Toamna frunzelor

Frunzele toamnei ***
Nici nu știi dacă e toamnă sau vara polară.
Dacă e pace sau război la est sau la sud. Că țipă rachetele și nisipul.
Cade câte o frunză galbenă că așa e toamna, sau câte o bombă cu stea în frunte. Nimeni nu mai știe ce zodie a aranjat vifornița asta, o fi zodia hidrogenului atomic.
Până o veni avionul ăla uriaș Concorde dacă o mai veni.

29 de gânduri despre „Toamna frunzelor

      1. Da, exact asa cred si eu, „v-a”, eventual insotit de „venii”, se va instapani pe plaiurile mioritice profunde din gradina maicii domnului…

          1. Nu din străfundurie mioritice profunde, ci din superficialitatea și graba vremurilor moderne.
            Scara valorilor e răsturnată, nu mai știm să ne prețuim moștenirea, tradițiile, limba veche și-nțeleaptă
            Dar ne închinăm necondiționat la tot ce vine de la alții, bun sau rău.
            Toată ziua întîlnesc inepții de genul:
            a-ți fost la servici
            vă rog să măsura-ți
            închide-ți ușa
            nu poți fii profesionist dacă
            … (sic)
            datorită problemei x, sau y
            Veșnic numai datorită, din cauza nu, nici vorbă de a ști diferența între ele
            Șamd.
            Nu mai vorbesc de expresiile calchiate din engleză, care nu există sau alt sens în română, gen locație, suport, patetic, impacta, etc.
            Și cel mai adesea din partea unora cu studii pretins superioare.

          2. Iar țăranii, fără școală multă, și fără să știe gramatică, vorbesc corect, cu regionalisme, nu literar, dar niciodată nu am suprins un dezacord între subiect și predicat, un adjectiv care să nu fie acordat corect cu substantivul. Corect, concis, eficient, fără lucruri în plus, fără lucruri în minus.

  1. referitor la englezisme situația e scăpată de sub control total, așa cum zici chiar și educații o dau în stambă. Mie îmi place când îi aud cum zic grav: sunt determinați și hotărâți…

    1. apreciez că ți-ai luat timp
      Serios? smile
      (Mai păcătuiesc și eu uneori scăpînd cîte ceva în engleză, uneori mi se pare mai concis sau mai expresiv, dar încerc să fie la locul lui, adică cu sensul corect, și adresat celor care cunosc limba.
      E și greu cînd toată ziua sînt nevoit să citesc/scriu în 3 limbi – română, engleză, germană.
      Bine, în germană mai mult citesc, adesea răspund în engleză, e mai rapid pt mine. Dar nemții sînt cam ofticați, de ce e mai presus engleza decît germana? Și îți răspund tot în germană.)

      1. Mda, delicată situație, mai ales dacă-s șefi.

        Și eu când sînt în Romania cu YY, vorbind toată ziua cu ea în engleză, mai scap cuvinte si cu lumea. Unii se uită cu reproș, deh.

        1. Le mai încurcă omul.
          Și eu după cîteva luni de Germania, în care îmi setasem în cap că trebuie să scot pe gură doar engleză (germană știam atunci doar cîteva mărunțișuri), întors acasă de Crăciun mă adresez maică-mii cu o frază întreagă în engleză.
          Face ochii mari și, speriată, o cruce: Doamne ferește, mi-o bolunzit ăștia copilul
          smile
          (De orgoliul nemților nu mă sinchisesc prea mult. Nu văd de ce eu trebuie să mă descurc în 2 limbi străine, iar ei să rămînă în confortul limbii materne. Fac eu un efort, fă și tu unul și ne întălnim la jumatea drumului. Că nu le-am pretins să înțeleagă românește. E bun profitul din România? Atunci nu ne trata ca pe o colonie. Cam asta fac majoritatea investitorilor străini, nu prea se obosesc să respecte legea și să își traducă măcar documentațiile în limba țării unde fac afaceri.
          Mă străduiesc să le scriu în germană doar celor pe care îi respect cu adevărat sau celor care știu că nu se prea descurcă cu engleza.)

          1. Andrei,
            Eu nu am probleme din astea.
            De obicei într-o companie petrolieră din Middle East, sînt cam 10 naționalități si vorbim toți o engleză industrială, nu ne cere nimeni să facem poezii. Englezi, americani, francezi, indieni, philipinezi, nepalezi, localnicii, și alți europeni veniți pe termen nepermanent.
            E OK , nu se crispează nimeni smile

    1. Îmi place și toamna, fiecare anotimp are farmecul lui, natura e întotdeauna frumoasă.
      Cromatica toamnei e într-adevăr spectaculoasă.
      Dar e o melancolie care mă sfîșie, presimt intrarea naturii în hibernare, un fel de moarte , din fericire temporară.
      Partir c’est mourir un peu…
      Vine iarna cu urgiile ei, uneori e minunat de frumoasă, dar totuși vitregă cu viața.
      Și aștept, aștept primăvara, cînd totul renaște, înmugurește, înfrunzește, înflorește, păsările cîntă bucuria vieții de răsună pădurile. Pînă la verdele deplin, exuberant, cotropitor al simțurilor.
      Iubesc primăvara și de o vreme mereu mă întreb: oare am norocul să mai apuc încă una?

      1. „ – Ce te legeni, codrule,
        Fără ploaie, fără vînt,
        Cu crengile la pămînt?
        – De ce nu m-aș legăna,
        Dacă trece vremea mea!
        Ziua scade, noaptea crește
        Și frunzișul mi-l rărește.
        Bate vîntul frunza-n dungă –
        Cîntăreții mi-i alungă;
        Bate vîntul dintr-o parte –
        Iarna-i ici, vara-i departe.
        Și de ce să nu mă plec,
        Dacă păsările trec!
        Peste vîrf de rămurele
        Trec în stoluri rîndunele,
        Ducînd gîndurile mele
        Și norocul meu cu ele.
        Și se duc pe rînd pe rînd,
        Zarea lumii-ntunecînd,
        Și se duc ca clipele,
        Scuturînd aripele,
        Și mă lasă pustiit,
        Veștejit și amorțit
        Și cu doru-mi singurel,
        De mă-ngîn numai cu el!”

        1. Eu am un sentiment ciudat când bate vântul la marginea pădurii. Indescriptibil, ceva a tristețe iremediabilă, a singurătate nereparabilă…

          1. Hai sa ne amintim si de Rapsodii de toamna, oricat mi-ar placea melancokia lui Eminescu!!..
            Uute, eu, maine-ca azi am alta treaba-o sa fac compot de gutui, de la mine din pom- un pom pe care il avem de mult dar nu prea a avut bafta pana acum de rod..anul acesta este o splendoare!!

  2. Mi-e dor de-o ploaie ca de mama…
    Imi plac frunzele galbene, ruginii, batute de vant si de burnita…nu a mai plouat de o vesnicie, arde planeta sub noi…
    Fiindca nasteti copii
    Aparati-i luptand…
    De luptat se lupta omenirea, dar nu apara nimic, distruge zanatic…
    Uita-te, daca poti, in ochii copilului tau si spune-i ce i-ai lasat-30 de grade in noiembrie, campurile parjolite de seceta si de NPK-ingrasamant, sa scoatem productii record, sa ne trimitem loazele in Ibiza…

    1. Da Irinoush, n-a mai plouat de mult la noi, dar în Franța si Italia sunt inundații. Eu cred că vor veni si la noi apele, să sperăm că nu așa distructive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *