Planeta cu un singur locuitor

****** Planeta cu un singur locuitor ******
Dacă ar fi un singur om pe o planeta oarecare, acesta ar putea face tot ce ar vrea el fără sa întrebe pe nimeni nimic. Poate sa taie toți copacii, sa mănânce toate animalele, sa sece toate râurile si sa umple oceanele cu gunoaie. Dacă însă ar mai apărea încă un om pe planata aia, cel putin un om, atunci toată viata lui va fi complet diferita. Ei doi trebuie sa facă înțelegeri ce au voie sa facă, unde si cum, astfel încât sa nu se deranjeze unul pe celalalt. Desigur ca acum ar putea apărea si unele conflicte, certuri pe motive de dezacorduri in diferite privințe, cum ar fi de exemplu utilizarea bormașinilor pe timpul nopții, sau oprirea mașinii pe linia de tramvai. Astea se pot rezolva amiabil sau cu forța bruta, depinde de cât de cocalari sunt cei doi. Dar dacă apare și al treilea om pe planeta aia, deja pacea și liniștea sunt compromise definitiv. Ei trebuie sa facă niște legi pe care sa le respecte cu toții ( cei trei locuitori ) în mod egal și dacă unul dintre ei nu le respecta sa fie prevazuta și o pedeapsa. Deja s-a dus naibii tihna și viata fără nici un fel de constrângeri a locuitorului unic al planetei. Ăștia trei trebuie sa aducă cu mana lor încă alți indivizi pe planeta ca sa îndeplinească cerințele unei civilizații moderne, adica sa-și strice benevol traiul comod, doar de dragul democrației. Ar trebui mai întâi un polițist, apoi un judecător, ai apoi un politician care sa-I conducă. În momentul ăsta ( cu aducerea politicianului) viata tuturor s-a zborșit ireversibil, politicianul va încurca tot, va re-interpreta faptele in folosul partidului lui, și în general cei trei foști fericiți locuitori ai planetei oarecare, se vor transforma in masa de vot nemaiavând controlul deplin al propriei vieți și fericiri, care vor fi păcăliți sistematic cu minciuni și sloganuri populiste și vor contribui cu scârba la înfrumusețarea și prosperitatea vieții politicianului, care da data asta va trai doar el ca și cum ar fi singur pe planeta.
Asa ca eu ma apuc sa-mi caut o planeta.

50 de gânduri despre „Planeta cu un singur locuitor

    1. Ntzz…eu beau vin rosu sec de sf ion,ceea ce va doresc si voua..am ajuns la juma de sticla…va mai contactez cand o termin…dddacca mnai ppot..

      1. curois, io-l beau de sete…
        da’ azi fusăi pi țuicî…cc-am scurs bidonu’ di la tata…doișpci litri numa’ îmi rămăsărî…
        șî tata nu mai faci alta…cî nu mai iesti…

  1. haolieo praleo…
    da’ ci-i cu discriminarea asta, cî nu zîsășî nicî di f’un conlocuitor…
    adicî niș un hecologist, mîncaț-aș, cari sî sî ocupi, pi planeta asta di “feeer veeeechi, feeer veechi”?!
    democracy stinks!!!

  2. scuzati-ma pe mine
    dar tot textul asta se bazeaza pe o eroare.
    pot fi o gramada de uoamini pa planeta, se vor intelege, beutura sa fie.
    da daca apare vreo fumeie, chiar ca se duce drakului totu.
    inca o data, scuzati-ma pe mine, nu mai fac, nu mai zic nimic.

      1. fi bai serios, ce draku, ca e sfantu ion
        originalu era
        iertati-ma pa mine
        din clipul ala de pe iutube
        cu gagica aia de liceu care facea parodie de altu dar au sarit toti comentatorii pa ea ca e proasta si alte alea da pe cand fata doar facea misto si inca cu atata talent de a cazut ea de fraiera.
        daca gasesc clipu ti-l trimit pe uatsap

    1. Pai, sa nu mai faci pe tine, vecinu, ca, daca mai apare si o femeie in proximitatea ta, atunci chiar s-a dus draku totul. Sa nu mai faci!

  3. Goanga zilei:
    acest bloc nu e dat in folosinta inca.
    In fiecare camera sunt aprinse luminile zi si noapte pentru estetica, sa nu se vada o silueta intunecata pe cerul noptii.
    Luminile alea din fiecare camera par ca niste nuclee ale celulelor vii.

    1. ete fleoșc!
      ion iliescu, la optzecișitreabaluideani, ține cu sufletul la gură și șampania în frigider o națiune…

        1. spre luminița
          eu când îmi aduc aminte cum a zis el la tv că a vorbit și la Moscova la telefon si are promisiune de ajutor, i-as da un brânci de ajutor să se mute la Moscova lui dragă

  4. Eram cu stapanul blogului in Iran si, oricat nu va vine sa credeti, bastinasii aratau la fel ca noi, cel putin pe dinafara. Sefii nostri se gandeau numai si numai la sanatatea si bunastarea noastra, asa ca intr-o zi le-a trosnit prin cap sa ne dea la toti ochelari de protectie. De plastic. Negri. Aratam cool, mai ales eu, ceea ce e de inteles. Bastinasii se mirau de noi si mai ales de ochelarii nostri, dar de la distanta doar, un fel de intalnire de gradul III. Pana intr-o zi cand unul, mai indraznet, a facut primii pasi spre stabilirea contactului intre specii. L-a ales chiar pe stapanul blogului, din motive numai de el stiute, dar de care s-ar putea sa va dati seama si domniile voastre. La un moment dat. Asa, unde ramasesem… s-a apropiat si, in limbajul universal al semnelor, i-a semnalizat stapanului blogului ceva de genul „I come in peace, ce ochelari cool ai, sa mor io”. Stapanul, om bun si binevoitor, manat de intentii prietenoase si hotarat sa realizeze contactul, i-a dat ochelarii sa-i pipaie. Omul i-a luat, cu respect profund, i-a analizat cu atentie si – da, da – i-a pus pe nas! Galaxia era fericita, stelele zambeau, contactul se realizase! Armonia era deplina! Fericit ca a fost parte din istorie, omul nostru s-a intors pe calcaie si a rupt-o la o fuga prozaica, rusinoasa si sanatoasa, cu tot cu ochelari! A ramas in urma lui doar stapanul blogului, uluit si fara ochelari. Acei ochelari! Din plastic!

          1. Asa zice si Ion, bine ba, te batu sfrijitu ala, pai ce puteam sa fac ei erau doi si eu eram singur cu frati-miu mai mare..

    1. chestia e că eu l-am așteptat pe ăla să se întoarcă, că dă și el o tură pe la prieteni să-l vadă cu ochelari și vine înapoi.
      dar după vreo 5 minute când am văzut ca nu mai vine m-am dus la un coleg localnic si i-am zis să vină cu mine să vorbească în limba lor cu ceilalți oameni care făceau parte din echipa celui care fugise. toți au zis că nu știu cine era respectivul.
      se acopereau unii pe alții , nici poliția nu ar fi scos nimic de la ei. la fel cum au furat mini-excavatorul într-o basculantă plina cu nisip laugh

  5. DAR iată :Furnicile din Assaluieh (II) / 26 aprilie 2018

    ”Într-o zi mergând pe lângă un șanț pentru cabluri care era în curs de săpare din loc în loc, un muncitor localnic a ieșit din groapă și m-a salutat entuziasmat în limba farsi ca și cum m-ar fi cunoscut de multă vreme. Prin gesturi si 2 cuvinte engleze ,nice, nice , glass ,glass , mi-a dat a înțelege că ar vrea să-i încerce si el. Erau ochelari de protecție, UV, primiți de la firmă, împreună cu toate celelalte lucruri standard de protecție personală. Nedumerit încă de unde mă cunoaște omul ăsta, i-am înmânat ochelarii să-i probeze. I-a luat, i-a pus la ochi, s-a uitat la colegii lui care l-au admirat în cor ridicând mâinile cu degetele mari în sus, apoi s-a uitat iar la mine, a mai zis odată nice și în loc să mi-i dea înapoi a rupt-o la fugă printre nenumăratele mașinării și utilaje care roboteau peste tot. N-am înțeles ce l-a apucat, dar am stat vreo câteva minute să-l aștept. Ceilalți s-au apucat de treabă ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat si ca si cum nici eu nu eram acolo. Nu avem cu cine vorbi, ei nu știau altă limbă. In cele din urmă am plecat înapoi la birou unde am povestit întâmplarea, si unii mai vechi mi-au spus că asa e pe aici : dacă îi dai cu mâna ta ceva unui om si el îl vrea, se consideră că e al lui, cadou benevol de la tine, si salut , nu-l mai vezi înapoi.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *