Înot spre capătul tunelului

*** Înot spre capătul tunelului ***
Am avut ocazia prin proprie experiență să realizez grozăvenia unei furtuni pe mare cu valuri de 10-15 metri și vânt puternic, distrugător. E teribil ziua, dar în noaptea neagră ca smoala e de-a dreptul cumplit. Dacă mai ai și ghinionul să fii căzut în apă, atunci situația este de un dramatism greu de descris. Cam așa suntem noi acum cu pandemia asta. Vedem cum lumea alunecă pe lângă lucrurile acelea normale de dinainte, dar nu le mai poate atinge, au devenit contaminante, deci interzise. Înoată omenirea prin furtuna pandemiei, nu chiar prin întuneric total, vaccinurile mai aduc o rază de speranță, dar oricum vizibilitatea e scăzută, încercând să ajungă la un țărm stabil, unde să-și reia viața normală. Înotăm cu toții prin tunelul acestei furtuni negre și abia zărim ceva lumină la capătul acestui tunel întunecos. Avem nevoie de toate resursele noastre fizice și sufletești să ne concentrăm la maximum în această luptă cu virusul neiertător.
Cei care nu înoată spre farul din zare, se îndepărtează iremediabil de starea de succes pe care ne-o dorim.
Să sperăm că nu vor fi valuri după valuri și că imunizarea cerută, aceea aproximativ de 80%, va fi îndeplinită.
Starea sufletească este o componentă importantă a rezistării pe linia de plutire.
Nespa?

18 gânduri despre „Înot spre capătul tunelului

  1. Da, Andu, e un maraton, nu un sprint. Emotional suntem praf cam toti, doar ne manifestam diferit. Sa traiesti atata timp jucand ruleta ruseasca nu ramane fara urmari.

    1. Da Eva,
      asta poți s-o mai spui o dată din păcate, nu rămâne fără urmări.
      Deja lumea e obosită, chiar și conspiraționiștii

      1. lumina-v-as si n-am cum…mie tot imi place…
        este pa bogatie, mai sondorilor, ce shtitz voi caznele taranilor..
        dreptu-i ca cica mare parte dan bogatia asta tot nu se rasfrange prea mult adsupra noastra…ce smenarii mai aud de pe la lucratorii de la silozurile din port…

        1. Ploaia e sărutul pe care cerul îl dă pămîntului.

          And I miss you, like the deserts miss the rain…

          Am nevoie de tine ca pămîntul de ploi…

          1. Ești inimii ce-i hrana pentru trup
            Și ploaia lui April e pentru glie

            Shakespeare

            Doar cîteva din gîndurile care-mi trec prin minte referitor la ploaia ca binecuvîntare pt pămînt.
            Datorită ploii pămîntul rodește și din roada lui trăim cu toții.

  2. Desenul imi aduce aminte de o carte pe care am citit-o in copilarie, preadolescenta,ppate…nu stiu de unde o aveam, nu avea coperti,nu avea titlu, nu avea autor..era, cred,scrisa de un autor roman..
    Nu imi amintesc actiunea prea bine,cred ca era vorba despre avarierea/scufundarea unui vas de exercitii de razboi pe furtuna, noaptea si era scrisa la persoana intai,se amestecau realitatea cu amintirile,gandurile,impresiile autorului..imi evoca si acum o melancolie sfasietoare,un zbucium,o mare tristete..
    In ea am intalnit, crrd, pt prima data termenii de „vedeta” si „torpila”..
    Nu am mai gasit-o,nici nu-mi mai amintesc aproape nimic si totusi mi se umple sufletul de nu stiu nici eu ce anume cand ma gandesc la ea..incerc sa mi-o evoc mereu ca sa imi pastrez starea pe care mi-o induce..

    1. Irinoush, eu chiar așa am vrut să iasă desenul.
      cum spui tu :
      ”realitatea cu amintirile, gândurile, impresiile autorului. ..
      Îmi evoca si acum o melancolie sfâșietoare, un zbucium, o mare tristețe…”

Dă-i un răspuns lui Exun Amchory Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *