Tangentă la dreapta

Exun Amchory

****** Tangentă la dreapta ******

În Libia, înainte de revoluția lor, eram la muncă la mama naibii în deșert, la vreo mie de km de orice. Mă rog, hai să zicem la o mie de km la sud de Benghazi. Eram cu o companie nemțească din Dusseldorf, care după ce ne-a prezentat proiectul vreo 2 luni la sediul lor din Germania, ne-a trimis la locul faptei pentru vreo câteva luni. Proiectul era în faza finală, iar eu și celălalt român fiind specialiști în punerea în funcție a obiectivelor din Oil and Gas. Ajunși la fabrică, în deșert, ne-am acomodat și după vreo câteva zile de umblat de colo-colo și de ronțăit documentație, m-am familiarizat cu drumurile și amplasamentul instalațiilor care erau răspândite pe o arie de 20 X 20 de km pătrați și am început să-i cunosc pe cei cu care trebuia sa colaborez. Romeo era un filipinez de vreo 40 de ani, dar cu părul aproape alb, se ocupa de electronice si automatizări. Era oleacă cam zărghit, cam asa cum vedem în filme savantul distrat și din cauza asta nu prea avea comunicare cu ceilalți. Nu avea un birou ca noi, ceilalți consultanți, care în mare parte erau nemți, plus doi români și doi italieni, ci avea un laborator al lui, făcut din două containere de TIR unite de-a lungul, unde făcea teste și măsurători pe toate aparatele de control și automatizare din partea cea nouă a fabricii. În laboratorul ăla al lui făcea și țuică. Avea un alambic micuț, și o oală de fermentare din inox sub un banc de probe, în care punea tot felul de fructe luate de la cantină. Mi-a zis că producea cam 200 de mililitri de distilat pe zi, de 60 degrade, și-l îndoia cu apă distilată în care mai punea el diferite arome și mirodenii aduse de la el de acasă din Manila. M-a invitat la el la laborator să facem un test la niste termometre si după ce am terminat, m-a întrebat dacă beau ceva. Eu am făcut ochii mari, adică ce să beau?
– Tequila verișorule, face el, asta se bea aici. Avea vorba asta ” verișorule” pe care o folosea mereu, cam cum vorbim noi cu ”frate”. Și mai avea o vorbă ”tangenta la dreapta” când povestea despre viața lui din Manila. Am zis că beau, dar sec, fără nici o aromă. Mi-a pus băutura într-un borcan si am dat noroc apoi s-a pus pe povestit. Odată când se întorcea acasă cu mașina pe la 2 noaptea, a văzut pe trotuar o fată foarte atractivă care mergea în același sens cu el și dorind el s-o vadă mai bine s-a apropiat cu mașina de trotuar, adică a făcut tangenta la dreapta și a chemat-o ”Hello lady, good evening”. Fata s-a întors zâmbind spre el și a atunci văzut că era cam străbunica fetei pe care o visa el.
– Ia uite pentru cine era să fac eu accident , vere, cu tangenta la dreapta drept în stâlp de iluminat.

66 de gânduri despre „Tangentă la dreapta”

  1. Vorba aia: din spate liceu, din față muzeu.
    Dar, altă vorbă spune: noaptea toate pisicile sînt negre și toate femeile frumoase.
    Sau cum zic unii pe aici: nu este femeie hîdă (urîtă), numa’ băutura nu-i bugătă (destulă)
    smile laugh

    3
    Răspunde

          2. Haide las-o mandro las-o
            Ca mi-oi face si eu casa
            Unde-i padurea mai deasa
            Dintr-un pai si o nuia
            Si la noapte dorm in ea..

            Melodia asta imi rasuna in cap la una dintre probele la ex de specialitate si imi venea sa-i cant profului cu iepurele 😁😁😁

            Cand eram copil nu puteam sa inteleg ce o fi asa de funny sa „rupi cuiul”..nu imi puteam imagina pentru ce si cum ai putea rupe un cui 😀😀

            2

          3. spre ametist

            dar chiar nu știu ce este problematica ”cuiului”

        2. ” Creşti, pădure, şi te-ndeasă,
          Numa’ loc de-o casă-mi lasă,
          Loc de-o casă şi-o cărare
          Să mă duc la mîndra-n vale…”

          1
          Răspunde

  3. Rectific, că m-a bușit râsul.              Din spate păpușă, din față mătușă. Tare, filipinezu!

    3
    Răspunde

          1. Rock-blues de care cântă Stefan Bănică jr, Veta, care mi-a spart chiuveta? rofl

            1

          2. ăla n-are talent nici cât o bordură din ferentari
            numa kish pă el

            1

        1. Doaaamne, cum s-asazara constelatiile.. inainte de a intra aici am citit articolul”Etnogeneză si țuică” de Vintila Mihailescu,in dilema! Asa ceva..
          Si iaca pozna:se pare ca iaște cuvant neaos romanesc,nu-i venit de nicaieri…vinars e pe filiera germana, palinca pe austro-ungara, horinca ceva ruseasca …
          Parca mi-a crescut stima de sine…

          2
          Răspunde

    2. Daa, sunt mai multe spectacole omagiale pentru diversi artisti, in aceeasi sala, toate frumoase!
      Tot pe youtube, Una notte Napoli” sau asa ceva, Santana cu 3 tipe..frumos! Cum il prezinta una dintre el..Carlito Santanaaa! Dansezi fara sa vrei!

      2
      Răspunde

    1. Da, dar câte grade are față de celelalte variante? Egzistă o similaritate, dar nu conformitate, din punct de vedere și mai ales.

      3
      Răspunde

      1. Raspunsul se poate afla cautand pe youtube canalul „Razboiul de 100 de ani”, episodul „Tuica vs palinka”. Va recomand si episoadele „Pastele in karantina”, „Razboiul interetnic” si my favourite „Jancsi in Oltenia” 😉

        2
        Răspunde

  7. goangă

    stau la un hotel/pensiune și nu mă lasă să schimb lustra care e prea puternică, așa că …

    4
    Răspunde

  8. Dedicatie speciala pt Irinusha

    Cu bocitul in aeroport aveam experienta, nefiind prima data cand boceam dupa frun osman..cu un an inainte studentul imi chemase taxi la plecare si cand l-am imbratisat s-a cam tras deoparte, asa ca mi-a picat fata si am stat imbufnata tot drumul, nefiind de ajutor nici postul de radio ascultat de sofer, pt ca a difuzat taman melodia pe care dansasem noi intr-una dintre iesirile noastre in Izmir..la intrare in aeroporturile turcesti trebuie sa-ti treci tot calabalacul prin scanner, iar eu aveam troller, rucsac umplut pana la refuz si geanta laptopului. Nu m-a ajutat nici unul dintre agenti, asa ca mi-au dat lacrimile si de frustrare. La check in nu era coada, asa ca am repede trollerul. M-am asezat cu restul de bagaje pe o banca asteptand imbarcarea, sperand ca printr-o minune ca vine osman al meu la aeroport sa-si ia la revedere ca in filme 😀😀😀 (puteti sa radeti, sinapsele erau scurtcircuitate, orbite fiind de iubirea mea absurda). Cum viata bate filmul, normal ca am ramas singura si neconsolata, suflandu-mi nasul cu spor la verificarea pasapoartelor. In avion am nimerit la geam, langa un cuplu de asiatici. Cand am survolat faleza pe unde ne plimbasem iar au inceput sa ma chinuie soriceii, asa ca i-am adapat corespunzator, fara sa mai simt gustul salatei de vinete si humusului servite ca snack. In Istanbul m-am mai linistit, preocupata fiind sa ajung cu bine la hostel (undeva in apropiere de Taksim square). In prima dimineata cand am iesit pe bulevard (Istiklal, pe unde trece si tramvaiul istoric spre turnul Galatei) si era gol, spre deosebire de forfota de seara, iar m-a apucat nostalgia..dar m-au inveselit giumbuslucurile pisicilor omniprezente 😀
    Dupa ce am ajuns acasa m-am concentrat pe singura restanta (de la dermatologie-recunosc, am urat cu pasiune materia aia, si pe desteptul care ne-a „predat-o”)..apoi a inceput ultimul an cu provocarile lui, licenta etc..cu osman am mai vorbit pe net, dar nu cine stie ce..urmaream ce posta, fiind terorizata de ideea ca o sa vad pe Facebook „is in a relationship with”..mai si visam asta noaptea..in fine, in primavara ma duc la congresul asta, organizat de liga lor studenteasca (la care ma invitase personal numai pe mine si imi dadeam super importanta)..ma pregatisem cu un mic cadou handmade pt el si emotional sa ii dezvalui in sfarsit adevaratele sentimente. Pe parcursul evenimentului a fost extrem de distant, nici nu ma alesese in grupul lui de activitati (cel de muzica), ma repartizase la film (mai era si unul de fotografie). Practic noi trebuia sa facem un proiect despre protectia in bolile cu transmitere sexuala. A iesit ceva fain pana la urma pt ca am avut colegi extraordinari in grupul de film. In fine, in ultima zi prindem un pic de timp numai noi doi si incepem sa discutam banalitati..cand incerc sa deviez discutia spre partea sentimentala apare altcineva si strica atmosfera..mie imi pica fata si el intreaba daca ma simt bine. Eu zic ca da, desi era evident ca nu. El nu insista, se ridica si pleaca. In momentul ala am realizat ca nu o sa se lege nimic niciodata..
    A doua zi eram in aeroport, cu gandul la
    cantecul asta la moda atunci..voiam sa postez melodia pe Facebook impreuna cu cateva impresii sentimentale , dar nu mergea wi-fi ul 😛😛 asa ca am mai bocit odata, reflectand la cuvintele colegei din grupul de film careia ii marturisisem toata istoria „faptul ca nu te iubeste nu il face un om rau”..am concluzionat ca are dreptate si mi-am vazut de viata. Cadoul zace probabil pe fundul unei genti de care nu imi mai amintesc…

    5
    Răspunde

    1. Esti adorabila!
      Hai sa zic si euceva, ca sa nu tac..
      La nunta fratelui meu aveam 17 ani..timida rau de tot..apare fat frumos,dansam ok, dispare,bocit(stiu, dupa o noapte, aiae)..l-am intalnit dupa 20 de ani..aluzii, ma fac ca ploua,nfine,ca sa aud ca m-acrezut atunci de vreo 14 ani..avem baieti de o seama…are necazuri mari acum si cred ca nu gresec daca ma gandesc cu duiosie la el si incerc sa ma rog sa ii fie bine..

      6
      Răspunde

        1. Cred că toți am trăit povești asemănătoare.
          Cînd te întrebi ce-ar fi fost dacă…, dar n-a fost să fie.
          Mai dureros e cînd a fost și părea a fi totul, apoi, cumva absurd și neînțeles, s-a ales praful…

          “ Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
          văzut că-n zadar
          cuvintele toate mi le-am rostit,
          că pînă la tine înţelesul lor n-a mai ajuns,
          în noapte-am ieşit.

          Crezusem, vai, cu tărie
          că niciodată sfîrşit nu va fi.
          Ţi-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
          dacă flacăra vrei s-o-ntreţii.
          Ţi-am zis alte dăţi: vezi tu jeraticul,
          truda în vatră ?
          Din fumul albastru ce iese
          Mereu cerul se ţese.

          Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
          masă, în jale,
          cu capul în mîini,
          cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
          Bănuiesc că nici astăzi nu-ţi este uşor
          în cetatea cu punţile trase.
          Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase,
          nimeni să-l bea,
          toarnă cenuşă-n ulcior. “

          L. Blaga – Ceas

          4
          Răspunde

      2. Nu gresesti deloc ca te gandesti asa. 😊 Dupa vreo cativa ani, a aparut la statusul lui osman al meu „got married to” si i-am urat numai bine cu toata sinceritatea..

        3
        Răspunde

  9. Nu as vrea sa credeti ca fac pe nebunul, desi fac, da io n-am avut probleme cu femeile asa, ci mai degraba pe dos. Desi imi placeau nespus, atit de mult ca nu ma puteam hotari la una, si nu gaseam normal sa renunt la fotbal sau betie, sau munte pt ele. Mi se parea absurd sa merg la mare cu „pretena”, ce la restaurant te duci cu mincare de acasa?

    Mai ales cind ajunsesem la virsta in care se considera ca trebuie sa ma insor era o adevarata avalansa de muieri pe capul meu.

    4
    Răspunde

      1. Desi nu pot pretinde ca inteleg femeile totusi nu cred ca sunt atrase de frumosetea unui barbat, ci au alte criterii. Acestea ar putea fi, dar nu sunt sigur, umorul, din asta am avut, banii, mai putin desi aveam o meserie care deschidea perspective, spiritul de aventura… si ar mai fi si altele.
        Unde mai pui ca femeile ajung cumva la o anumita disperare si ar lua orice doar sa se marite

        2
        Răspunde

        1. Păi și Einstein spunea : 2 lucruri nu înțeleg pe lumea asta: femeile și Teoria mea după ce au intervenit matematicienii

          1
          Răspunde

        2. Io una nu am simtit disperarea de a ma marita, as spune ca dimpotriva! Asa se explica si de ce m- am maritat la 30 de ani!Eldevina era hotarat sa se insoare cu mine, nici el nu isi explica de ce. S uite asa am zis bine ma, fie! LOL

          1
          Răspunde

        3. Obsesia tineretii mele a fost frica de a deveni tata fara sa-mi doresc. Orice actiune era extrem de riscanta, nu existau mijloace corespunzatoare. Ii invidiez pe tinerii de azi

          Răspunde

        2. Nepoata-mea traduce maritis cu Apfelfest, adica un fel de sarbatoare a marului, poate s-a gindit la Adam?

          Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *