Reloaded din timpuri liniștite

Niște fapte din Grecia
Publicat acum 4 ani.
*** Poate ar merge un pic de deconectare ***

Pe vremea când lucram în București pentru o corporație americană, am primit sarcina să mă duc până la Atena, la ambasada unei țări arabe, care nu avea reprezentanță în Romania, să pun la punct un plan de obținere a vizelor în flux continuu pentru specialiștii români care urmau să lucreze în țara respectivă. Dăduserăm, si eu de aici si ei din Atlanta, mii de emailuri, faxuri si telefoane dar toate au rămas fără răspuns, așa că singura soluție a fost să meargă cineva acolo să vadă ce și cum. Adică eu. Si cum era vară si lumea zbura buluc la Atena, si nu mai erau locuri la avion decât peste 2-3 săptămâni, am hotărât să plec cu mașina. Mașina mea de atunci era o Dacie 1310 cumpărată la mâna a doua, dar foarte accesorizată si tunată, numai AC nu avea.
Bun, plec eu la drum într-o dis-de-dimineață pregătit sufletește ca haiducii lui șapte-cai, cu șapte tăvi de jar la micul dejun si 14 cafele. Am scăpat de coșmarul indus vameșii și de polițiștii rutieri bulgari într-o jumătate de zi si m-am odihnit prima dată imediat ce am intrat în Grecia, apoi a doua zi la Larisa. A treia zi pe la prânz, cam ora unu sau două, ajunsesem undeva la periferia Atenei, unde am dat de un ambuteiaj pe o autostradă aflată în reparații, se mergea bară la bară cam un centimetru pe oră, așa că Dacia mea s-a nervoșat si a început să fiarbă și scoată aburi. Eram înainte de un pod-pasarelă peste altă autostradă și m-am gândit să nu mai urc rampa să mai obosesc motorul, că mai bine ies de pe autostradă, găsesc un loc mai ferit și las motorul să se răcească. Cred că era o căldură de 500 de grade, nici nu te mai miri că uneori au loc pe acolo incendiile alea groaznice. Am găsit o stradă pustie în apropierea podului-pasarelă de pe care tocmai plecasem și am parcat lângă un pomișor care se prefăcea că dădea umbră. Pomișorul ăsta era aproape de trotuar, într-o curte mare, cu gazon verde bine îngrijit, cu un gard țeapăn din bare din fier forjat, cam de doi metri înălțime si casa ca un conac aflată cam la 15-20 metri de la gard. Deschid capota să las aburul să iasă în voie și mă retrag la umbră lângă gard, cu harta în mână să verific traseul, cum ajung la hotelul rezervat, si la ambasadă. Nu era încă GPS! La un moment dat, din casă iese o femeie cam la a doua tinerețe, cu ceva în mână. Bine, n-am stat să mă holbez la ea mai mult de o sutime de secundă, că nu voiam să par fricky și nici nu e politicos la o adică. Când colo ce să vezi, femeia a venit la mine si fără să zică nimic, îmi întinde prin gard un pahar mare aburit cu apă rece. L-am luat și ea s-a întors spre casă tot fără o vorbă, iar eu tot fără nici o vorbă pentru că am rămas mut, am băut apa aia ca pe un dar dumnezeiesc, apă mai bună ca aia nu am mai băut niciodată în viața mea de până atunci. Am pus paharul ăla pe temelia gardului și am plecat după vreo jumate de oră mulțumindu-i telepatic.

15 gânduri despre „Reloaded din timpuri liniștite

  1. Imi tot imaginez scena…imi face bine
    Parca nu am mai trait simplu, firesc, de cand eram copil…daca aveam o carte noua si pisica langa mine nu imi mai trebuia nimic..
    Nici acum nu vreau mult dar nici bine nu-mi e..

  2. Vorba ceea: cînd ți-e sete, fericirea e un pahar cu apă.
    Sau o bere rece smile

    Oare ne vom mai putea întoarce la timpurile liniștite ?
    Nu prea cred, chiar dacă scăpăm de pandemie, de război, rămîn niște cicatrici în minte și în suflet, amenințarea latentă că ceva rău, neimaginabil înainte, se poate întîmpla, vechea tihnă nu prea mai e posibilă.
    Am pierdut iremediabil ceva dintr-o anumită candoare, din optimism, atîta cît era.
    Știam că lumea și oamenii nu sînt perfecți, dar nu îmi imaginam atîta răutate și egoism cît am văzut de 2 ani încoace.
    Mai ales în pandemie, cînd mulți gîndeau la modul să crape toți, numai eu să scap.
    Prea multe chestii oribile am citit, prea multă josnicie mi s-a relevat…
    Acum, cu războiul, parcă oamenii au dovedit mai multă empatie și solidaritate.
    Norocul nostru e că oamenii uită și timpul vindecă rănile, chiar dacă rămîn anumite cicatrici.
    Astfel viața poate merge mereu înainte.

    1. Da Andrei, greu de revenit la ce era, se pare că oamenii răi controlează viețile tuturor ca să le iasă lor viața bună, si nu mă refer doar la războiul idiotului de alături ci la toate națiile pământului.

  3. Alain Delon a decis să fie eutanasiat.
    Impresionat gestul său. Te pune pe gânduri.
    O viață extraordinar de frumoasă si plină de satisfacții se sfârșește si nu ai ce să faci.

    Sinuciderea asistată este legală în Elveția, unde locuiește acum actorul francez. El a vorbit adesea cu seninătate despre eutanasie, pe care o consideră ceva logic și natural de la o anumită vârstă sau un anumit punct al vieții.

    „Sunt în favoarea unei morți demne. În primul rând pentru că locuiesc în Elveția, unde eutanasia este legală și, de asemenea, pentru că cred că este cel mai logic și natural lucru de făcut. O persoană are dreptul să plece în liniște, fără a trece prin spitale, injecții și așa mai departe. A îmbătrâni e nasol și nu poți face nimic în privința asta”, a spus actorul în ultimul interviu acordat pentru săptămânalul elvețian „L’Illustré”.

    În Elveția este folosit pentobarbitalul de sodiu lichid pentru persoanele care doresc să se sinucidă asistat medical.

    1. Subscriu conceptului.
      Nu folosește nimănui ca un om să moară încet, în chinuri.
      Are dreptul la un sfîrșit demn cînd viața nu mai are sens.
      Dar la noi nu va fi posibil în viitorul apropiat, deci tot la mila sorții vom fi…

  4. Un reportaj din Bucuresti, despre o parte din copiii Ucrainei, care au scapat din razboi si despre cat de importanta este educatia lor, prin prisma profesorilor si a parintilor.

  5. Veștile despre atîtea vieți nevinovate pierdute într-un război absurd, pe lîngă revolta subînțeleasă, m-au cufundat în tristețe și meditație, mi-au adus aminte acest frumos cîntec:

    https://www.youtube.com/watch?v=-9t7LbNpQcE

    Cum nu învățăm de la istorie, și cum ajunge să se repete…

    Pt cine preferă originalul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.