Reloaded: Visul unui vapor de vară

RELOADED

9 martie 2020 Exun Amchory

dacă tot vin căldurile

Visul unei nopți de vara polară
Visul unei nopți de vara pentru mine, este o iarna. Dar nu așa orice iarna ci aceea polara. Sau ma rog, pe aproape de pol. Dar nu orice Pol, ci chiar Polul Sud însuși. Adică visul meu este sa fac o excursie la Polul Sud, in Antarctica. Ei, si aici apare întrebarea : dar de ce omule, ce ai tu cu Antarctica? De unde și pana unde? Este o întrebare la care nu știu sa răspund, cel mult pot sa fac niste speculații Science-Fiction. A fost mai demult un film care se numea “Întâlnire de gradul 3” si care mi-a plăcut foarte mult la vremea aia. Personajul principal trece la un moment dat prin zona intens luminoasa a unui OZN și capătă o fixație mintala de-a dreptul obsesiva pentru un anumit munte, un profil montan mai exact, care ascundea in interiorul unui vârf o vale unde se găsea o baza a OZN urilor si unde forțele armate pământești căutau sa intre in contact cu extratereștrii de pe nava. Și domnul eroul filmului tot desena pe orice apuca, în chinul lui obsesiv, despre care nu știa nici el de unde vine si ce înseamnă, profilul ala de munte către care se simțea atras fără putință de scăpare, si se împotrivește familiei si cunoscuților si pleacă sa găsească acel loc. L-a găsit până la urma. Asa și eu simt chemarea aia inexplicabilă din punct de vedere logic, habar nu am de unde venita, către pustiul continent veșnic înghețat si banchizele sale aproape infinite. De aia ma tot duc in portul din Abu Dhabi sa vad vapoarele astea mari de croaziera, sa-mi ostoiesc dorul de ducă spre marile Sudului. Si tot vânzolindu-mă prin problematica am aflat si ca exista o linie de croaziera in apele Antarcticii de 8 zile, cu plecare din Punta Arenas, Chile. Cred ca ma voi pune pe treaba sa-mi îndeplinesc visul meu al unei nopți de vara, care poate vine dintr-o înșiruire ancestrala nedeslușită.

Voi aveți vreo chemare așa, ancestrala sa-i zicem, un chef de ducă către un loc de care vă simțiți atras, ca la chemarea pământului , chemarea iubirii?

16 gânduri despre „Reloaded: Visul unui vapor de vară

  1. Cum s-a ajuns ca unii care fug după o minge să aibă venituri de sute de milioane de dolari?
    Sunt atât de mulți oameni care contribuie din greu la dezvoltarea societății omenești și nu au venituri de sute de milioane.
    Deci cum s-a ajuns aici?

    1. Cred ca are legatura cu degradarea de care vorbeam a rasei noastre-uita-te la ce filme se fac, par a fi facute pentru retardati, nu poti fizic sa te uiti la ele, merg pe basic instincts, te ia groaza cand nu re umfla rasul…
      Am avut o perioada in care admiram atmosfere de pe marile stadioane, acum…nu stiu ce sa zic, am trecut de „mens sana in corpore sano”, suntem intr-o faza de degradare a tot ceea ce ar putea fi, si poate chiar a fost, arta, sport, cultura…
      O voce ca a loredanei nu se mai aude din cauza tipatului vulgaritatii pe care o afiseaza, o voce ca andrei nu se mai aude din cauza zumzetului banilor pe care ii aduna spornic, inclusiv din exploatareea imaginii copiilor, ca sa ma opresc la niste exemple f accesibile..
      Uita-te ce spune mouratoglou despre doparea „cu reteta”, totul in numele banului, pentru ca despre sport nu mi se pare ca ar mai fi vorba…
      Suntem pe cale sa eliberam planeta, cum spuneai, sa sa vindece de noi…
      Nu ma gandesc decat la suferinta copilului meu, pe care nu cred ca am fost in stare sa il pregatesc pentru ce urmeaza…

      1. Irinoush,
        Da, ai evidențiat corect o fațetă a degradării sistemului de valori în societatea noastră.
        Banul în față. În numele lui, poate să se facă și desfacă orice încherbălare a prostiei, lăcomiei, aroganței a ființelor cu cap sec.

      2. Irinoush,
        Nu te mai tortura singură cu lucruri care sînt cumva dincolo de puterea noastră.
        Vorba cronicarului: Nu-s vremile sub cîrma omului, ci bietul om sub vremi.
        Sau altă vorbă: dă-mi, Doamne, puterea să îndur lucrurile pe care nu le pot schimba, să schimb lucrurile care îmi stau în putere să le schimb, și înțelepciunea să pot discerne între ele.
        Orice am face noi, lumea e alcătuită și din lucruri bune, frumoase, și din lucruri rele, urîte.
        Ideea e să ne ferim cît putem de unele, dacă nu putem, să le înfruntăm. Și să le cautăm, să ne bucurăm de celelalte.
        Iată ceva cu care eu mi-am mîngîiat sufletul de zeci, de sute de ori, ce minunăție:

        https://www.youtube.com/watch?v=5btAymZyeGc

  2. Întrebarea este dacă ai avea posibilitatea să te teleportezi…in ce loc ai vrea sa te afli ?

    Poate zici și tu ca ăla de pe tiktok…la Târgoviște😄😄😄

  3. Rămîne valabil tot ce ți-am scris atunci referitor la Antarctica.
    Atunci mai speram să o văd poate într-o zi… acum nici măcar nu mai sper…
    Și mai visez la Alaska, a vast wilderness, you can walk for a year without seeing another person…
    Imaginea cu pădurea aceea vastă, ninsă, neafectată de om, mi-e în suflet.

    1. Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
      şi totuşi
      flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
      căci lutul tău slab
      mi-e prea strîmt pentru straşnicul suflet
      ce-l port.

      Daţi-mi un trup,
      voi munţilor,
      mărilor,
      daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
      în plin!
      Pămîntule larg, fii trunchiul meu,
      fii pieptul acestei năprasnice inimi,
      prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
      fii amfora eului meu îndărătnic!
      Prin cosmos
      auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
      şi-aş apare năvalnic şi liber
      cum sînt,
      pămîntule sfînt.

      Cînd aș iubi,
      mi-aş întinde spre cer toate mările
      ca nişte vînjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
      spre cer,
      să-l cuprind,
      mijlocul să-i frîng,
      să-i sărut sclipitoarele stele.

      Cînd aş urî,
      aş zdrobi sub picioarele mele de stîncă
      bieţi sori
      călători
      şi poate-aş zîmbi.

      Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

      L. Blaga

    2. Da, așa e cu Alaska, și eu o percep la fel. Am văzut o mulțime de documentare și mi-a rămas în memorie.
      Și aș mai adăuga Siberia…

  4. Şi dacă ramuri bat în geam
    Şi se cutremur plopii,
    E ca în minte să te am
    Şi-ncet să te apropii.

    Şi dacă stele bat în lac
    Adîncu-i luminîndu-l,
    E ca durerea mea s-o-mpac
    Înseninîndu-mi gîndul.

    Şi dacă norii deşi se duc
    De iese-n luciu luna,
    E ca aminte să-mi aduc
    De tine-ntotdeauna.

    M. Eminescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *