Știri în sanscrita veche

Știri
– Se vor mări salariile bugetarilor din surse cosmice.
– Justiția pregătește legi care acționează să-i facă uitați/iertați pe delapidatorii si tâlharii din ultimii 10 ani. Trăiască hora japițelor scăpate.
– Un pod nou s-a rupt pe mal în sus, vom face altul pe mal în jos. Chestia că trebuia să se deschidă în sus ca la Londra să treacă vapoarele, așa a luat-o în jos să treacă basculantele.
– Niște ajutoare financiare recte sumulițe minuscule de bani vor fi împărțite populației sărace prin wi-fi, că Poșta Română încă n-are chef.
– De frică să n-o ia pe cocoașa din motive de incompetență, angajații Ro-Alert alertează cu mesaje urlătoare terorizante la cea mai mică abureală de nori.
– Cele mai multe dintre șoselele patriei au intrat în reparații ca să le dea ghionturi în gât vilegiaturiștilor si transportatorilor .
– Un avionaș a trecut ca prin brânză prin spațiul aerian a 6 țări, cea mai lungă porțiune fiind prin aerul Daciei cu barza+ viezurele la bord. Dar ministrul zice că era o lebădă neagră. Poate totuși era Tom Cruise cu un agent secret mongoloid-panonic vestind invazia lui Genghis Han, sau gepizii sau avarii , pecenegii și tătarii.
Voi știți în ce limbă vorbesc ăștia?

19 gânduri despre „Știri în sanscrita veche

    1. À propos de poduri

      Cică, într-o zi, peste un râu, se construiește un pod. Vine Gheorghe cu bicicleta în mare viteză, se apropie de capătul podului și, când vede podul în față, pune o frână hotărâtă și zgomotoasă și zice înciudat:
      – Or făcut pod!
      Reușește să oprească până la el, se dă jos de pe bicicletă, coboară pe lângă pod în apă, traversează pe malul celălalt cu bicicleta deasupra capului și apa până la gât, apoi se întinde mulțumit la soare.
      Vine și Vasile spre râu, cu calul, în galop. Când vede podul, trage de-a dreptul inconștient de hățuri ca să oprească armăsarul și remarcă și el:
      – Or făcut pod!
      Ca și Gheorghe, se dă jos de pe cal, coboară în apă și se chinuiesc să traverseze râul, apoi, când reușește, se tolănește lângă Gheorghe pe iarbă.
      Vine și Ion cu camionul. Nu încetinește deloc, intră senin cu camionul pe pod, podul se rupe și Ion moare…
      Vasile se uită lung la Gheorghe, țâțâie nemulțumit și spune, mai mult pentru el:
      – Apăi, Ion chiar n-o văzut c-or făcut pod?

      Să n-aud că „à propos”-ul nu e de actualitate!

  1. În zădar în colbul școlii,
    Prin autori mîncați de molii,
    Cauți urma frumuseții
    Și îndemnurile vieții,

    Și pe foile lor unse
    Cauți taine nepătrunse
    Și cu slovele lor strîmbe
    Ai vrea lumea să se schimbe.

    Nu e carte să înveți
    Ca viața s-aibă preț ­
    Ci trăiește, chinuiește
    Și de toate pătimește
    Ș-ai s-auzi cum iarba crește.

    M. Eminescu

    (PS. Printre altele, Eminescu știa și ceva sanscrită.)

      1. A înțeles prea bine, dovadă finalul Scrisorii III, unde le-a făcut și celebra urare pe care o merită cu vîrf și îndesat.
        Și a plătit cu viața pt că a fost prea inteligent, prea atașat de țară, popor și interesul național…

  2. Multumim, andrei!

    Si de acum, ne luam cate o bucata de ce vrem noi de la cine vrem noi daca avem un topor si un tupeu suficient de mare??

    O invidiez pe vecina ca are gradina mai frumoasa decat a mea, nu mi-ar strica bucata aia mai ingrijita!

    1. Irinoush,
      da, faci harșșști, dar tre să ai mare grijă la javeline, nu vezi că-s cam negre în cerul gurii.

        1. Ce să sperăm ? Că vei ataca pe vecină-ta Ucreniarta cu grădina mai frumoasă? Pai noi o să ne uităm cu atenție și îngrijorare să stii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *