Valiza cu fluturi *** Am mai stat la Zurich încă 2 zile după ce am terminat ședințele si au plecat americanii, așa că m-am plimbat de voie prin oraș. Am văzut o parcare destul de mare construită deasupra râului care curge din lac și străbate orașul. Râul ăsta care vine din lac merge o bucată de drum destul de lungă în paralel cu un alt râu care vine din munte si care e cu 2 metri mai sus , separate fiind râurile astea două de un zid din beton lung de vreo 2 km, și de aia mi-a rămas în cap că în Zurich este un râu cu etaj! În acest râu am văzut, plimbându-mă pe splaiul lor elvețien, curat ca un ceas elvețian, mulți pești cam de jumate de metru care umblau liberi si nestingheriți în grup cu toată familia lor fără frică de pescari. Am urcat cu trenul pe muntele Uetliberg si am respirat aerul curat de munte fumând vreo 15 țigări la o cafea pe o terăsucă din apropierea gării de la cota 870 m. Peisajul magnific ca peisajul magnific, asupra văii, orașului si lacului, dar ce m-a frapat a fost curățenia. Într-o săptămână cât am stat în orașul ăla nu am văzut un gunoi pe jos, doar o singură dată cineva a scăpat un ambalaj mic de ciocolată, urcându-se într-un taxi, ambalaj purtat de vânt ușor-ușor pe lângă bordură până la o gură de canal, unde a dispărut în meandrele concretului canalizării elvețiene.
Am plecat înapoi spre Milano pe la ora 12, într-o vineri, cu trenul pe aceeași rută pe care venisem, pentru că biletul era dus întors, ca la avioane.
Autostrada, care se vedea șerpuind mai jos de calea ferată, era destul de aglomerată pe sensul de mers spre Italia, și se aglomera din ce în ce mai mult, până am văzut că s-a blocat la intrarea într-un tunel. Am întrebat si eu controlorul de bilete care e explicația sau asa e în fiecare weekend și el mi-a zis că e din cauza paște-lui catolic si lumea pleacă la neamuri sau la prieteni in Italia, că e mai cald dincolo de munți. Mai bine cu trenul decât pe autostradă mi-am zis eu în gând, amintindu-mi că la un moment dat cochetasem cu ideea de a pleca cu mașina mea!
Pe la ora două m-am dus să mănânc la vagonul restaurant și am avut norocul să prind ultima masă liberă. După ce am mâncat, am mai luat o cafea si tot cu ochii pe fereastră la viaducte si lacuri si râuri care parcă nu se mai terminau. La un moment dat vine la masa mea o femeie care cere voie să stea un pic să bea si ea o cafea. După ce-i aduce chelnerul cafeaua mă întreabă dacă pot să mai stau un pic pentru că vrea să bea si un pahar de vin roșu si nu vrea să stea singură la paharul ăla și chiar îmi face ea cinste cu un pahar. Toate astea mi le-a spus într-o amestecătură de limbi italiană, germană si engleză, eu răspunzându-i de prima dată în engleză. I-am zis că nu beau când am treburi, dar mai pot să stau 10 minute cu ea să-și bea vinul. Avea chef de vorbă evident. Mă întreabă dacă îmi place mâncarea italienească ea fiind din Italia, din primul oraș după ce trecem Alpii, la care eu am zis că da, îmi place bucătăria italiană. Bine, zice, dacă treci pe la mine o să-ți gătesc numai mâncare italienească. Am crezut că a zis și ea așa, retoric, fără nici o însemnătate, dar apoi îmi arată cu mâna spre capătul vagonului restaurant unde erau stivuite vreo trei geamantane mari,negre, și-mi zice, uite, am de cărat astea trei bagaje mari si dacă mă ajuți să le duc acasă, te invit la mine la fermă 3 zile să facem amândoi Paștele, că sunt singură. Am o motocicletă cu ataș pe care am lăsat-o in gara ieri dimineața când am venit în Elveția si acum o să mergem tot cu motocicleta acasă la mine si diseară o să mâncăm si o să bem ca la o adevărată sărbătoare. Am valizele alea pline cu fluturi si am nevoie de un pic de ajutor. Mie mi-a rămas cafeaua în gât si simțeam că si mâncarea abia mâncată dădea semne de neliniște. I-am zis, nu te supăra, dar eu merg la Milano si acolo mă așteaptă niște prieteni cu care să petrecem si nu pot să schimb programul fixat. A tăcut, a băut ultima înghițitură de vin apoi a scos niște bani din poșetă și i-a pus sub pahar și a plecat fără să mai salute. După câteva minute am plecat si eu la vagonul meu pe ușa opusă din fericire, si când a oprit trenul în prima gară italiană m-am uitat pe geam și am văzut-o cum coboară cu cele trei valize si cheamă un hamal s-o ajute cu electrocarul.
Până la Milano numai la asta m-am gândit și am făcut o mie de scenarii.
Vă invit să lansați si voi o ipoteză.
Sunt sigur ca femeia a colindat tot trenul si l-a ales pe cel mai chipes, intelectual si cu alura virila.
La sfirsit a zis, ti-ai draq de gay!
Dar, am un anunt urgent, extrem de urgent, atnetie, atentie.. nu ezitati, extrem de important http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2019/03/vestitorii-primaverii-leurda.html
mie-mi place leurda, si spanacul cu ou si usturoi
buna leurdaa!!! salata, atat stiu sa o „prepar” dar cu o mananc cu mare drag!
( sunt happy ca la una dintre cantinele pentru corporatisti din zona in care lucrez au URZICI! da, stimati domni, au urzici si sunt buneeee!)
cine e prin capitala e invitat sa testeze!
unde e unde e ? eu mă duc
să-i arăt si lui YY ca ei nu au din astea
haideti azi la pranz – pe la ora 13 – 14 , mesaj pe wapp si mergem la masa in 3 LOL
parol; dau share location daca va hotarati
mai bine încercăm mâine, ca azi e centrul blocat de transportatori
da dă-mi share location să studiez rutele
Nici o ipoteza, dar o certitudine: ai ratat singura sansa din viata sa te dai cu ataşul 🤣🤣🤣🤣🤣
Povestea e oricum extrem de incompleta, cica a venit o femeie, dar nu ne spune ca ar fi fost duamna, sau domnsoara si cum arata, virsta, daca avea vino peste mine, privire sagalnica, bruna sau blonda, roscata, cu tite sau dai cu spirt si trece, daca o minca intre degetele mari de la picioare… pometi proeminenti,
am lăsat amănuntele despre care zici pentru comentarii.
Cam la 35-40, brunetă, elegantă, frumoasă ca o prezentatoare TV, nici o privire șăgalnică ci o privire de directoare de liceu.
omanianule
noooooo, n-ai nimerit
m-am dat cu atașul demult la tata la muncă când eram copil, aveau motociclete militare cu ataș și parbriz la ataș
Asta-i poezie…
Iti multumesc din suflet si atat!
Azi sunt anticulturala si cred ca am sa raman asa…daca cultura romaneasca e aia din capu lu tanti veorica… aaa si am tocat marunt doi pesedisti, i-am prins la-nghesuiala!
cultura nu e din capu lui tante pentru că acolo doar se stie că nu sălășuiește nimica -nimica .
când pune capu pe pernă e ca un bostan prin porumb.
dar de ce-mi mulțumești:?
Cine știe la ce se mai zice „fluturi” in Italia
și noi avem cuvinte cu mai multe înțelesuri, șiret, iarbă, încuiat…că de fluturi cărați cu valiza nu am auzit.
da, așa m-am găndit si eu că o fi ceva regional, dar nu am vrut să cer amănunte …
Las-asa ca sun-asa frumos…tocmai pt asta-ti multumeam!
eh, bine atunci
Madam avea in valize insectare cu fluturi elvetieni exotici, stiti voi, de-aia fixati cu bolduri, era colectionara cercetator stiintific.
si eu m-am gândit că erau fluturi din ăia uriași din Jurasik Park
si făcea contrabandă mică din traficul de frontieră
ma gandeam ca la mine nu a venit niciodata un domn frumos cu valize de fluturi
e, dar a venit cu flori …
asa e dar data viitoare astept fluturi!
bine, o valiză cu fluturi să fie, dar să nu aibă o casă plină cu lumânări
Cu polen pe aripi?
Daaaa, cu polen …si praaf de aur
ce sa zic, merge, suport mai bine polenul decat parul de pisica!
polenul de pe fluture îl ajută să zboare, daca nu are polen nu mai zboară
deci nu atacă oamenii si in special, doamnele numite eve eledevină,
deci fără frică
Ora vesela:
La ora de maghiara profesora il ridica in picioare pe Istvan si ii spune sa zica o propozitie: Profesoara: -Istvan, te rog frumos sa spui o propozitie in romana.. Istvan: – Maine me duc la pedure sa tai lemnuri. Profesoara: – Dar Istvan asta nu e bine. Istvan: Atunci nu me duc.
La ora de maghiara profesora il ridica in picioare pe Istvan si ii spune sa zica o propozitie: Profesoara: -Istvan, te rog frumos sa spui o propozitie in romana.
Istvan: – Maine me duc la pedure sa tai lemnuri.
Profesoara: – Dar Istvan asta nu e bine.
Istvan: Atunci nu me duc.
L-am editat, că să înțeleagă român urile.
Românurile.
Azi e ziua internationala a poeziei, acu’ sa va vad!
mi-am adus si eu aminte o poezea din liceu
De pe fundu’ balţii
Patru ochi luceşte
Ce sa fie oare?
Este doo peşte
*poIezie 🤭
omani
azi dimineață la o emisiune ”neața cu Răzv și D” s-a amintit de ziua poeziei si chiar versurile pe care le-ai spus si tu au fost recitate
te-ai vorbit cu ei?
Am vazut si eu dimineata si am aflat asa:
versurile poeziei ( cnatecului) „Vine-vine primavara” sunt scrise de Smaranda Gheorghiu, nepoata sau asa ceva a lui Grigore Alexandrescu si prietena cu Veronica Micle; aceasta ii spunea Maica Sara ( sau Maica Samara);aa, si are un bust in Cismigiu p ecar eintentionez sa il vizitez cu prima ocazie!
Na-va neste cultura de la TV
Stii ca nu am posturi maneliste pe tv (desi am auzit ca la Gopo se poarta). Mai degraba te gandeai ca iti citesc aia blogu’ 🤭🤭🤭
daaaa, citesc ăia blogu la fel ca cormoranii cu moooooț a lui Irinoush
Eva
aha aha . nu știam,
ziua internațională a poeziei.
În liceu
eu i-am dedicat profei de româna care era și diriga urm versuri:
” în pădure,
sufletul fiecărui copac
se aprinde în mine
ca o pulbere de stele
recompunându-mă ”
Niceeeeee! Erai cam indragostit de profa de romana?
( mi-am amintit ca aveam niste haiku-uri foc de simpatice scrise de fiu-meu cand avea fo 6 ani, pacat ca nu stiu pe unde or fi daca or mai fi)
eram da, dar toți băieții eram îndrăgostiți de ea
dar numai mie mi-a dat 10
Asea dom’le, sa spalam rusinea natiei dupa auditia cu manele de la Premiile Gopo!
Curat maniere culturale!
păi o spălăm?
da di ce vă luaț di manelili di la Gopo? or fost aduse special pentru atmosferă/contrast; s-a premiat un film, “Soldații, unde e vorba de iubirea dintre un El și un El țîgan de ferentari; ce vrei mai sfîșietor d’atît? asta am înțeles io de la RadioRomâniaCultural…
revenind însă la manele, care vă put, am două constatări:
primo: la mine place costi ioniță (una), copchilu’ minune are o țîgănească de moare gigi în filmul Gadjo Dilo (bestial film); la eu place orice, dacă-i MUZICĂ…dixit!
bemicdetipar: faptul că manelele ie veața mea pentru atît de multă populație românește nu-i și cumva vina ăstora mai culți în cap, care n-am făcut destul pentru prostime? la fel și cu politica sau aruncatul hîrtiilor pe stradă…
părerea mea, hîc
costicămusulmanu,
zic șî eu ca tine : ascultaț aicia la nichita cum stă treaba cu soldatul șî poetul:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/soldatul.php
așa că nu puneț mâna pe poet!
iaca intrai în țară, după fo două ore conduse prin țară soră și pretină de la S de dunăre (btw, ne-o iau ăștia înainte, încet și sigur, ..utu-i) și dacă tot mînc un sendviș, m-am gîndit să fac un playlist ad-hoc, cu ceea ce numesc eu, MUZICĂ:
– carmina burana
– orice șapa (așa-i zice fie-mea lu’ Chopin)
– mărie, mărie (tudor gheorghe- nu-l mai suport de cînd cu ponta!!!)
– dă mamă cu biciu-n mine, gabi luncă
– inel inel de aur, fărîmiță lambru
– cine iubește și lasă, maria tănase
-ioana radu, orice, pentru voce (all time favourites: ridică mîndro perdeaua și toată lumea-mi zice lotru
– liviu vasilică, all, pentru autenticitate, voce și frazare
– feli (dintre ăștia mici), o supervoce
mai sunt dar…
cu ocazia centenarului, petrom, electrecord și național fm au scos un cd cu 100 de piese românești:
-hora staccato, o bijuterie
-balada lui porumbescu ( îi simți durerea datorată dragostei imposibile pentru fata aia, i-am uitat numele, catolică)
-luican cu m-a făcut mama oltean
– fărcaș cu suita din țara moților
– de-ai fi tu salcie la mal, MM
– lasă-mi toamnă, pomii verzi, margareta pâslaru
– de-ar fi să vii, mihaela runceanu
– ce mult te-am iubit, ileana șipoteanu…
astea, ultimele 4 piese, sunt niște capodopere de interpretare; chiar aș fi curios cîte așa-zis vedete ar putea interpreta…
PS muzică, nu la TV, nevărevăr!!! radio only!!
sigur că ne-o iau vecinii înainte , adica ne-au luat-o deja
cu lista lui costică mergem la TV să schimbe decernarea
Am si eu o pohesie cu fluturi ( de cand eram io mai mica)
Marginile unei aripi de fluture, zdrentuite
Formau conturul privirii tale
Asteptam sa infloreasca liliacul
Sa acopere cu mirosul lui
Dezamagirea toata
Inghetasera si zgomotele
De atat tristete
Doar zapada incerca sa albeasca toata cenusa
e o poesie wooaauu pe bune
ai suflet de poet Eva
multumesc, am un caiet plin dar, nah, doar la ocazii speciale si doar pt oamnei speciali
Sa vezi cand o fi ziua prozei!
o să țin minte asta ” Inghetasera si zgomotele
De atat tristete”
Lasati poeziile si fluturii! Au aparut cormoranii cu mooooț!!
Irinoush,
să nu zici că ești fiica lui Daea , pentru că ei îi mănâncă cormoranii peștii cu moț
Sa nu zici ca stai in Delta ca voi sucomba de invidie pozitiva
Cica astia prefera marea, so.. alta maniera culturala- la plaja nu la piscina!
Ce cormorani cu motz, uitati acilea un catzel empatic, de plans cu muci:
luminița
nu se aude cum suspină cățelul dar se vede că pune tot sufletul
eu nu l-aș șterge
Pe vremuri mai scriam si eu poezii (mai ales cand suspinam dupa diversi indivizi 😛). Imi aduc aminte cateva versuri, am pe undeva si poezia completa (4 stofe are):
„Ca o ultima iubire, ca o ultima-ntrebare/ Spune-mi de-ai citit vreodata un poem plin de-ntristare
Ca o ultima iubire, ca o ultima mirare/ Spune-mi daca-ai fost vreodata tu durerea-mi cea mai mare”
Intrebarea era retorica.
ametist
ca o ultimă mirare, ametist : felicitare
Ce sa mai zic, Andu, sterge clipul meu cu cainele care plange la desene animate, plizzzz, ca nu are sonorul bun, nu se aud suspinele, pe youtube se auzea mai bine decat pe blog.
Ca fior de poezie, eu il aduc pe Zdreanta, unul din cainii mei, flocos si talentos:
https://www.youtube.com/watch?v=aWhdOtH2slw
Zise Zdreantza-n gandul lui: s-a facut a NAIBILUI!
Ieri 21 martie am avut 74 total cititori (diferiți), 52 din Romania, 38 din Bucuresti, 14 țări.
Mulțumesc