Meridianul luminii

Meridianul luminii

Există Meridianul Greenwich care ne dă ora zero a Planetei și mai sunt meridianele luminii. Astea le poți simți doar dacă zbori cu avionul după amiaza fix pe direcția Nord-Sud-Nord. Există mai multe rute care îți aduc această experiență aproape suprarealistă.
Eu am descoperit minunea asta pe ruta Tripoli(Libia) – Roma (Italy). O singură dată mi s-a întâmplat din cele multe zboruri pe care le-am avut la viața mea. Am plecat din Tripoli după amiază și urma să ajung la Roma pe la zece și jumate seara. Firma care mă trimisese în Libia urma să-mi rezerve hotel în Roma si apoi a doua zi zborul spre București. Dar până am intrat în avion și am oprit telefonul, nu rezervase nimic. Doar mi-a dat un sms fata de la Travel zicându-mi că găsesc rezervarea la una din firmele de Tour care au birou în aeroport la Roma. Avionul era pe trei sferturi plin și atmosfera relaxată de după servirea mesei în micile tăvițe încălzite îmbia la o cafea cu whisky sau ceai. Eu aveam loc pe partea stângă, singur pe bancheta mea, deci priveam spre vest și aveam o imagine splendidă a globului solar înroșit coborând către orizontul semi-cețos al Mediteranei. Uitându-mă pe dreapta am văzut că toate hublourile erau închise. Ceva nu era ok, adică cum s-a nimerit să fie toate închise? Apoi m-am prins că pe partea dreapta era noapte. Parcă m-a trecut un fulger. Nu auzisem pe nimeni niciodată vorbind despre asta. Știam că la trecerea Ecuatorului se face botezul marinarilor, o mică petrecere bășcălioasă la adresa ”novicilor”, dar de mers în zbor paralel cu noaptea nu auzisem.
La Fiumicino, după ce am trecut de controlul pașapoartelor si am ieșit in holul luuuung către ieșire am văzut că erau înșirate pe dreapta cam 20-30 de Agenții Tour. Am deschis telefonul nu mai era alt sms. Ce să suni la firmă la 11 noaptea? Am tras aer adânc în piept și am zis să încep să colind birourile alea de Agenții. Am ales la nimereală o firmă și m-am dus la ghișeu, i-am zis că mă așteptam să am o rezervare din partea companiei XYZ si încerc să o găsesc. A fost ziua mea norocoasă, din prima am rezolvat, aveam o cameră la hotel lângă aeroport.

4 gânduri despre „Meridianul luminii

  1. Îmi imaginez ce experiență interesantă a fost acel zbor..

    Iar despre rezervare..ce să zic, uneori se întâmplă și lucruri bune oamenilor buni ❤️

    1. ametist,
      Da, de neuitat să zbori paralel cu noaptea…

      Chiar am avut noroc să nimeresc din prima agenția care avea rezervarea pentru mine.
      da, se mai întâmplă și pozitive uneori

      1. Am mult mai puține zboruri față de tine, dar am avut norocul să experimentez ceva similar.
        Am decolat odată din vestul Germaniei aproape de asfințit, înspre vest, avionul în timp ce urca a virat spre sud, apoi sud est, spre România. Fiind la ca. 10 mii de m, spre vest era încă lumină, cobora soarele la orizont, acesta fiind ușor curbat, iar înspre est era aproape noapte. Deși nostalgia luminii mă chema înspre apus, spre ocean, zburam spre noapte, dar înspre casă…
        Da, a fost cumva magic. Doar un pic ne ridicăm deasupra pămîntului și imensitatea spațiului ți se relevă parcă strivindu-te, dar și făcîndu-te să visezi. Realizezi că sîntem atît de mărunți și neînsemnați, dar avem totuși privilegiul de a ne bucura de lucruri mărețe și a le conștientiza.
        Omul e o trestie, dar o trestie gînditoare.
        (B. Pascal)

        1. Da Andrei, așa e, ”Da, a fost cumva magic. Doar un pic ne ridicăm deasupra pămîntului și imensitatea spațiului ți se relevă parcă strivindu-te, dar și făcîndu-te să visezi.”
          Bine că avem puterea să și comunicăm despre ce vedem și visăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *