum de munca mult mai mare. Poate apare totusi vreo bursa, un stagiu ceva
Se pare că SF-ul ne bagă ceva în sânge
Da, ar fi super o bursă la Toronto
dă doamne!
bre șăfule, mă gîndeam să te invit iarna în moldova că la cum deszăpezesc ăștia, tot întinderi nesfîrștite albe ai fi văzut…numa’ că de iarna asta, moldova începe să semene mult cu doha…de praf zic;
aroganța mea supremă ar fi să găsesc bani și timp pentru un loazir de vreo 2 luni pe o insuliță grecească; da’ una neturistică, fără resort-uri și all inclusive…
bre costică,
Nici zăpada noastra nu-i rea, îmi place, mersi de inviație
Deci visul tău e un fel de Robinson Crusoe a la grek
Păi hai să ne concentrăm un pic …
Imi place si ideea d-nului costica da’ imi caut alta insulitza, sa nu deranjez
Robinsona Crusoa?
sunt destule insule pustii pe acolo
Mu-sul-man, cu mo- tor, ia-ma si pe mine- n zbor! Acolo pe insula aseea
Filozofic vorbind dorinta de a vedea lumea e specifica tineretului, deci se poate spune ca pe acest blog aceasta categorie e majoritara. Se mai spune ca cel mai frumos vis e acela care nu se-ndeplineste… imi imaginez o expeditie la polul sud de 8 zile, din care 3 stai pe vapor si vizitezi cantina, iar in a 4-a iesi pe coverta imbracat gros, vezi niste intinderi albe, vezi niste puncte indepartate, care-ti imaginezi ca sunt niste animale si intri imediat inapoi sa bei o tuica fiarta.
Sunt in fericita situatie, daca facem abstractie de Corona, sa-mi permit, atit ca timp cit si financiar, sa pot face expeditii mai peste tot, cu exceptia lunii, marte. Simplu fapt ca pot, imi piere cheful, ca fiecaruia-i place ce n-are.
Asta nu-nseamna ca nu am si eu vise, dorinte.. dar despre asta data aviatoare.
P.S E suficient sa ma uit la blocul ala plutitor sa-mi piara orice chef de expeditii.
Visul meu ar fi sa ma aflu intr-un loc cu verdeata, cu prieteni, familie, unde sa joc in fiecare zi o ora fotbal, pe gazon adevarat, mai apoi sa tragem o mica excursie undeva cu biciclu, sau pe jos, sau baie undeva in lac, sa facem un foc de tabara, sa cintam, dansam si nici citiva mici aruncati pe foc, cu berica de rigoare, nu ar strica.
„Statul” pe vapor face parte din expeditie, ca navigheaza printre gheturi si banchize, si vezi lighioanele marii la ele acasa, adica continentul arctic privit dinspre mare in ansamblu si atmosfera si unghiul solar si aurorele australe …si poezia albului tacut pustiu.
Tu unde ziceai ca vrei sa te duci dar nu poti>?
poezia albului tăcut pustiu
Love this, miss this…
dar cum de ai ajuns azi aici?
ți-e dor de aisbergul alb?
ce, si eu nu pot sa fac mici la Polul Sud?
ba pot , si-i o sa-i dau si lui Emil Racovita
OK, tu aduci micii și berea, eu aduc o tablă de slănină afumată și o horincă adevărată de prune.
Bate horinca asta și gerul polar, și coronavirusul !
Clar, așa facem,
și-l invităm și pe neamțu țiganu
ca să vezi cum funcționează “satul global”…
eram astăzi cu un fost coleg de facultate (turism și servicii, ei lucrează în domeniu) la înmormîntarea tatălui unui alt coleg (care lucrează cu primul); și, știți cum sunt înmormîntările la noi, mai erau timpi morți (what a joke) pe care îi umpleam depănînd amintiri sau sporovăind despre situația actuală (btw, am aflat de la un comesean, la praznic, că treaba asta cu corona e mîna maNsonilor care vrea să subjuge lumea! vă spui și vouă că-mi s’teți prieteni; bine, baba căreia tînărul informat îi ținea prelegerea a avut o altă opinie – mai pertinentă, părerea mea- cum că “ne bate Dumnezeu că s-a-nrăit lumea maică”); anfa, unul dintre colegii de muncă ai ăstora se plîngea că s-a închis aeropurtat Israelul și i-a “picat” grupul dar gîndindu-se că ar putea să-i zboare pîn-acolo, să le facă un tur aerian și să-i întoarcă…în glumă, desigur; la care fostul meu coleg, șeful ăstuia, zice:
– știi că s-a mai făcut asta? (am verificat la sf goagăle și se pare că nu s-a încheiat proiectul, cum știa colegul meu…
așa că, boss, fii atent aici ce să faci pînă la croazieră: suni la Quantas în ostrelia pen’că se pare că ăștia au modificat un 747 și fac niște zboruri turistice deasupra Antarcticii; durează 12 ore și-ți dau și ceva de băut (neamțule, te bagi?)…dacă-ți place, după aia te duci și cu vaMporu’, ce zici?
hai, pwp, mă duc la bulgari să văd cum stau ei cu Covidu’…
aiii…șe-am uitaaat…vrîsta, deh;
am pomenit de înmormîntare pentru că am vrut să vă povestesc un moment de stand-up involuntar dar genial;
așadar, accesul în sala de praznic se putea face doar trecînd prin fața unei rude a decedatului, care, înarmat cu un recipient cu pompiță (de ăla de spălat geamuri), stropea mîinile oamenilor în vederea lepădării (eventual) de Covid…
la un momentdat, coada se oprește din cauza unui nene care refuza să întindă zgăboanțele, oripilat (suntem în moldova, da?) probabil de modalitatea aia absolut nouă pentru el de folosire a cunoscutului lichid Mona…baba de după el, autoritară:
– haidi wăi, dă pi mînuri cî pi gît ăi sî dai înuntru!!!
cu lacrimi în ochi a intrat mujîcu’ (deși pînă atunci nu observasem să fi plîns)…
ne schimbă obiceiurile și viața invadatorul ăsta mic,
parcă ar fi un Alien
de studiat oferta asta Quantas costicămusulmane,
de văzut ce se poate vedea
neamțu se bagă doar dacă are avionul mochetă verde si grătar cu fotbal
cred ca e important sa ai loc la ferestra, altfel vezi canci!
dacă nu ai fereastră și balcon nici nu te duci, normal
amicu’ zicea că 747-ele e modificat, 2 locuri stînga/2 dreapta; și culoar mare…o fi pentru fotbal?
va ofer niste flori de dimineata
Eeeii, asa da!
My dream? Un concediu intreg…acasa cu motanu si cateii..dup-aia poate altul..
si florile nu trebuie sa înflorească și ele?
liliacul
zambilele
si ce mai ai prin curte
păi altfel cum?
E groasă, fraților, OMS a declarat pandemie.
În România o să mai treacă timp până ce o să îi testeze pe toți suspecții, ei sunt acum în socializare cu prietenii, familia, colegii…nici măcar chituri destule pentru testare nu sunt, ca să nu mai zic de locuri destule, în secții de boli infecțioase, în spitale, unde bolnavii de coronavirus trebuiesc separați de cei cu alte boli infecțioase, dar nu sunt spații destule. Vorbesc în cunoștință de cauză, nici măcar medicii și asistentele nu au primit mai mult decât o mască simplă pe figură și avertizarea cu privire la disponibilitatea de a rămâne cât mai mult timp posibil la datorie.
Da, văd că „chat-ul” s-a întrerupt pe blog, aveți grijă de voi!
nu mai stie nimeni ce să spună luminițo!
eu doar îmi aduc aminte cum luau unii in bătaie de joc știrile astea
Hai să nu ne panicăm.
Que sera, sera !
” Din zei de-am fi scoborîtori,
Cu-o moarte tot sîntem datori,
Dar nu-i totuna leu să mori,
Ori cîine-nlănțuit !”
(Coșbuc)
” Tu paște moartea ce pe noi ne paște
Și moartă moartea, pacea va renaște !”
(Shakespeare)
” Această trudă dureroasă a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se oțelească prin ea.
Am văzut toate muncile ce se fac sub soare, și iată, toate sînt deșertăciune și zbuciumare a gîndului.”
(Regina Maria via Ecleziastul)
no comment
Afară-i nu toamnă, frunză împrăștiată – aș prefera, ci prea cald, și o lume din ce în ce mai nebună.
Tînjesc după pustia înghețată și liniștea ei…
Și după largul oceanului…
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Blue_whale_atlantic2.ogg
(PS. Mă doare numai visul...)
rece imaculat
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24207336-video-interviu-cristian-lascu-helmut-ignat-urmele-lui-racovita-antarctica.htm
mersi Andrei,
mi-a mers la suflet