Strada 11 Iunie

******* Strada 11 iunie ******
Mai mereu trec pe strada 11 Iunie din București în drum spre Parc sau spre o cofetărie retrasă dar dulce și mă gândesc cum le-au confiscat comuniștii în 1948 toate afacerile afaceriștilor din vremea aia. Ce dezastru au produs atât în cercurile economiei de atunci dar și în familiile sutelor de mii de antreprenori,lăsați pe drumuri.

”11 IUNIE 1948. Marea Adunare Națională votează Legea nr. 119 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi. Se naționalizează toate bogățiile subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului la data intrării în vigoare a Constituției Republicii Populare Române (aprilie 1948), precum și întreprinderile individuale, societățile de orice fel și asociațiile particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi și telecomunicații. Termenul „naționalizare” a fost folosit deliberat eronat de autoritățile comuniste, în scop propagandistic. De fapt, a avut loc o confiscare, pentru că foștilor proprietari nu le-a fost acordată nici o compensație”.
Un jaf de tip sovietic. Cum ar fi să se efectueze o astfel de grozăvie în ziua de azi? Ar fierbe tot internetul si s-ar interzice toate filmele cu oameni de culoare mai închisă.
Alt eveniment foarte important pentru Romania fost cu 100 de ani mai devreme, și anume semnarea Proclamației care a devenit Constituție, care a adus țara în epoca modernă a Europei:
”11 IUNIE 1848. Are loc adunarea de pe Câmpia Filaretului (actual amplasament al Parcului Carol I). Se citește Proclamația de la Islaz, Câmpia Filaretului devine Câmpia Libertății, apoi mulțimea se îndreaptă spre palatul domnitorului Gheorghe Bibescu din Piața Mare (clădire dispărută din actuala Piața Unirii). Strada 11 Iunie din capitală, deși nu exista la vremea Revoluției, amintește de acest marș. Știind că a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semnează Proclamația, care va deveni noua Constituție, apoi abdică. Proclamația de la Islaz cuprinde programul Revoluției din Țara Românească, între prevederi fiind eliberarea robilor și împroprietărirea țăranilor, reducerea corupției, răspunderea miniștrilor, educație universală, abolirea pedepsei cu moartea, libertatea presei, egalitatea tuturor cetățenilor indiferent de naționalitate și de religie.”

Așa că hai să sărbătorim Revoluția dela 1848 și să comemorăm intrarea României sub jugul comunist sovietic care a adus dezastrul românesc ale cărei urmări se văd si astăzi prin faptul că prostia învinge la conducerea țării.
Hai să ne imaginăm care ar fi cele mai potrivite pedepse pentru JNnapanii care jefuiesc poporul prin minciună și impostură.
Trăiască Romania celor deștepți și harnici.

73 de gânduri despre „Strada 11 Iunie

    1. ”v-am pupat dulce pe ceacre” după cum zice Exarhu.
      Pe mine m-a chemat la ”Rondul de noapte” când lucra la Pro Fm, prin 2000, care rond era seara nu noaptea, la începuturi. Aveam niste prieteni comuni si i-au spus unii că aveam niste amintiri spumoase din armată si m-a chemt sa le băgăm ”în aer”. Am stat vreo juma de oră în cabina aia de emisie separată cu geamuri de studio-ul de radio. Intr-o pauză am iesit pe casa scării la o țigară si am fumat cu Netty Sandu, care e mică si delicată, si cu simțul umorului.
      Omul ăsta, Exarhu, nu s-a schimbat de loc de atunci.

      cât despre amicul Viorel Ilișoi nu am decât 2 cuvinte : Ion Creangă modern.

      Mersi luminița pentru materialele aduse în redacție smile good

      1. La ion creanga m-am gandit si eu..si cati oameni talentati evoca el si nu e timp,nu e timp sa ii cauti, sa ii citesti..
        Iar chiulim de la teme, ti-a luat lumi fata..

    2. Strada 11 Iunie= discoteca Salsa= dansuri latino pana dimineata in tinerete (na, am ajuns sa zic si eu ” pe vremea mea..”). Frumoase nopti, frumoase amintiri!

      1. Daaa, Salsa aaa ce mișto era.
        Și mai era și un mic restaurant indian pe lăngă, cu mirodenii si bețișoare parfumate aduse de la mama India de la ei… Ehe, ce vremuri smile

        1. Daa, asa e! Acolo am mancat eu prima data ceva atat de picant ca m- au resuscitat cu apa lol. In rest, locul mi- a placutsmile

  1. pedepse potrivite pentru toți care au averi nejustificate ar fi : confiscarea bunurilor nejustificate, judecată corectă fără părtinire, executarea pedepsei fără drept de ieșire pe buna purtare, duși la munci cu deținuții unde se fac autostrăzi

    1. Judecata rapida si publicarea sumelor recuperate! Sa stim si noi! Nu praf in ochi cu miorlaiala lui Udrea ca i s – a incretit parul din lipsa de coafor la inchisoare. Sau a lovit- o gravitatia din lipsa de „sustinere” de la Triumph!

      1. Am citit rețeta și parcă nu mi se pare ok, la 1kg de zahăr pui 100 grame flori de salcâm, hmmm, păi ce concentrație de zahăr avem noi aici?! La dulceață zahărul și fructele se pun în cantități egale.

          1. Îmi aduc aminte că în copilăria mea, mama și mătușa mea au făcut ceva similar.
            Dar după ce au fiert florile de salcîm, cît să-și lase aroma, au strecurat, florile le-au eliminat, au adăugat zahăr, o parte ușor caramelizat, să fie auriu, și au fie fiert pînă au obținut un sirop gros. După răcire a rezultat o falsă miere de salcîm. Mie nu prea mi-a plăcut fiertura de zahăr aromatizat, dar verii mei care devorau zahăr în toate formele, au golit borcanele.
            Bunica trebuia să ungă non stop scrijele (felii de pîine) nepoților flămînzi – cu untură, cu dulceață, șamd. În special borcanele de dulceață se topeau.
            Verii mei presărau zahăr și peste untură, și peste dulceață!, pe orice.
            Mătușa a fost măritată la Oradea și chestia cu zahărul în exces vine de la bucătăria maghiară, pînă și supele sînt cu zahăr, brr…
            Am fost în delegație în Ungaria, la masă am primit piept de pui împănat cu prune uscate, dulci. Șeful de producție a observat că mie nu prea îmi place, zice: e favoritul meu. Zic, hai să mă acresc cu un pic de salată. N-ai să vezi, salata de castraveți în loc de sare și oțet era tot și doar cu zahăr… Idem cea de varză.
            Mi s-a făcut silă de atîta zahăr, bleah…
            Dar managera de acolo și-a tras ditamai bolul de castraveți cu zahăr și l-a golit smile
            Cred că ungurii bat recordul la consumul de zahăr.

          2. Spre Andrei,
            și chinezii pun zahăr în mâncare, dar nu și în salate.
            Am cumpărat în Singapore o bucată de friptură de mușchi de porc rumenă si crocanta si când am ajuns acasă la hotel am dat s-o mănânc dar era duuuuuulce wacko
            A mâncat-o nevastă-mea YY fără probleme.
            La început punea si când gătea ea in casă, apoi s-a oprit

    1. Pentru Andrei, că nu am găsit replayul, și mie mi se pare aiurea în Austria că se pune zahăr în orice, chiar și în varza călită, în salata de cartofi (de ce? cartofii sunt dulci)în orice salată normală se pune zahăr, că e de varză, că e de roșii și castraveți, oamenii ăștia eu cred că au o problemă cu zahărul in exces, ca să nu mai spun câte prăjituri consumă zilnic, e ritualul de la orele 15, cafea și prăjituri, felii de tort, înghețată și vin. Mama mia, cred că dacă mă luam după ei, eram moartă demult. Noroc că nu suport dulciurile. Și nici sucurile.

  2. Costica, cu coiful de staniol n-ai incercat?
    Poate ti-au umblat bulgarii la ceacre, vezi de fa ceva,ca noi te iubim ca tu esti poliglotul nostru…

  3. Băi, dar a scăzut riciu de blog fantastic de mult. Voi ați remarcat? Cum nu mai scriu eu, scade riciu. Fatalitate. Dac-aș fi avut și io un vecin cu care să beau o bere creștea riciu. Dezolată sunt.

  4. păi io vrusăi să vă dau un link despre imnu’ lu’ mutu dă la sectoru’ 6 care este el primar…
    și nu-mi apare!

      1. Prostia in forma ei pura, nedenaturata. PS: credeti ca vom mai scapa de astia? E o intrebare de 1000 de puncte. Cel putin. Daca nu mai mult.

        1. ”Prostia in forma ei pura, nedenaturata. PS: credeti ca vom mai scapa de astia?

          vom scăpa numai dacă ne ducem noi si cei ca noi, să ne băgăm în politică

      1. Da, este floare de măceș-trandafir sălbatic. Delicatețea întruchipată.
        Florile sălbatice îmi plac cel mai mult.
        (Păcat că aici se afișează doar foto la rezoluții mici.)

        1. Exact asta mă disperă și pe mine, rezoluțiile mici, când am pus și eu o poză cu o rață exotică a trebuit să o decupez în așa fel încât nu i-au mai încăput picioarele în poză. Decât ciocul. Am fost dezamăgită de feedback-ul colegilor de blog dar mi-am revenit ulterior, din fericire.

    1. Mooor(mormor, ca tot ne ura lumi nb),femeia asta mi se parea candva normala la cap…ce le face mai psd asta?!
      Bai am si eu prin zona niste persoane pe care, de la distanta cel putin, le respect,nu sunt asistati nici pe departe,nici nu prea avem,sunt oameni chiar cu mici afaceri de familie si totusi nu le iese psd-ul dintre urechi…bine poti observa o oaresce inapoiere intelectuala pe care snapanii de la varf au talent cu carul in a o exploata..eu am zis ca definitia psd e „s-a-ntalnit hoti cu prostu”..
      Si, daca nu e prea tarziu, cu dedicatie pt yy si pentru rabdarea voastra..

      1. smile smile smile
        O să-i spun lui YY să se uite la cireșele tale, mulțumim frumos

        ”si totusi nu le iese psd-ul dintre urechi”

        pentru fonoteca noastră de aur

          1. nu stiu ce presimțire ai avut Irinoush, YY ți-a trimis un ursuleț
            iată-l pe whațapul meu laugh :

          2. dar ursulețul ăsta face plecăciuni de mulțumire (emoji)

            poți să intri pe ”bocanc”
            ce, am luat si eu niste bocanci în gură de la mineri.
            dar sunt ai noștri, nu-i bai
            dash

    1. Hribii sînt cele mai bune și aromate ciuperci, ador mirosul lor (trufe nu am văzut/gustat).
      Vă dau și o rețetă ? De la bunica mea, ușor adaptată:

      Papricaș de pui cu hribi – ca la Maramu’

      Hribii se curață, se spală, se taie bucățele. Așijderea un piept de pui (preferabil pui de casă, alt gust). Într-o tigaie încăpătoare se pune puțin ulei (de măsline) și cîteva creste de unt, se rumenesc hribii și pieptul de pui, se adaugă cîțiva căței de usturoi zdrobiți, 1-2 linguri de pastă de ardei iute, apoi se stinge cu apă, nu f multă.
      Se lasă să fiarbă la foc încet, se adaugă foi de dafin, puțin chimen, cimbru.
      Spre final sare, piper, verdeață tocată – pătrunjel (musai), puțin mărar, busuioc (plus ce verdețuri și condimente mai doriți, după gust), puțin vin alb.
      Se drege generos cu smîntînă, să aibă consistența unei supe mai groase, se mai dă un clocot pt întrepătrunderea aromelor și gata !
      (Și numai pîinea înmuiată în acest sos e un deliciu !)
      Înainte, un păhărel de horincă veritabilă de prune, lîngă/după un vinișor sec/demisec alb sau roze.
      Poftă bună !

      1. @ Andu

        Uite, aici am mai lăsat o rețetă cu hribi.

        (Greu am regăsit-o. Ce bine ar fi ca blogul să aibă funcție de search, edit, și o rezoluție mai rezonabilă la poze… Dar noi îl iubim și așa.)

        1. smile yes Andrei smile
          cum l-ai re-găsit fără funcțiile alea nu știu, dar e o artă…

          PS cam costă toate in ziua de azi/ Am intrebat cât ar costa sa putem pune filmulete mici.
          Nu vrei să stii, crede-mă.

          1. smile
            Căutam practic acul în carul cu fîn.
            Apoi m-am gîndit să caut data la care am editat poza de deasupra, la properties.
            Poză oricum afișată crop-uită, măcelărită sad

        2. Vrei să vezi recolta mea record de hribi ?
          Toamna lui 2014, vreo 30-40 kg odată, nu le-am cîntărit.
          Am fript, pus la congelator, la borcane – marinate, am făcut zacuscă, muncă, nu glumă.
          Dacă se vede poza completă, în stînga, surpriză pt iubitorii de mîțe, mădărita (alintata) tatii.
          În dreapta, parțial, lădoiul, din zestrea bunicii.
          Făcut de străbunicul, pe la 1920. Scîndură lată de stejar inclusă.
          Mîngîi lemnul ăla și mă gîndesc că stejarul din care e făcută era contemporan cu Eminescu, cel puțin…
          Vine un țigan anii trecuți:
          – Ți-l cumpăr cu 500 de lei.
          – Du-te, mă, de-aici, nu-l dau nici cu 1000 de euro.
          A făcut ochii mari, dar pt mine e de neprețuit…

          1. Plus că, zicea bunica, ” toți pruncii mei (6, tata, cel mai mic) au învățat să umble pe lădoiul ăsta, ținîndu-se de stadilă (spătar)”…

Dă-i un răspuns lui Irinoush Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *