Țara ca o floare

*** Țara ca o floare, invadată de gunoaie ***
Nu despre gunoaiele noastre autohtone vorbesc de data asta, gunoaie pe care le știm de mult timp, gunoaie pe câmpuri, gunoaie prin marginile pădurilor sau pe malurile apelor de la șes, de la munte sau din Deltă. Sau gunoaiele din politică.
Vorbesc despre gunoaiele venite cu containerul. Frumos, civilizat, legal, cu facturi si acte de proveniență. Și cu andrisant cu tot.
Tot mai des vedem în ultima vreme cum vameșii din diferite puncte de trecere a mărfurilor, fie ele porturi sau pe uscat, descoperă containere de gunoaie sosite din țări din UE sau chiar și Asia. Si adresa de destinație e o firmuliță dintr-un apartament sau dintr-un sat inofensiv si anonim. Acolo un ”afacerist” isteț a găsit afacerea vieții lui să importe din Ge sau I sau Fr gunoaie și deșeuri pe care să le depună într-o curte împrejmuită sau nu, și astfel să încaseze zeci de mii de euro prin introducerea în țară a materialelor toxice pe care țările civilizate nu vor să le păstreze din cauză că sunt prea periculoase. Pe cele pe care le găsesc, vameșii le trimit înapoi, dar oare nu sunt și altele nedescoperite la vamă? Ba da, și vor fi ascunse în diferite locuri neamenajate pentru depozitarea materialelor periculoase, din alea care se descompun în mii de ani. Și astea ne umplu aerul și apele de noxe neadmisibile de standardele europene. Dar cui îi pasă? Celor care le trimit sigur nu, au scăpat de ele, bye-bye și sănătate, treaba voastră cum vă descurcați. Și afaceriștii noștri gunoieri tac mâlc, fericiți că au încasat bani frumoși și se uită deja în zare după noi containere cu are să-și otrăvească con-naționalii. Așa că țara noastră ca o floare este întinată de niste crocodili veroși, că nici măcar rechini nu pot să-i numesc.
Bine că ne civilizăm noi si punem plasticul, hârtia si sticla în locuri special amenajate. Deși nu știu cât de eficientă este segregarea asta în realitate. Voi ce știți despre separarea asta a gunoaielor menajere? Este eficientă?

19 gânduri despre „Țara ca o floare

  1. Toata viata am acordat credit celor din jurul meu..nu am vrut si nu am putut niciodata sa plec de la premiza ca ceilalti sunt rau intentionati…nici nu mai pot sa scriu..nu inteleg cum ..
    Cred ca omul e funciarmente murdar..nu suntem decat niste animale..omul ca specie si-a depasit de mult apogeul..

    1. Irinoush,
      Prima frază parcă e cumva antagonică cu cea de-a doua, nu ?
      Crezi că omul și-a depășit apogeul în care anume aspect al existenței?
      Iar pisica se spală de 8 ori pe zi… 🙂

      1. Niste nemernici care ar trebui inchisi pe viata! Eventual in niste celule pline cu gunoaiele pe care le- au importat! Atentat la sanatatea oamenilor, animalelor, plantelor! Se face mare tam- tam pentru cate un caz izolat de animal vanat ( si foarte bine ca se face) iar pentru genocidul asta mai nimic. O moarte e o tragedie, 1 milion de morti e o statistica. Cam asa si aici..
        Pe la noi prin cartier se colecteaza separat ambalaje, sticle etc pt reciclare dar nu sunt sigura ca mai departe se continua cu reciclarea. Am incercat sa aflu dar ca imi zice cineva „da, sigur” nu e suficient

  2. LMA pt toti evribazii,vorba unui musulman celebru..copii sau infantili,cum or fi,sau cum s-or simti,sau cum s-or autodeclara..
    Al meu incepe yn job nou maine..

    1. E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
      poate chiar mîine, pomii de pe-alee
      acolo unde-i vezi or să mai steie
      voioși, în vreme ce vom putrezi.

      Atîta soare, Doamne, atîta soare
      o să mai fie-n lume după noi;
      cortegii de-anotimpuri și de ploi,
      cu păr din care șiruie răcoare…

      Și iarba asta o să mai răsară,
      iar luna tot așa o să se plece,
      mirată, peste apa care trece –
      noi singuri n-o să fim a doua oară.

      Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
      găsi atîta vreme pentru ură,
      cînd viața e de-abia o picătură
      între minutu-acesta care bate

      și celălalt – și-mi pare nențeles
      și trist că nu privim la cer mai des,
      că nu culegem flori și nu zîmbim,
      noi, care-așa de repede murim.

      Magda Isanos

Dă-i un răspuns lui Andrei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *