Mâncați, mâncați, dar din barbă să nu dați

*** Obiceiuri la cantina ***
– Am cunoscut un englez ( British își spunea el însuși) care turna oțet din plin peste toate mâncărurile, atât de mult încât mirosea toata zona din jurul lui. Dimineața la micul dejun punea pe o farfuriuță un strat de oțet si înmuia felia de pâine prăjită si abia apoi o ungea cu unt. Alte condiment nu atingea.
– În Iran era un Italian care își curata portocala de la desert cu furculița si cuțitul pe farfurie ca si cum ar fi curățat pielea de pui de pe copanul prăjit. Înfigea furculița în portocală si apoi îndepărta coaja cu ajutorul cuțitului de parcă făcea o sculptură.
– În Algeria, un francez nu mânca nimic dacă nu putea să pună între 2 felii de pâine, Punea totul intre felii de pâine astfel încât bucătarul prepara pâine lunguiață doar pentru el ( ca o franzelă mica) Restul noi ăștia normali aveam felii de pâine in coșulețe.
– Alt vietnamez in Kuwait își punea enorm de mult ulei de măsline peste salate ( ca englezul cu oțetul) dar nu mânca uleiul, doar îmbăia mâncarea cu ulei) iar după ce termina de mâncat, rămânea ”baia de ulei” în farfurie bine mersi.
– Șeful cel mare din Assalueh ne obliga joia seara sa mâncăm paste negre, cu sepia, făcute cu mâna lui. Toți expații trebuia să ne așezăm la coadă să ne dea porția de paste negre. Mie nu-mi plăceau, dar cei care o puteau mânca ziceau că e bună. Dacă nu te vedea la festinul cu paste negre se zvonea că se răzbuna crunt, așa ca nimeni nu risca să lipsească.
– Deși se știe că nu e frumos să iei cu mâna salată sau mâncare de la bufet suedez, dacă te pune dracul să faci totuși gestul ăsta prin țările de altă religie, riști să fii băgat la arest sau bătut sau trimis afară din țară.
Voi ce bizarerii ați remarcat de-a lungul timpului?

32 de gânduri despre „Mâncați, mâncați, dar din barbă să nu dați

  1. Nu-mi vine in minte decat iaurtul finlandezilor facut in casa, care ramanea de pe o zi pe alta si fermenta mai departe; eu n-am avut placerea

    1. Chiar bună amintirea, n-am mai auzit așa ceva!
      ametist tulpinele astea noi vor apărea încontinuu și din ce în ce mai greu de ucis?

    2. ” … de pe o zi pe alta ” ?

      Beat this:

      ” … o uriașă porție de pește uscat, care înota în niște unt acrit de mai bine de 20 de ani și care, potrivit ideilor gastronomice ale localnicilor, era preferabil untului proaspăt. ”

      Cină islandeză, descrisă de J. Verne în O călătorie spre centrul Pămîntului.

      1. Moscova, prin ’93, daca doreai prajitura nu gaseai decat tort la cutie de carton. Era ca un pietroi uscat si se gasea la bacanie. Cofetarii nu erai dar erau vanzatori ambulanti pe strada cu niste tavi imense de aluminiu in care aveau niste chestii dulci
        Singura praji cu crema semana cu Carpati ( aceea taiata in triunghi). Prima data cand am cumparat, vanzatorul a luat 2 praji si le- a intins direct spre mine care ma uitam perplexa la el. Voia sa mi le dea direct in mana. Cand l- am lamurit ca nu le iau asa, mi le- a pus intr- o sacosa de plastic. Se balanganeau stinghere cu crema lipindu-se de punga.
        Salata a la rousse ( sau a la rusi) pe care o gaseai la bacanie tot in punga de plastic iti era ” ambalata” . Maioneza pe punga, moartea apetitului!

        1. La Moscova la hotel la micul dejun erau niste legume murate (ca un fel de combinatie de gogonea cu gulie), care nici pana in ziua de azi nu stiu ce erau. Dar f f gustoase, am mancat in fiecare dimineata!

          1. și pe aici au legume din astea murate, toate neamurile amestecate, de nici nu știi ce-s alea.

  2. Prietenii nostri nemti mergeau pe vremuri des in Ro, la mare. Nu mincau niciodata ciorba pt ca era acra si erau convinsi ca e stricata. I-aminvitat la noi si le-am oferit ciorba. Nevasta le-a explicat cum se face si cum se acreste cu bors. Picant e ca vis-a vis de casa nemtilor e o brutarie unde se gaseste Brottrunk, care nu-i altceva decit bors si pe care-l folosetse nevasta. Totusi nu au vrut sa guste, ei beau borsul ca un fel de doctorie.

    Ar mai fi povesti cu ciorba de burta, sau cu servirea unui cap de miel unei olandeze, nu de noi ci de niste prieteni, am mai povestit de asta!

  3. Am dat pe la discounter de bergkäse. Au lăudat-o niște nemți. Am aruncat-o direct, am zis cä-i stricată. Am mai luat odată, ar fi urmat aceeași direcție dacă nu erau nemții lângă mine să o laude. Le-am făcut-o cadou. A treia oară a funcționat. Acu e pe lista de cumpărături când  consider că nu îngrașă.

    Alec

      1. Am avut incredere în nemți. M-au convins că bergkäse așa miroase, a bocanci de montaniard uscați la flacără de foc afumat.
        Alex

  4. Eu ma innebunesc dupa stridii.. cu mai multi ani in urma am fost in concediu undeva prin Franta unde erau crescatorii de stridii si erau extrem de ieftine. La fiecare colt de strada se ofereau, dar eu, taranul, nu le puteam vedea. Probabil erau prea ieftine, acum ma bat pe ele. La fel s-a intimplat si cu brinza mucegaita si cu broaste si cu altele.. cu blondele grase care nu-mi placeau. Singurii pe care inca nu ii pot inghiti sunt melcii.

  5. asta din titlu era vorba tataii cînd eram la cîmp; iar cînd tăiam porcul, venea rîndul lui “pînî nu puti, n-aniroasî”…
    prima dată cînd am mîncat rucola l-am înjurat pe patronul italian, multimilionar…
    iar cîțiva ani mai tîrziu, ne-a dus un altul, la Udine, pentru o degustare într-o superfiță de oenotecă (după prețuri cel puțin), unde am primit mămăligă și salam gras prăjit!

    1. Apropo de “pînî nu puti, n-aniroasî”.
      Tot de cînd eram copil, bunica punea cloșca la clocit primăvara devreme, prin martie. Frig fiind afară, într-un lighean în casă, sub pat. Dimineața devreme, cum se făcea ziuă, cloșca sărea de pe ouă în mijlocul camerei, își făcea nevoile, mînca și bea apă, apoi trecea iar la datorie pt încă 24 ore. Eu încă dormeam, dar așa puțea rahatul de cloșcă de mă trezea din somn…
      După ce ieșeau puii, îi ținea în casă la căldură, erau fragili și afară încă frig, ar fi murit pe capete. Tot cam putoare.
      Dar cuvîntul de ordine era cam la fel: dacă nu pute la ușă, nu miroase pe masă !

      1. Da Andrei,”dacă nu pute la ușă, nu miroase pe masă !”.
        Am locuit o vreme lângă un abator.
        N-am cuvinte să descriu putoarea care venea din locul ăla unde se recoltează, muschiulețul, ceafa…

        1. În liceu, de științe ale naturii, în treapta II am făcut practică de specialitate, prin diverse laboratoare, în principal de spital.
          Dar în treapta I făceam practică productivă, adică care aduce fonduri liceului – la cules de mere, porumb, etc. Erau vremurile alea cînd la strînsul recoltei participa toată suflarea țării – elevi, studenți, soldați, deținuți.
          Și, printre altele, am fost și la Avicola, la injectat de găini. Erau cocoși de vreo 5 kg care protestau la injecții cu ghearele, eram plini de zgîrieturi adînci pe mîini.
          Era în halele alea o duhoare și un praf, cînd mergeam acasă duhneau și hainele de pe noi, musai duș și hainele la spălat. Apă caldă nu era musai să ai în acele vremuri, deci dacă nu curgea, încălzeai cu oala pe aragaz ( detalii din astea pt generația în puf, care nu a prins astfel de vremuri și habar nu are, sau ce înseamnă să faci teme și să rezolvi culegeri de probleme la lumina lumînării și înfofolit în pături, scuza că nu a fost curent nu exista. Și înainte de a merge la școală, să mergi la 5 dimineața să stai în frig la coadă la lapte, etc).
          Din cauza duhorii de la Avicola, vreo 2 ani nu am vrut să mai pun gura pe carne de pui (lasă că nici nu prea se găsea, doar tacîmuri) și ouă din comerț, doar de la țară.
          Dar țiganii nu aveau astfel de grețuri, în fiecare zi veneau la gardul fermei și în schimbul cîtorva pachete de BT colectau toate găinile care muriseră peste noapte.

          1. Mirosul de la fermele de pui sau porci era insuportabil chiar si când treceai cu trenul pe lângă ele.

  6. Eu cam la orice mîncare gătită (ciorbă, supă, felul 2, mai puțin desert) musai să presar deasupra niște piper proaspăt rîșnit, dacă nu simt mirosul de piper nu am poftă de mîncare, mi se pare fadă.
    A nice touch of pepper, vorba lui Antonio Carluccio, dar destul de generos să fie touch-ul.
    Și eventual și niște chilli. Picantă – iute, aromată, puțin acrișoară trebuie să fie mîncarea ca să-mi placă.
    Cînd eram mic nu voiam să aud de ciorbă de burtă. Burtă, bleeah…
    Acum îmi place dacă e reușită, acrișoară, cu ardei iute.
    Brînză cu mucegai idem nu – brr, mucegai !, acum îmi place.
    Cînd eram copil, salamul de Sibiu era o raritate, greu de găsit.
    Cînd am avut prima dată ocazia să mănînc, tata: e din carne de mîță. Nu am vrut să mai pun gura, degeaba mi-a spus că a glumit, ani de zile l-am evitat. smile
    Nu aș pune gura nici acum pe șerpi, broaște, nutrii, etc, brrr…
    Mai bine pîine goală.

    1. asta cu nutriile…uitasem; tata a fost mecanic auto și i-a făcut motorul unuia care lucra la o crescătorie (la Brodoc, lîngă Vaslui era), și, pe lîngă contravaloarea cash a lucrării, a primit și 2 nutrii, cu indicația de a fi gătite după rețetă de iepure de cîmp;
      a gătit mama, i-au invitat pe fratele tatei cu soția, și ne-am pus la masă; unchiu, tehnician veterinar, știe la carne da’ a înghițit-o cum că era iepure…numa’ că tata, la plecarea musafirilor:
      – mă, voi știți ce am mîncat noi în seara asta (carnea bună, mi-a plăcut)?
      – iepure!
      – ne! nutrie!
      – nu te cred, că io mă pricep!
      – nutrii, bre, de la Brodoc! le am de la ….
      deși mătușă-mea era umpic mai sclifosită, ea n-a avut nimic; unchiu’ în schimb, a dat la boboci tot drumul spre casă…
      și acum i se face rău dacă-i aduci aminte, și au trecut vreo 35 de ani…

  7. ce uoameni domne, unu nu ar pune un unguent pe masa…. cum sa mearga melcii, nutriile, mucegaiele fara un lubefiant bun, cum ar fi o bere? si in special pe o masa facuta manual, in casa, din lemn fur….procurat din padure, si mai ales pt care sa iti iei multe laicuri si castane aprobatoare si pozitiv-nehotarate.
    deci , masa e importanta , nu ce e pe ea.
    nu incercati sa intelegeti, e numai pt cine cunoaste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *