Special Los Angeles

Special Los Angeles***

Cu vreo câțiva ani înainte de YY, eram în vorbă cu o doamnă, româncă, din Los Angeles si ne puneam problema ce-ar fi dacă ne-am căsători. Ea locuia acolo si avea o afacere cu un magazin de antichități, iar eu in București lucram la o firma americană in domeniul petrol si gaze. E firma care mă trimisese la Atena la ambasada aia despre care am povestit la ”Niște întâmplări din Grecia”. Ea mai venise prin București de vreo câteva ori, ne-am plimbat pe colo pe colo, pe unde avea ea niște treburi, eu ajutând-o cu mașina mea, mă rog căt de căt puteam să zicem că ne cunoaștem. Si am hotărât noi, tot discutând la telefon, să mă duc si eu la ea în Los Angeles, să mai discutăm să mai analizăm. Cumpăr eu bilet prin Amsterdam și o sun să-i spun data ca să mă aștepte la aeroport. Aici a apărut prima chestie cam ciudățică ca să-i zic așa, a facut un ”ceeee???, chiar vrei să vii la LA?”. Nu vrei să-ți fac invitație de viza, nu vrei să-ti iau bilet? NU i-am zis eu, am viză pe 10 ani de la firmă, ți-am mai zis. Ea zice : da știu dar nu credeam că e adevărat, că eu mai am vreo 2-3 candidați pt căsătorie si toți ăștia au zis că mă iubesc mult si să le iau bilete si viză. Eu nu am stiut ce să zic , pe bune. Era prima data când spunea ca mai are niște ”candidați”. Dar eu cam eram atras de idee de schimbare si cetățenie, așa că am devenit si mai hotărât, si am plecat la data stabilită. Zborul a fost lung și greu de tot, mai întâi am așteptat in avion in Amsterdam vreo două ore apoi zborul lung si obositor. In fine, ajung eu acolo si mă minunez de aeroportul ăla care se zice că e cel mai mare din lume, ne întâlnim noi după cum stabilisem si plecăm spre oraș. Zice la ce hotel ai rezervare? Pfuai ! Chiar m-am electrocutat in sinea mea. Zic, nu am vorbit noi că stăm împreună o perioadă să ne cunoaștem mai bine?, Ba da, dar m-am gândit ca vrei sa stai la hotel sau ceva. Nu, ai zis că o stăm la tine si că asa o să ne cunoastem mai bine, nu mai ții minte? Ba da țin minte dar m-ai luat prin surprindere. Auzi, hai să mergem la un hotel ori la tine si mâîne plec la Washington că am niste prieteni si mai vedem noi.
Pînă la urmă a zis că mergem la ea, dar să mergem mai intâi la restaurant, să așteptam să vină si fiul ei de la muncă, până când ajungem acasă. Deci m-am lămurit că era cam speriată si s-a gândit ea că ar fi bine dacă ar fi si fiul ei cu noi un timp. Mă rog, eu eram obosit rău de tot, si tot ce voiam era un dus si un somn. Ajungem noi după vreo 2 ore la un bloc cu 3 etaje foarte frumos si aerisit, parcă era un hotel de pe plajă, si aici a început să se bâlbâie tare, ba nu nimerea telecomanda garajului, ba nu găsea cheile de la apartament, ba scăpa pe jos portofelul, sau poșeta. Eu eram amorțit de zbor si de fusul orar si parca auzeam totul ca într-un film. Zice că nu a venit fiu ei acasă si nu răspunde la telefon. Eu am zis că dacă e speriată pot să mă duc la un motel pe care-l văzusem pe drum, dar ea zice nu, lasă, că acolo e periculos cu hispanicii, lasă că vine el.
S-a mai liniștit când a văzut ca eu nu țin morțiș să stau la ea. Bun, zic, hai sâ-mi cauți pe internet un zbor spre Washington, ca vad ca ești prea stresată, si nu vreau să abuzez de ospitalitatea ta. Vorbeam toate astea in hol, lângă zona aia de bucătărie deschisa cu vedere spre living. Zice , hai să-ți arăt casa. Uite livingul, care era cât tot apartamentul meu din Bucuresti, uite terasa, si deschide o usa spre o terasă de 200 de metri pătrați, si hai să-ti arăt dormitorul, sanctuarul meu, unde o să petrecem noi clipe minunate. Iar m-a blocat! Sanctuarul? Noi? Păi ori e speriată ,ori clipe minunate? Atunci îmi pică fisa că peste tot erau lumânări, zeci de lumânări,pe terasă, pe mese si mobilierul din living, lumânări mai mari mai mici, de multe culori si toate se vedea ca fuseseră aprinse , deci nu doar decor. Intrăm noi in dormitor, care nu era mare, dar era plin de lumânări si aici. Si nu avea nici o fereastră, Avea in loc de măsuță de machiaj UN ALTAR. Băi …. mi s-a cam făcut mie frică de data asta

– va urma –

26 de gânduri despre „Special Los Angeles

  1. crazy ne lasi cu ochii in soare? in soarele LA-ului?
    zi mai repede, parol, ca altfel te sun!
    Mai dar ce fante si tu!!! ma consolez cu gandul ca scrii pe aici si macar stim ca nu te-a facut tanti bucatele sa te presare in cele patru zari!

    1. Eva,
      Azi dimineața am niste treabă pe la o clinică si după aia promit să scriu partea a II-a special pt tine mai repede smile

  2. stai să vezi cum povestește îmbarcarea la întoarcere, că pînă la check-in, în aeroportu’ mă-sii (proud to be first smoking free airport in the world – paișpce ore fără tiutiun!!!!), există niște “vechili” care însoțesc cozile umane și strigă întruna “keep the line!!! keep the line!!

    da’ pentru senzații tari nu era musai să te duci to’ma-n elei, puteai să vii la Ieși… nevasta din dotare mi-a povestit cum gazda ei din vremea liceului, văduvă de ofițer, a decis să încerce să-și unească bătrînețile cu un domn de aceeași etate, foarte distins și curtenitor; asta pînă la prima învitație a demoazelei în bîrlogul celibatarului, care s-a scuzat pentru cîteva minute și a reapărut în costumul lui Adam daaaar, purtînd în picioare nișteeee….
    Patine cu rotileeee!!!!
    n-avem continuare că pe babă a impresionat-o în așa hal apariția încît Doina Melinte ar fi gîfîit pe lingă ea…

    1. costicămusulmanu,
      nu am prins vechilii ăia cu ” keep the line” pentru că am plecat din LA către Chicago si apoi Washington DC din Burbank airport, dar zborul a fost ca și cum eram cu rata de Puchineni

      1. ahhahahahahaaaa Eva, să știi că da,
        nu ai vrea tu să fii secretar general de redacție? că o să fie de triat scrisorile cititorilor yes
        Hai că știu că n-ai timp, dar orișicât unknw

  3. neamțu țiganu,
    întrebarea ta imi aduce de aminte de bancul ăsta:
    Vine fiica acasă după o primă întâlnire romantică. Mă-sa sare pe ea cu întrebările , era inalt , ce haine avea el, ce parfum , pantofii erau lustruiți, avea butoni la manșete, ți-a oferit flori,a lăsat bacșiș la chelner???
    Vine băiatul acasă. Ta-su : da? fiul : da!

  4. De la nisip cre ca ti se trag apucaturile-astea de seherezada…
    Da tu intrizn vorba si te-nsori, nu dai intai un buchet de flori, pui butoni la camasa, pantofi de lac,dai bacsis mare la chelner..?..
    Btw, si mie mi-a dat anti virusul avertizare cand am vrut sa intru de pe pc.

  5. Va salut si eu de mos Nicolaie!

    ca de cand nu v-am vazut, multi virusi ati mai avut.

    si de cand (de Viena) m-am departat,

    in mentenantza v-ati aflat…

    iar blogul m-a dezabonat sorry

    si george bush a decedat….

    nea nelu se simte bine, chiar si neformolizat,

    la anu si la multi ani,

    daca ne dati,

    daca nu, nu.

     

      1. Long time in Viena dar tu nu ai venit, cum am plecat eu, hop si tu cu YY,
        asa ghinion de nesansa mai rar, chiar imi pare tare rau ca nu ni s-au aliniat planetele data asta.

        PS: acum Not secure e scris cu rosu si are un chenar rosu cu !

  6. PS: mie providerul de internet si bitdefenderul imi trimit constant avertizari de „not secure” cand intru in zona Q. Chiar si-acum. E un risc pe care mi l-am asumat. boast iar daca mi se prajeste placa de baza o sa trimit mail de pe smartphone la contact zona q sa-mi achite contravaloarea unui laptop nou, asa cum se procedeaza oriunde in lumea civilizata, bossul plateste, mi se pare corect. wacko

  7. @vecinu,

    ca stiu ca citesti aici constant,

    care mai e pulsul pe la noi, prin Favoriten, alles ist in Ordnung, Weihnachtsmakt ist schon gebaut?

    Frohe Nikolaus! yess

Dă-i un răspuns lui luminita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *