Locuințele înguste

**** Locuințele înguste ****
Zice Bacovia:

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.

Și eu sunt singur si mă duce-un gând spre locuințele înguste…
Fără ploaie totuși.

Prima locuință îngustă a fost de fapt o camera de hotel în Amsterdam, unde m-am dus pentru o săptămâna ca sa sărbătoresc terminarea Ramadanului acum niște mulți ani că tot aveam vreo 8 zile libere de la muncă.
Am făcut rezervarea cu luni înainte fiind atras de prețul convenabil și localizarea în Amsterdam, in centru, la 5 minute de Muzeul Van Gogh.
Când am intrat in cameră si am văzut-o, am crezut ca e un hol spre camera de facto, dar foarte repede m-am lămurit că asta era toată camera, 1.5 m lățime si 5 m lungime si cred că vreo 4 pe înălțime. În fine am oftat din toți rărunchii si am acceptat realitatea așa cum era.
M-am plimbat o săptămână, zi de zi prin tot orașul si de două ori m-am dus la Casino, tot aproape de hotel cam 10 minute, cu un fluturaș luat din holul hotelului, astfel ca nu plăteam intrarea. Norocul prostului am câștigat 930 de euro a doua oară si nu m-am mai dus.

A doua chestie îngustă a fost un Fast Food din India, Bangalore, care avea doar o jumătate de metru de la tejghea la perete, pentru clienți, asa ca servirea se făcea afara in parcare, in mașina fiecărui client, cam 12 locuri. Deschideai ambele ferestre din față si un chelner iți punea o scândura de la un geam la altul si aveai astfel o masa pentru doi. Eu nu aveam mașina in Bangalore, dar localul era in drumul meu si mă opream mereu pentru că aveau iuțenii care îmi plăceau. Cred ca am fost singurul client care am stat in interior in ultimii 200 de ani.

A treia experiență cu încăperi înguste a fost în Libia, și anume oficiul telefonic din satul aflat la 20 de km de fabrică, în plină Sahara.
Telefoanele mobile nu funcționau decât in Tripoli si alte câteva orașe, nu si in inima Saharei la 1000 de km sud de țărmul Mediteranei. De aceea trebuia sa ne ducem in sat la Oficiul telefonic, unde era un om care era telefonist si avea si niste cabine telefonice unde iti spunea el sa te duci după ce obținea legătura.
Dar ca să ajungi acolo, trebuia sa te înscrii pe listă la microbuz din timp, ca ăsta nu mergea decât odată pe săptămână, si dacă te trezeai târziu mai așteptai o tură. Încăperea oficiului telefonic era exact ca un sir de scaune de la cinematograf, pe o parte stăteau oamenii care așteptau iar pe cealaltă parte niste cabine telefonice jerpelite si vechi la care trebuia sa ajungi, trecând ca la cinematograf, printre genunchii celorlalți clienți, cătrăniți , cu fețe cenușii de sărăcie si suferință. Vizavi de Oficiul Postal era un supermarket care avea suc si orez in vitrine, iar lângă el era un bordei sub pământ, care avea o gaură in loc de usa, pe unde intrau si ieșeau încontinuu copii semi dezbrăcați care se uitau la tot ce misca pe stradă dar nu depășeau deloc perimetrul ”curții” lor, neîngrădite altfel.

Voi când sunteți singuri, spre ce anume vă duce un gând?

46 de gânduri despre „Locuințele înguste

  1. La Amsterdam e totul ingust si lung deoarece impozitul se calcula functie de latimea la strada.
    In alte parti, in Olanda, se punea impozit pe perdele, astfel incit ei nu prea au si se poate vedea din strada in toata casa.
    Obiceiuri, fumurit… ideea de a lua banii omului nu e noua…

      1. Arogantze, coane, arogantze..
        Nu mai stiu de cand nu pot fi doar eu cu mine…
        Doar cateva minute pe zi,cand, orice ar fi, imi iau o carte,chiar citita si recitita si stau cu ea…
        Si incepe scoala…la noi nici nu s-a deschis o fereastra toata vara…e larga, noua si ate cam tot ce ii trebuie-material vorbind..
        Nu am primit nici o solicitare formulata corect, toata lumea vrea toate documentele an de an, cand scrie destul de clar in ordinele MS-adev de intrare in volectivitate si dovada vaccinari la inscrierea in ciclu nou, anual aviz-iar asta are vslab 72 de ore..
        Imagine…ca tot l-am ascultat zilele astea! E un clip mortal cu john lennon si freddie mercury pe post de menajera,daca nu il stiti cautati-l, va zic,nu ma satur sa ma uit la el!
        Am baut azi un ibric de cafea si un ness strong, s-ar putea sa mai bananai pe aici..

        1. Irinusch, fiecare are metoda lui de supravietuire. Il invidiez pe Costica pt ca o are pe printesa… si eu am printesa mea, dar e deja mare, nu prea mai are nevoie de mine.
          Dar exista si altceva, de ex alcool, nu strica, dar cindva nici asta nu te multumeste.
          Azi mi-am dedicat ziua reparatului bicicletelor familiei, vreo cinci, am avut si operatii dificile, schimbat spite in spate si centrat, nu e usor, dar mi-a iesit.

          1. Danke,am si eu printisorul meu, asijderea mare si indreptandu-se spre independenta…
            Chiar il vizualizez si eu pe costica cu printesa lui..
            Eu am in telefon o minunatie blonda cu zulufi, fetita unei nepoate, de doi ani jumate, mi-e antidot de cateva ori pe zi..

    1. Mi-am amintit acum și de plimbarea cu vaporașul pe canale în „Veneția nordului” și un vapor „parcat” la mal cu un individ defilând prin încăperile fără perdele la instrumentul gol 😁

      1. „Veneția nordului” i se spune și Hamburgului.
        Cu vaporașul am fost și eu pe Elba, pînă la Altona.
        Altona… visam la locurile acelea de cînd am citit O călătorie spre centrul pamîntului – profesorul Lidenbrock, Axel, Grauben…

  2. Iată si strofa a doua

    ”Şi parcă dorm pe scânduri ude,
    În spate mă izbeşte-un val –
    Tresar prin somn şi mi se pare
    Că n-am tras podul de la mal.”

    ”N-am tras podul de la mal”

  3. @ irinușa și neamțu: mulțumesc șî dancheșon; iubesc fiecare privire, strîngere de mînă sau „tati! te iubesc”…dar mă topesc efectiv atunci cînd folosește, corect, neologisme auzite la noi/tv sau cînd face corect acordurile; cea de azi a fost așa: „am -chestia asta- pentru buia (bunica), mami, tati, X, Y, toată lumea pe care ÎI iubesc…”
    la subiect, brrrr; o cameră de hotel lîngă Udine (vizită la un mare furnizor, rezervare făcută de o imbecilă de secretară care a înțeles că vor fi 2 delegați; am fost 3 pe 2 camere…) pe care am împărțit-o cu șeful meu; usă intrare, pe stînga băița (2,5 x 1,50), 2m de holișor, pe stînga patul matrimonial; de o parte și de alta a patului, cîte 45cm; intra omul pe o parte; la picioarele patului, pînă în perete, încăpea o valiză; în picioare; era de altfel și singurul loc unde putea fi depozitată; ca să treci, ori pășeai peste ori o ridicai; am rezistat 2 nopți din cele 3 rezervate; i-am zis șefului că mai degrabă conduc 24h decît să mai dorm o noapte acolo; și eu nu-s nici pretențios nici claustrofob…
    da’ una mai tare, povestită de un coleg aflat în delegație prin HarCov; la Gheorgheni, parcă;
    mă duc la pensiune, zice, și cer o cameră;
    – nuuu aaavem camere…
    – haideți doamnă, sînt client de 15 ani, trebuie să-mi dați ceva; e unșpe noaptea…
    – ar fiii o comera doar nuu aare geamu’…
    – cum adică n-are geam? e spart?
    – nuuu! nu are geamu, aadico nu are fereastra…
    – și ce dacă? o iau!
    intru în cameră, zice, baie fără geam, ok, camera mare, pat, masă, tot tacîmul; și o draperie pe perete; mă dezbrac, mă spăl puțin și mă bag în pat dar las aprinsă o veioză; și cum stăteam eu culcat, cu ochii la draperie, nu mă împinge necuratu’ să mă scol și să trag draperia?! în spatele draperiilor, perete!!! odată m-am trezit, m-am imbrăcat și am ieșit din cavoul ăla…mi-am luat banii înapoi și m-am dus să dorm în mașină…

    1. Păi, să dormi în mașină e o feerie, are uși și geamuri pe toate părțile și te poți urca în ”pat” pe unde vrei tu fără să te împiedici de valiza șefului
      laugh rofl

      1. La Paris, hotel de 4 stele( nu stiu cum le clasifica, doar pozitionarea central era buna). Scara ingusta, din fier forjat, abia incapeai cu valiza ( in lift nu a fost chip si, oricum era un sicriu miscator) . Fereastra pqrea normala, daca trageai draperia, curte interioara inguuusta.
        Am stat 4 nopti, delegatie, ca sa deschid usa la baie sa intru, trebuia sa ma urc in pat si sa sar in baie.
        Cat priveste preocupari, Irinoush, eu ma uit uneori la clipuri pe youtube cu bebelusi razand in hohote.
        Bacovia nu bun cand stai mult singur. Prea trist.
        Acum doua seri am vizitata un prieten din studentie cu care pierdusem legatura de vreo 4 ani ( nu raspundea la tel, mesaje, nu a fost ciudat, el ba disparea in Argentina la cursuri de tango, ba in Nepal sa se aeriseasca, ba se apuca de un bussines nou). Socrii mei ii sunt nashi asa ca ii stiam parintii, niste oameni minunati.
        Revin, am fost sa il vedem acasa la parintii lui care ne- au sunat si ne- au spus cat de rau e. De 2 ani nu are tel, nu mai are nici un act ( nici certificat de nastere), nu vorbeste cu nimeni in afara de ei
        Iese o ora pe zi sa imbratiseze un copac, isi face manevre reiki pt boli imaginare etc. A stat cu noi 2 ore la mai multe pipe. E trist ce i se intampla. Tefuza orice ajutor, medici nici vorba, medicamente nici pt un abces dentar urat. Nu prea mai are dinti si e convins ca ii vor creste altii dupa autovindecarea pe care si- o aplica.
        Am plans de mila parintilor, si de mila lui, acasa, au 80 de ani, el 50.
        Ne tot gandim cum sa il ajutam pt ca, cu tratament potrivit, terapie etc, ar putea fi recuperat macar partial..cred.

          1. Dap, am mentionat situatia asta pt ca traim vremuri complicate in care umorul, joaca, putina frivolitate din cand in cand ne- ar putea fi salvare. Asa ca, sa nu va mirati smile

        1. Intr-adevar este foarte trist ce se intampla cu prietenul dvs. ar putea reajunge la un nivel acceptabil de functionare cu medicatie si psihoterapie, presupunand ca familia ii este alaturi. de cele mai multe ori cunostintele si prietenii se indeparteaza pentru ca durerea pe care o resimt atunci cand ii constata degradarea este foarte greu de suportat… familia e coplesita si se indeparteaza din acelasi motiv. solutii multe nu sunt, dar important e ca cei care sunt direct afectati sa nu fie indepartati. o vorba buna, o incurajare, pot ajuta. daca cei ce i-au fost aproape la un mom dat ar putea sa le fie aproape constant parintilor domnului despre care ati povestit, ar face suferinta lor mai usor de dus.
          curaj!

  4. Am și eu câteva amintiri cu locuri înguste:

    Amsterdam și eu 😁 hotel central, 5 min până la sala de conferințe, rezerv cameră single. Mă prezint, primesc cheia, iau liftul 3 etaje, apoi îmi trambalez calabalâcul pe niște trepte înguste din lemn, care se ramificau la un moment dat, nu am nimerit camera, înapoi la recepție. Vine un pakistanez cu mine și îmi arată ușa. O deschid și intru într-un fel de debara. Patul, 2 scăunele și un mini frigider pe post de masă. Cuierul pe ușă. Baia cu duș era ceva mai spațioasă. Măcar avea geam. Am stat 4 zile. În a treia zi mi-a căzut telefonul între pat și calorifer și a trebuit să chem pakistanezul să mi-l scoată 😛

    Paris. Aproape de Jardin de Luxembourg. Hotel de 2 stele, decent, curățel, dar cu camere cam înghesuite. N-am avut nimic de zis, oricum nu l-am plătit eu 😁 ce mi-a plăcut f mult: la micul dejun venea o tipă cu câte o stacană de ceai sau cafea pentru fiecare (Eu crezând inițial că se împarte la 2).

    P.S. Mi-a plăcut mult Bacovia, mi-a venit Lacustra la bac 😉

    1. Așa si eu la Paris!
      o zi am stat in afara orașului la vreo 30 km La Formula 1, cu baie automata fără personal si ușa care se deschidea cu cardul.Micul dejun tot cu cardul de la o vitrina unde băgai un PIN si scoteai o cafea si un croissant, ca la alea cu monede.
      Si 3 zile in oras, camera mica si micul dejun mi-l punea pe o tava cu capac in fata ușii, o cafea si un croaissant.

  5. Am avut parte și de camere înguste, modeste, și de camere luxoase, cu adevărat de 4 stele.
    Locuințe de o noapte, sau cîteva nopți, în trecere, nu contează.
    Cu adevărat memorabile sînt nopțile petrecute în cort – la pădure. pe munte.
    Cameră îngustă, dar în natura atît de largă, aer curat, ozon, liniște de-ți picură în sînge, cîntecul greierilor seara, al privighetorilor în zori, clipe pt care merită să trăiești…

    1. Și FOCUL… în liniștea nopții, e fascinant să admiri jocul nesfărșit al flăcărilor, jeraticul, trosnetul lemnelor arzînd… te copleșesc meditația, amintirile…

      Să stai visînd la foc, de somn să picuri

    1. Cu cortul am fost de xateva ori in liceu,csi de foo 2 ori in studentie.

      Alea din stidentie, memirabile ambele: prima in camping Darste, langa Brasiv, nimic ancestral pana nu s- au dexlantuit tunetele, fulgerele sinploaia torentiala cand m- am trezit la miezul noptii facand pluta. Eu si toate lucrurile mele.
      A doua, la pescuit, un lacusor undeva in Dobrogea, Sf Gheorghe
      In cortul.minuscul m- a luat o sufocare si o claustrofobieee. Cred ca erau 40 de grade plus in cort, umiditate maaare, tantari grasi. Ho- rror! M am refugiat in masina, o Dacie Combi, unde mirosea a salam, sosete, branza statuta, vis! Am admirat rasaritul infasurata intr- un cearceaf avand parte si de oracaiala a mii de broaste. Nu imi amintesc sa fi mancat cine stie ce peste..

          1. Buchetu lu duamna invatatoare,domnu andu…
            Pai se poate sa nu adaptam traditia?
            Si totusi nu poti condamna oferirea unui buchet de flori invatatoarei…complicat!

          2. Beeei, sa scrii tu pe drumuk care duce la plaja Vadu! Numau gropi si coltzuri:))

            Nu face nimic, nu e prima data cand o comit si nici ultima smile smile

      1. Tot e bine, ca oricum nu ma prinsesem, credeam ca ii dai ceva indicatii lui andu siv-am lassat in pace…
        Mor dupa textele tale,nush ce fel de sinapse activeaza, nu glumesc..

    1. in Romania nu prea am nimerit spatii inguste. La Ranca am dat de o pensiune unde usa de la baie avea cam 1.60m. Intrai ghiocel in baie.

  6. Ca ing cercetator in aviatie nu mi-am permis, pe vremuri, sa merg la horel la mare. Am mers numai la cort, imprumutam masina lui socru-miu.
    Nu incaperile inguste deranjau, ci inghesuirea corturilor, se auzea efectiv fiecare basina. Era greu sa te strecori printre corturi, noaptea era o mare agitatie f senzuala.
    O furtuna de vara a umplut campingul, in juma de ora, pina la genunchi. Am incarcat totul, ud, in masina si dusi am fost.

    1. măcar tu ai putut să pleci repede.
      Eu am fost la Valea Dofteanei odată si am pus corturile pe o fâșie lata de nisip galben si curat si noaptea era sa ne înecăm că au dat drumul la baraj…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *