Jucării din timp

****** Jucării modificate genetic ******
Totdeauna mi-a plăcut sa desfac sau sa demontez jucăriile, dar nu numai, ca sa vad ce e în ele și cum funcționează. Dar de multe ori îmi făceam singur jucării pentru simplul motiv ca nu se găseau de cumpărat toate chestiile de care aveam eu nevoie sa ma joc, singur sau de multe ori împreuna cu ceilalți copii vecini pe aceeași strada. Un vecin, matur omul, a zis că eu fac jucării care seamănă cu cele de cumpărat, dar sunt mai evoluate, parca ar fi modificate genetic. Țin minte prima mea creație, mi-am făcut o arbaleta asa de buna ca ma invidiau toți copiii, trăgea perfect la țintă. Și am învățat cum sa-mi fac și săgețile cu care trageam la țintă, cum văzusem noi în nu știu ce seriale cu haiduci. Tot în perioada aia mi-am confecționat si un scut si o sabie din lemn, pe care le-am vopsit gri ca sa aibă aspect metalic. Apoi mi-am făcut în curte o bara de gimnastica mai întâi de 1 metru înălțime si apoi, cu ajutorul lui taica-meu una de 2 metri înălțime. Problema la aceste bare de gimnastica era ancorarea lor eficientă, sigură, că altfel puteai sa-ți rupi oasele dacă se rupea și cădeai la pământ în timpul unui exercițiu. Nu mai spun ca făceam campionate de gimnastica la mine in curte, practic devenisem împăratul străzii, pentru ca toți voiau sa se joace la cele doua bare de gimnastică ale mele. Cea mica o foloseam pentru antrenamente la sărit cu prăjina, sau se jucau frații noștri mai mici cat timp noi eram ocupați sa facem morișca și echerul la bara mare.
Alta jucărie cu care am câștigat raze de aur de la vecini a fost o mașinuță electrica telecomandată (telecomanda cu fir) cu perna de aer. Pana la urma am făcut vreo 7 sau 8 pe care le-am vândut la cerere. Cel mai mult s-a bucurat mama, iar fratele meu mai mic era si el seful celor din trupa lui numai pentru că-i dădeam din când în când mașinuța telecomandata să se joace.
As avea multe de povestit, dar mai bine le enumăr doar pe cele mai importante care mi-au dat multe satisfacții : am construit un telegraf morse intre casa mea si a unui vecin, pe care mai târziu l-am transformat in telefon doar cu 2 receptoare, eu si vecinul, cu care eram coleg de clasa. Atunci am descoperit si o chestie amuzanta : telefonul asta avea cele 2 fire îngropate pe unde putusem si noi si apoi pe sus la traversarea străzii si ca să funcționeze aveam o baterie de lanternă, din aia pătrată. Dar uneori mergea si fără baterie (!) Avea o inducție proprie de la conținutul solului pe care o capta în locurile unde aveam înnădiri de cabluri neizolate si pământul era mereu umed. Când era uscat nu mai mergea fără baterii.
Cea mai frumoasa jucărie a fost un funicular-excavator cu traseu de 15 metri, comandat doar cu sfori și scripeți de la un panou de comanda. Veneau si oameni mari sa se uite peste gard, pentru ca pe asta il făcusem lângă poarta de la strada, pentru că acolo era spațiul cel mai potrivit din curte fără să deranjez tufele de flori de care avea grijă tanti Jana.
Voi cu ce fel de jucării v-ați distrat în copilărie?

60 de gânduri despre „Jucării din timp

  1. Eu, acum, la repezeală, îmi amintesc că mă jucam prin catacombe/șanțuri adânci, făcute pentru construcția altor blocuri, cartierul Aviatorilor fiind în extincție pe vremea aia, sad ne închipuiam a fi niște luptători intr-un război oarecare, dar de mare anvergură, aruncau băieții cu carbit și apoi ne ascundeam, chipurile de bombe, în corturile din rogojini, lăsate de muncitorii plecați acasă la sfârșit de săptămână…apoi am trecut la teatru, improvizam scenete, repartizam rolurile, replicile, era un hai nemaipomenit. Dar asta a fost în copilăria mică, apoi am trecut la chestii serioase. Dar de inventat, nu-mi amintesc să fi inventat ceva. Nici măcar becul.

  2. Da, joaca printre gropile de fundație sau construcții aflate în diferite stadii, nu am
    scapat-o nici eu,prin zonele adiacente.
    Si teatru, cum zici, organizat de fetitele din grupa de copii vecini de strada/bloc.

  3. bre șăfule, matale vrei să ne umilești, bag samî…
    păi noi, la țară la bunici, alergam prin colb cu cercul condus cu o sîrmă iar maximum de nivel tehnic l-am atins cînd am reușit să cioplesc la rotund un lemn ca să fixez, cu ajutorul unor cuie îndoite niște rulmenți…voiam skateboard da’ îi ziceam altfel atunci…

    1. Io avem ” palete” de tenis facute din niste scanduri. Aveam un reveeer!
      Ma enervau aia de aveau lunceag, tata a zis ca sunt fata si mai bine imi face leagan ( stiti voi, ala cu motor de a ametzit juma’ de sat)
      De inventat, nu inventam decat metode de a sterpeli din hainele mamei pt garderoba mea.
      Si sculptam in coji de pepene- adoram asta!

        1. Ultima oara cand am masurat tensiunea de pas in Bucuresti, acum ceva mai bine de 20 de ani, am obtinut aproape constant 12V. Este o forma de poluare si asta, datorata in principal liniilor de tramvai si probabil si metroului.
          Jucarii: carturi cu rulmenti, mini-deltaplane, parasute pentru stiuletii de porumb (cand le-am incercat pe mine mi-am spart capul si mi-am rupt stanga), teleferic (cu pasageri pisici), arcuri cu sageti. Cea mai interesanta tentativa a fost un cinematograf, nerealizat din motive pe care nu le mai retin. Mergeam la casa pionierilor la aeromodelism si navomodelism, era de vis: imi amintesc un motor cu reactie pentru o barcuta, facut din coaja de ou. O tempora..
          Sefu, de ce ne tot zgandaresti?

      1. Papusi din stiuletii de porumb,cand era matasea in floare, ca sa zic asa…
        Dar ne jucam mult „la colt”,cu mingea-bobite (sau cuci se mai spunea jocului), coarda, ascunselea, fotbal chiar,expeditii prin coclauri si pe campuri,baie prin canalele de irigatii( care acuma s-au trandformat in poteci catre…fundul curtii)..becul nu l-am inventat nici eu dar schimbam niste fire pe la un gier de calcat vechi su mai pocneam sigurantele..bine, eram mai maricica..nici de la cuie si ciocan nu m-am dat inapoi

  4. Hai bree ,dom inginer..ce dreak sa mai zici…
    Eu faceam rochite la papusi, ce pusca mea sa fac…
    Improvizam diverse obiecte din carton-cosulete, posetute, papuci, cu lipici,cu ac si ata..
    Bobitele si elasticul..pana la oracol!
    Ba mai ma credeam si Amy sau asa cv din Aventurile lui Tom Sawyer si improvizasem un ..nush cum sa zic..come si dice…un complot prin corespondenta cu mai multe prietene dar n-avui cu cine..am treaba, bre!

    1. E impardonabil daca nu am citit ciresarii? Nush cum sa facu da nu am citit decat fragmentar ceva, nu mai tin bine minte…
      Sa ma scuzati daca-mi mirosea umpic a propaganda..

      1. e pardonabil, no worry smile
        eu nu am detectat propagandă,
        Am vazut că erau niste copii ca noi toți, numai ca ei eu plecat hai-hui pe drumuri de munte sa exploreze si să faca harți. ce m-as fi dus si eu cu ei

  5. din mătasea știuleților de porumb, toamna se făceau, cu foi de ziar, trabucuri…
    iarna schiuri din scînduri de gard sau doage de butoi…deși bătăile (mai ales de la doage) nu prea justificau satisfacția schiatului; cre’că d’aia n-am ajuns nici unu’ Tomba la bomba…

  6. Eu eram cu gimnastica ritmica..pe post de cerc aveam rama de la un tablou, mingea era sfera de plastic in care stateau ghemele (ghemurile?) de ata, in loc de cordon aveam un lemn din rama de tablou legat cu o esarfa, iar popice erau 2 sosete umplute. Spectacol, ce mai laugh

    Mai practicam „scoala” la prietena bunicii, unde in lipsa de alte jucarii aveam 3 maturi si umbrela. Eu scriam lucrarile, eu le corectam. Una dintre maturi (numita Loredana) ma enerva (cred ca imi amintea de vreo colega antipatica) si ii dadeam numai note proaste! Pe umbrela (botezata Ina) nu o scoteam din 8 rofl Da, stiu, inca de atunci aveam ceva tigle lipsa blum

    Cu copiii la bloc ne jucam „de-a tarile”, fiecare isi alegea o tara si liderul striga o tara si arunca mingea in sus si respectivul/a trebuia s-o prinda..dar nu mai stiu cum continua jocul..

    1. ”țigle lipsă”? ba aș spune țigle
      în plus

      imaginație în plus

      Ina – buna
      Loredana- ne.buna

      dacă nu prindea mingea , cel/cea cu țara respectivă primea o poruncă, de exemplu să strige cucurigu de pe gard

  7. Si cu toatele cantam la steker, cablu facut bucla cum am vazut la Angela Similea, camasa de noapte galbena cu volane ( din milanez, luunga, primita de mama de Sf Maria de la fina)….divele de azi ar crapa de invidie smile

        1. Gata, mi-am amintit ce material era, mersi, eva. Mama mea avea furouri din astea și compleuri de noapte, eu nu. Am preferat mereu să dorm in pijamale subțiri, din bumbac, iarna, iar vara în chiloți și maieu scurt. Ceea ce execut și acum.

    1. exact așa cânta si fratele meu mai mic : cânta la șteker, dar în fața oglinzii, si apoi se făcea șofer si conducea autocarul cu un capac de oală drept volan.â
      Azi cântă la chitară de-adevăratelea si conduce autobuzul in Irlanda… smile

  8. Azi este ziua mea, de naștere, nu de scris mult pe blog.  Ia să văd cine îmi spune la mulți ani, dar repede, că mă duc la culcare, am avut o zi foarte grea, profesional vorbind. N-am apucat să mă sărbăutotesc.

  9. deci tu doar o dată la 4 ani bei șampanie smile laugh

    să trăiești să înflorești draga noastră luminița

    hai un rând de aplauze și Lamulțiani pentru luminița yes

  10. deci luminița
    acu 4 ani ai avut tu un schimb de replici neortodox cu Lixuca si cu Simona?
    ca parca era de ziua ta si ti-a trimis fiica un video…

    1. Da, da. „Cine m-a făcut om mare” Delia. Mulțumesc pentru urări, mi-au prins bine de tot. Însă nu pe 29, ci pe 28 sunt născută, nu observasem că trecuse umpic de miezul nopții când am scris. Deh, sunt iertabilă. rofl

      1. Cântecul Deliei îmi place și acum, iar atunci, fiind trimis de fiică-mea, l-am luat foarte în serios, pe persoană fizică laugh numai că l-am potrivit la Tache pe blog ca nuca-n perete, fiind total și extrem de offtopic, hihihi!

    1. da, da, da,
      radio cu galene si o diodă + 1 condensator, dar antene pe deasupra casei făcea să meargă treaba smile

      de trotinetă am zis, iar tun nu mi-am facut,
      dar mă duceam la taică-meu la unitatea militara unde lucra si mă jucam în scaunele alea din fier de pe afetul tunului si ridicam țeava cu manivela aia care merge atât de usor, la fel si aia pentru stânga-dreapta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *