Liniștea muzeelor

**** Liniștea muzeelor ****
Ce-mi place mie cel mai mult la muzee e liniștea, liniștea muzeelor o numesc eu mai poetic. Și că poți să visezi, e chiar recomandat să visezi, la cele ce sunt expuse acolo si cine și cum le-a făcut. Și faptul că nu vezi gherțoi. La cinematograf – unde merg pentru sunet si imagine mare- aproape ca am renunțat din cauza lor.
Ăștia nu vin la muzee sau dacă vin tac din gura, pentru ca vad si ei ca nu se vorbește si nu se urla, sau dacă vin oricum eu nu i-am văzut. Am zis de la început, când am deschis blogul, ca dacă voi povesti si despre călătoriile mele, nu o sa iau locul ghidului turistic sa povestesc despre hoteluri restaurante si muzee. O sa vorbesc, ziceam eu atunci, despre situațiile mai mult sau mai putin carbo-hazoase legate de munca si drumurile pentru munca. Si asa am făcut, am găsit puncte critice sau nevralgice, demne de povestit dar si suspecte de ceva de ras. Dar despre muzeele prin care m-am preumblat nu am povestit asa ca, iată, o sa aștern aici,acum, câteva impresii.
E o liniște frumoasa în orice muzeu. Vin multi tineri la muzee. Mai ales tineri în grupuri neorganizate, cu rucsacele lor colorate, cu aerul lor boem de studenți deștepți care au de făcut niște lucrări și se documenteze rapid la fata locului și nu pe internet. În orice muzeu ai fi de pe planetă, tinerii sunt la fel, ei sunt internaționali, comunică ușor intre ei și arata de parca ar fi toți neamuri sau prieteni. De multe ori se așează pe jos rezemați de pereți și iau notițe pe carnețele sau pe tablete, și îi vezi ca știu ce fac. Mănâncă sandvișuri așezați pe scările de la intrare și arunca ambalajele cuminți la cos. Oamenii mari se preling printre ei cu respect și apoi se adâncesc în analiza lor proprie asupra a ceea ce e expus ocrotindu-I vizibil pe acești tineri.
O situație mai aparte am văzut la Louvre, în sala Giocondei, acolo era mare harmalaie, dar o harmalaie politicoasa, și toată lumea se înghesuia în fata tabloului să filmeze, selfiseze si alte foto. Deși în sala aia mai erau încă vreo 20 de exponate, nu se uita nimeni la ele. Am stat cam 5 minute, eu nu am făcut nici o poză, apoi am căutat ruta de ieșire, și ne-am rătăcit , am ajuns prin niște coridoare pustii si sumbre de la subsol, dar am reușit până la urma sa ieșim pe o ușa secundara afara in ploaie, si nicicând nu am fost mai bucuroși ca ne plouă. Eram liberi din hecatombele alea lugubre cu statui fără mâini, picioare sau fără capete.
In Washington, la Smithonian, data fiind imensitatea acestui muzeu, nu m-am dus decât la muzeul aerului, unde am admirat îndelung, aproape hipnotizat capsula cosmică care fusese pe Lună si costumul de astronaut. Am căutat si primele avioane sa văd românii noștri, dar nu e nimeni acolo de la noi. Si aici tinerii, aceeași ca prin toate muzeele, înviorau atmosfera cu pașii lor repezi si preciși, si privirea vioaie de viitori oameni de știința sau artiști.
La fel si în Amsterdam, la Muzeul Van Gogh, sălile mari, albe si bine aerisite te bine dispun, tinerii zburdă dintr-o sala in alta veseli, in ciuda istoriei întristătoare de-a dreptul a celui care dă numele muzeului.
La noi, la Grigore Antipa, e un pic mai ciudățel, lumina e mai scăzută, personalul mai aspru si mai acrit, si nu stă nimeni pe jos să mănânce un sandviș si nici pe scări la intrare pentru ca nu e loc. Afișe mari peste tot care te anunță că nu te lasă sa faci poze decât cu taxa sau deloc.
Voi la ce muzee ați fost? Unde v-a plăcut cel mai mult? Și unde nu?

65 de gânduri despre „Liniștea muzeelor

  1. Aoleu, Veorikule, ultima frază incepe cu Vouă, nu cu Voi. smile altfel, încântată de poveste. Impresiile mai târziu, că sunt în plimbare acum.

  2. Cred ca mi-a placut prin toate muzeele pe unde am fost…incepand cu cele locale (la Pitesti stiam deja pe dinafara exponatele pana am ajuns pe acolo cu scoala; la Mures m-am invrednicit la Noaptea Muzeelor sa explorez Palatul Culturii si sa urc in turn dupa 12 ani de stat in oras blum, cand eram copil ma fascinau castelele-Branul il stiam pe dinafara, pe la 4-5 ani cand treceam pe langa el venind dinspre Pitesti spre Brasov intrebam mereu unde sunt printesele, raspuns: la scoala/in vacanta si de aia nu le nimeresc niciodata acasa laugh imi aduc aminte cu nostalgie de drumurile cand deja era intuneric cand ajungeam la castel si vazand felinarul aprins din turn stiam ca nu mai e mult pana acasa) si continuand cu cele internationale-memorabile raman cele din Stockholm (cel in aer liber Skansen si cel de stiintele naturii-partea aerospatiala mi-a placut enorm; la etajul de biologie am vazut un vitzel cu doua capete in borcan si mi s-a parut interesant, asa ca mi-am dat seama ca am stomac pentru medicina blum Palatul regal nu prea m-a dat pe spate, dar mi s-a parut funny ca in fiecare camera ceasul de epoca arata alta ora; schimbarea garzii iar era super funny, ca venea sa cante fanfara, si la toba mare batea unul mic de nu i se vedea capul de toba; in Florenta mi-a placut si la Uffizi (unde am stat vreo 2 ore coada ca nu m-a dus capul sa-mi iau bilet online) si la celalalt unde e statuia lui David; in Barcelona la Sagrada (unde am avut atata minte sa-mi iau bilet online) si la casa memoriala a lui Gaudi-interesanta constructie, pana si wc-ul era fistichiu; in Amsterdam la Van Gogh unde am prins o expozitie speciala care detalia perioada in care si-a taiat urechea; Rikjsmuseum-mi-a placut mult „Paznicul de noapte” ma ducea cu gandul la noptile cand eram de garda blum inedit a fost Heineken Experience, iti aratau tot procesul de fabricare a berii, cu parti interactive si la final urcai pe terasa si primeai doua pahare de bere; la Anne Frank am si bocit nitzel, bine ca la bere m-am dus ziua urmatoare; dar favoritul ramane Deutsches Museum din Muenchen, e atataaa de vizitat acolo si am trecut in revista numai primele 3 etaje si inca nu am avut ocazia sa le continui sad

  3. bre, io la muzeuri nu prea mă’c… cî n-am timp; șî niși bani; iar di minti…nu mai zîc; dacî-s în vacanțî, mai ghini o bieri, o pițî, un vinișor…
    am văz’t fo doauî da’ nu-ș cum sî zîc…parcî nu m-o dat pi spati, mai ales cî (țaran, ci vrai) mă gîndiem tot timpu’ cî vacanța sî sfîrșăști șî mă întorc în românica, undi totu-i muzeu…al mîrlanului…
    despre unu’ însă vreau să vă povestesc: Oswiecim! bine, orașul este mai cunoscut sub denumirea care l-a făcut celebru, nemțescul Auschwitz…
    după multe delegații în Polonia, mi-am făcut curaj și am vizitat muzeul Auschwitz…pentru Birkenau n-am mai avut ficați; se întîmpla acum vreo 6-7 ani dar parcă a fost ieri; și mi-au rămas în minte niște imagini:
    – sute sau mii de papuci, te toate felurile
    – gardul ăla de sîrmă ghimpată cu separatoare (sau cum s-or numi) din ceramică albă, ăla de-i prin toate filmele despre WW2, îl știți…
    – faptul că toate națiunile (oricum multe) și o etnie (țiganii) au cîte un pavilion unde-și comemorează victimele…dar nu și românica…fuck it!!!
    vă spun, am vizitat toate pavilioanele, unele mai sinistre decît altele (la ruși și evrei parcă erai într-un film noir) dar dacă mi s-ar cere o singură imagine pentru Auschwitz…este din pavilionul olandez;
    l-am vizitat, așa era turul, spre sfîrșit; spre deosebire de noir-ul celorlalte, aici era totul văruit în alb; imaculat, mai lipseau o gașcă veselă de școlari gălăgioși ca niște vrăbiuțe; și o scară din metal vopsită în bleu…am urcat la etaj și am văzut Auschwitz-ul: era, înrămată, o hăinuță de copil de 2-3 ani; albă…
    mi s-au muiat, la propriu, picioarele și am fugit afară;
    tot ce-mi venea în gînd atunci era că dacă aș fi avut vreo putere, aș fi obligat orice om politic, începînd de la ultimul consilier într-un cătun și terminînd cu președintele SUA, să fie obligați prin fișa postului, înainte de ași începe mandatul, să facă o vizită la Oswiecim…
    să mă scuzați, vă rog, dacă v-am ..tut ziua…

    1. Off… nu m-am prea plimbat..asa incat sa merite povestit dar am (re)citit Alegerea Sofiei si am cautat si filmul cu meryl streep..nu stiu ce sa scriu..

      1. Dar intr-un muzeu tot ai fost. Ti-aduci aminte de linistea aia speciala? Numai intr-un muzeu se intampla o astfel de “sonorizara” good

          1. irinușa, n-auziși că eram în delegație? că bani…
            cît despre liniștea (și mirosul) din muzee, andu are dreptate, că voiam să încep cu asta inițial da’ am uitat…
            primul muzeu vizitat a fost ăl’ din urbea mea natală (nu știu dacă-i chiar municipiu dar se cheamă uasluisiti) și-mi aduc aminte perfect de parchetul care scîrțîia și de macheta bătăliei de la Podu Înalt…
            o tempora…

  4. Mie mi-a placut maxim ce a scris Ametist si Costica smile kiss

    Mi-au placut foarte mult muulte muzee, de la Muzeul Ceasului din Ploiesti pana la Smithsonian unde am mers 4 zile consecutive si m-am oprit.

    Imi plac in mod special muzeele pentru copii ( Cite de Science din Paris – excellent, nu te mai saturi sa te joci pe acolo cu tot felul de chestii interesante)’ si la Smithsonian aveau tot felul de chestii interactive pt copii

    Nu mi-a placut la Madame Tussaud (sau cum s-o scrie) – am avut o senzatie oribila.

     

    1. Daaa, muzee pt copii! Am fost la Muzeul Jucariilor din Muenchen (care are si ala vreo 7 etaje) si asa mult mi-a placut! As fi stat ore intregi sa ma joc (mai ales la trenuletze, de care n-am avut parte in copilarie) asa capra batrana cum eram laugh laugh laugh

      1. rofl
        punem la catastiful zicerilor ”dulci” :
        – As fi stat ore intregi sa ma joc (mai ales la trenuletze, de care n-am avut parte in copilarie) asa capra batrana cum eram laugh laugh laugh

  5. eva iosephina
    eh, asta era chestia cu ”unde nu v-a placut?”
    muzeul figurilor de ceara nici mie nu mi-a plăcut.
    de asta zic sărumâna cu pălăria pe jos laugh
    ce-a zis costicămusulmanu nu e de plăcut sau neplăcut, e un reportaj de la porta infernului.
    Eu cred ca m-as fi întors înapoi de la primul obiect care a aparținut…
    Eu nici documentarele cu 9/11 nu pot sa ma uit , la secvențele în care mici puncte (oameni) cad de la etajele de sus, E profanare, nici nu ar mai trebui difuzate, iar la Auschwitz să se ducă doar specialiști, cu tărie in ei. Oamenii normali pot ieși scrântiți de acolo.

  6. este un proverb : ban la ban trage
    si mai fac eu unul acum : cretin la cretin trage
    cu corolarul : gușă la pesede trage

    pesedeul are gușă, ia mai dă un leu mătușă
    hooopșa-șa așa-șa șa- șa

    ce-o fi în capul lui de se duce la un partid muribund?
    să-l scutească de datoriile imense cât mai are o brumă de flacără majoritară?

  7. Mie imi place sa vizitez muzee, am rabdare sa privesc toate exponatele, adica nu alerg de colo-colo ca sa bifez evenimentul yes , fac si poze cu ce mi se pare interesant si ca sa-mi ramana ca amintire…Ce m-a marcat la un moment dat a fost un portret , intr-un muzeu de arta, printre mii de alte tablouri, care semana cu mine in tinerete. L-am tot privit si ma minunam. Era pictat pe la 1800 si ceva. La finalul periplului, coborand la parterul muzeului, am intrat in magazinul de suveniruri si am dat peste o reproducere a respectivului tablou, de forma unei carti postale, pe care am cumparat-o. Ma mai uit din cand in cand la ea, si ma tot minunez.

  8. Si la Madame Tussaud mi-a placut. E atat de funny sa recunosti aproape toate figurile search Imi amintesc ca intrand in celebrul birou oval ma asteptam sa dau ochii cu Clinton, ca doar lui i se datoreaza o anumita parte din celebritatea biroului crazy , insa era Obama si un fotograf oficial, care m-a invitat sa iau loc langa presedinte sa ne faca o poza. M-am uitat la Obama-era mai alba fatza lui de ceara decat era a mea de bronzata, el la costum impecabil, eu in bermude si tricou, dupa niste ore bune de colindat…nu m-am dus. rofl Am preferat sa-l trag pe el in poza, singur, auzisem ca Michelle e un pic geloasa laugh

  9. Eu am un tablou acasa la mama de la grădiniță in care s-au autorecunoscut, pe rând, nepoata mea si fata ei.. nu cred ca mai e mult până devine muzeu..

    Oamenilor politici le trebuie cultura..poti sa mi-i duci dragî costicî unei vrei matali cî dacî mintea li-i plană și lină…ca si pământul lu brunsilsa..

    1. da, bine, asemanari intre rude exista, numai ca eu ma refeream la regasirea chipului meu, din semiprofil, asadar se vedea si o ureche rofl la fel cu a mea, parul era aidoma…intr-o pictura datand cu mai mult de 100 de ani dinainte de a ma naste. A fost un deja-vu. O chestie inedita, de aceea am tinut sa v-o impartasesc. Asta apropo de muzee.

        1. da, asa a fost, chiar cu fiori, si, in concediul facut recent in Romania, am aratat ilustratia asta dupa acel tablou mamei mele si fiicei, si surorilor, au ramas si ele siderate de asemanarea perfecta. ca si cum mi se facuse o poza intr-un trecut.
          Eu sunt obisnuita, intr-un fel, sa atrag paranormalul.

      1. luminito
        uite ca glumim cât glumim dar dacă e o versiune de-a ta anterioară si s-o găsești tu acolo a fost chiar prevazut? poate are ceva de transmis! Eu as cerceta cine e si de unde

        1. Nu e nevoie sa cercetez ca scrie pe tablou cum se numea domnisoara si ca avea 17 ani, pictorul e cunoscut deasemenea, dar nu mai dau alte detalii, pastrez un pic de mister. cool

      1. da’ ia-n vinî matali sî trăiești în românica!!!
        io mai am noroc cu bulgaria (tot delegații irinușa)…amu’ ia scriu de la Ruse șî mîni ma plimb la Sliven și Kazanlak (esti muzeu’ trandahirilor colo’șa, da’ nii ni s-o acrit di trandahiri!!! plus cî am în grădinî fo 200, pușî di nievastî)
        breee, da azî fu zîua lu’ Cicicean…șeala di la tiliorman…unu’ n-aț urat “La mulț ani!!!!”
        cu executare

        1. Da, costica, ai si tu dreptate, la mult mai multi ani lui draknea in puskarie, ca uitasem sa-i urez direct lui pe facebook, care nu-l am!
          Si inca ceva, ma iertati, dar eu am copilarit cu Voua si apoi mai ales cu Divertis:
          ttps://www.youtube.com/watch?v=gYdH9v-uazM

          1. Divertis e numai unul,
            nimeni nu i-a întrecut,
            Iar …”animale mici ” e o capodoperă rofl

      2. Eeii, cum sa vezi prost..adica vezi prost ca nu e un pic cam,e un pic cam mult.. dar..stăi sî vez cand n-or sî mai fii frunzî-n copaci..mai distrageti-mi voi atentia cu fusul orar si cu buclele temporale ca ma-nnerveaz-amandoua..adeca îi una s-așeeași..pfu deja m-am-nnervat!

        1. catre Irinoush
          bine, smile
          terminam , gata cu fusele orare!
          trecem la fusele alea adevarate din lemn, cu care torceau bunicile noastre in si lana si canepa si faceau haine si covoare si saci de pus plini in carute pe care le vedem la muzee cu caini care latra cat trece caravana ca nu mor caii cand vor cainii laugh
          mai bine asa?
          te-ai dezenervat?

  10. Muzeul aurului din Brad. 5′

    Muzeul de arta islamica din Doha. Acolo l-am vazut pe ala de si-a taiat urechea. Si colierul de perle al lui Marlyn Monroe. Si cea mai mare (si mai urata) perla din lume.

    Muzeul pompierilor. Foisorul de foc. 10′

    Acvariul din Constanta se pune?

    La gara aia din Paris care a fost gara si nu mai este am vazut Matisse si Klimt. Si am dormit pe o bancuta din muzeu, ca ma obosise Pompidou. Unde am vazut un cui infipt intr-un pal melaminat cu rama verde.

    Muzeul locomotivelor din Resita.

    Zara din Baneasa.

    1. Acvariul din Constanta, zici? Eu am fost la Haus des Meeres, in Viena, si dupa ce am vizitat toate cele 11 etaje, atat de mult mi-a placut incat nu m-am dus jos cu liftul, ci am coborat din nou, etaj cu etaj, ca sa ma mai uit o data. Iar gradina zoologica Schönbrunn mi-a scos din cap mitul ca numai nasoii accepta sa vada animale in captivitate.

    2. Aaa, la Pompidou am petrecut o zi intreaga holbandu- ma ” ca broasca la sudura” ( asa a zi eldevina)

      Mi- ai amintit si de un muzeu micut de la Slanic Prahova..cred ca era ceva cu chihlimbar.

      1. rofl
        Irinoush
        Dupa schimbarea orei in Romania ( si UE) blogul ramasese la ora veche si am vorbit la IT unde sunt arondat ( contracost) sa-mi schimbe ora blogului adusa la zi laugh
        Ceea ce au si facut si m-au rugat sa verific.
        De exemplu ieri tu daca puneai un comentariu la 8 ar fi aparut ca e la 9, ceea ce nu este bine pt blog.
        Acum e OK
        mersi IT DC Web Design smile

  11. Expresii care sar in ochi din comentariile la acest post:

    – si la toba mare batea unul mic de nu i se vedea capul
    – hăinuță de copil de 2-3 ani; albă
    – Nu mi-a placut la Madame Tussaud (sau cum s-o scrie)
    – printre mii de alte tablouri, un portet care semana cu mine in tinerete.
    – La gara aia din Paris care a fost gara si nu mai este (Orsay)
    – Oamenilor politici le trebuie cultura..poti sa mi-i duci dragî costicî unei vrei matali cî dacî mintea li-i plană și lină…ca si pământul lu brunsilsa..

    spumoase si spirtuoase laugh

  12. Un coleg de-al meu a avut parte de o intamplare bizara: intr-o vara caniculara a baut o bere rece dintr-o inghititura ( 0.5 l) .
    Si a ragusit profund, nu mai avea voce de loc, altceva nu.
    A fost pe la multi doctori si nu a reusit sa-si recapete vocea. Vorbea doar in soapta.
    Dupa vreo 6 luni s-a dus pe la mama lui la un sat si acolo o vecina mai batrina l-a intrebat ce a patit. Dupa ce i-a spus ce a patit baba i-a zis, daca de la bere rece ai patit-o, atunci de la bere fiarta o sa te vindeci, Si a fiert o bere acolo pe soba, cu ma-sa si vecina, a baut-o cat de fierbinte a putut si intr-o ora vorbea normal.

    ce legatura e cu acest post? una foarte mare : a baut berea la Muzeul Satului din Bucuresti laugh

  13. cine are sa-mi dea si mie adresa de email a lui Ion Luca Caragiale? as vrea sa citez niste replici d-ale lui si trebuie sa -i cer acordul pentru drEPTURIle de autor daca sunt mai mult de 200 de semne crazy

     

    ca adresa lui „Molier” s-a dat

    dash

    1. ” Cu greu îmi vine să aştern,
      Un adevăr ce nu-l suport,
      Ca tocmai tu să fii cel mort
      Şi Caţavencu cel etern…”

      Păstorel (Teodoreanu, lui Caragiale)

  14. da, bine ca nu trimitea salutari de la Tele 7 unknw

    de ce simte ea nevoia sa trimita salutari ? wacko

    mai bine s-ar duce in tzara „Letitzia” si ar ramane acolo muta si fara febe

Dă-i un răspuns lui luminita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *