* Hai la masă *
Pe afișul ăsta la intrarea într-un restaurant din Abu Dhabi scrie așa :” Nu ești gras, Noi te vom face gras, Poftește înăuntru”.
Este un restaurant cu specific în fructe de mare. Cum să nu intri, gras sau slab, când vezi așa o invitație?
Trebuie spus că majoritatea expaților care lucrează aici e formată din asiatici, care într-adevăr nu sunt grași, unii sunt chiar piele si os. Nu as putea să identific cauza siluetei lor filiforme, dar s-ar putea să fie si de la căldură. Altfel mulți nu ar putea lucra afară în condițiile date.
Fiind un oraș in care si-au aflat de lucru multe naționalități, desigur ca se găsesc cele mai felurite mâncăruri, si multe chiar ciudate. Numai furnici prăjite nu am găsit, dar probabil ca nu am căutat eu suficient.
Cu toate acestea există restricții la carnea de porc și altele, așa că maeștrii bucătari respectivi fac tot ce pot ca să le aducă celor din nația lor gusturile de acasă. Carne de porc se găsește de cumpărat doar la magazine speciale si o gătești acasă, nici la marile restaurante – unde sunt si băuturi alcoolice- nu se găsește.
Am găsit la supermarket sarmale în foi de viță, dovlecei si vinete umplute cele mai multe cu orez si legume , foarte rar cu carne de vită. Românii de pe aici care se pricep sa gătească, se invită unii pe alții la o sarma sau un mic si la o nelipsita pălincă deși oferta de băuturi alcoolice de la ”Liquor store” este de o bogăție mai mare decât ce știu eu din țară. Vinuri din Australia, Chile si Europa, spirtoase din care despre unele nici nu am auzit, te tentează de pe rafturile magazinelor cu băuturi.
Cum mie îmi plac mâncărurile picante, destul de des mă răsfăț cu pui curry, sau orez biryani indian pe care îl iau acasă, plin de condimente pe care nici nu le știu, si e o garnitură excelentă pentru o fripturică de porc (din Brazilia).
In materie de dulciuri cel mai mult îmi plac prăjiturile olandeze, cele asiatice fiind extrem de dulci.
Am intrat în restaurant, fiind deschis astfel :
și am mâncat astea:
Si eu si YY avem obiceiul să mâncăm pe unde ne ducem ceva de-al locului. In Viena am ales un șnițel de porc mare cât casa, dar subțire, iar in Italia, la Trieste, am umblat jumătate de zi să găsim o pizza ca la mama ei și am găsit numai la un restaurant american.
Voi ce mâncăruri din alte locuri v-au uns pe suflet si pe esofag?
Snitelulvienez original nu e din porc ci din vitel.
Uite ca nu mai stiu ce mamifer sa fi fost, dar la cat era de subtire, putea sa fie si de foca si tot nu bagam de seama
Fructele de mare e veatza mea 😀 asa ca nu as fi ocolit stabilimentul din poza.
Am mancat astfel de vietati gatite excelent, uneori proaspat culese din mare in Creta, Rhodos, Barcelona. In Florenta am mancat niste paste verzi (aluat cu pesto-trenette sau asa ceva) cu creveti. Care creveti eu am crezut ca sunt cei care se gasesc si la noi (de marime medie), cand colo am primit doua vietati mari pe care nici nu stiam cum sa le abordez, asa ca le-am mancat cu totul 😀 Tot acolo celebra bistecca ala fiorentina, cu cartofi cu rozmarin la cuptor si 250 ml vin rosu pe langa. Bine ca am luat doar 250 si nu 500 cum ma gandeam initial, ca abia am ajuns inapoi la hotel si as fi dormit pana a doua zi dimineata, dar trebuia sa merg la 6 seara sa dau jos posterul. Si tot in Florenta ceva pizza (nu mai retin de care era) si tagliatelle ragu. In ultima zi am comandat in alt loc niste paste cu mult ardei iute pe care nu le-am putut manca si mi-au adus altele fara cost suplimentar. Tot in Italia, in Milano am mancat niste paste excelente cu funghi porcini si arancini (bile de orez).
Am mancat pe o straduta din Istanbul dupa ce am vizitat palatul Topkapi o tocanita cu mai multe feluri de carne cu caise si curmale. Sa nu uit de Manisa kebap si „manti” (un fel de tortelini umpluti cu carne tocata), acompaniate de salata din partea casei (rosii, ceapa, castraveti, ardei, uneori busuioc mov). O mancare de peste din estul Turciei de unde era seful sectiei de ORL unde am facut practica in Manisa.
Biftec tartare in Paris.
In Lituania (Kaunas) unde am stat jumatate de an am mancat aproape zilnic saltibarsciai (un fel de bors, dar rece, cu sfecla rosie, castraveti, ceapa, kefir) cu garnitura de cartofi copti/piure/prajiti. Mi-au mai placut mancarurile cu hering si ciuperci. Si pui Kiev. Si o supa de vita cu un fel de aluat cu carne inauntru.
Dar cel mai mult dpdv culinar mi-a placut in Praga, in fiecare zi am mancat ceva delicios: o tocanita de vita cu ardei iute; „hot tongues” (care am crezut ca sunt ceva limbi de porc/vita picante, cand colo erau ardei iuti pane-asta intr-o pivnita unde pe pereti erau scene din soldatul Svejk); snitel de pui cu sos de caise si prune; obraji de vitel cu cartof umplut; evident toate astea scaldate in cidru/bere.
Uff, mi s-a facut foame. Ma duc sa pregatesc ceva. Probabil mai sunt si alte mancaruri, revin daca imi amintesc 🙂
aaaahahaa 🙂 🙂 🙂
ametist
super (:good:)
@ame, și mă gîndeam că io-s mîncău…
(:rofl:)
io am mancat cel mai bine in Bulgaria! La Veliko Tranovo, memorabil. Nici la Bansko nu am mancat rau deloc: obraji, genunchi, de toate de porc. Sa zica si Costica, el stie mai bine!
In Grecia am mancat memorabil intr-un sat de munte din Thassos – cred ca se numea Krasavtzi – flori de dovleac ummplute, costite de ied , vinul casei – o incantare!
Si in Italia am mancat bine dar doar cand am mers cu localnici in niste locuri nestiute de turisti) In piacenza, pe colt). In rest, ce am mancat ca turist in diferite locuri din Italia- a fost prost, binisor, bine dar nimic memorabil. A, am mai mancat prost in Germania – turisti, deh. Si in US tot prost- dar se stie deja.
Daa, în USD nu au mâncare de ținut minte. Ce am ținut minte e că la un Thankgivingday, la care am fost cam 20 de persoane si eu eram orișicât un invitat special, obiceiul locului este ca fiecare să-si ia mâncarea de la open buffet si apoi tot fiecare să-si spele singur farfuriile. dar pe mine nu m-au lăsat 🙂 Aaa și mai era ceva , curcanul ăla rumenit din care tăiai cât pofteai, avea lângă el un sos de dulceață … (:crazy:)
Asa si eu! M-am ambetat intr-o seara undeva candva si am mancat niste chestii care nu mai stiu ce erau sau ce gust aveau, dar asa ceva never-ever!
Mda…
Omane, Omane,
Dar de ce nu spui tu cum mâncai tu crocodili la proțap în Borneo?
Sau paste negre făcute de însuși marele Șef în Iran la Assaluyeah?
Asta chiar e de ținut minte, nu?
Asta ca sa nu mai spun ca la anno domini doozeci-doozeci, luna lu’ Septembre ziua doozeci si 1 (unu), cand carevasazica pentru a se trece in anale (cronici, lapisuri, table, etâcâ) cum ca Bursa de Valori (alte valori, nu acelea la care va ganditi domniile voastre) Bucuresti a trecut in lumea dreptilor, adica a emergentilor, adica in lumea buna, sora ei (muuult mai mare si mai bătrâna) de la New York (se citeste Niuiorc) a cazut 800 de puncte. 🤬
hai să vedem acum cum mai fură preșii de la SIF-uri sudoarea lu boboru (:dash:)
banc
depe
febe
„Un vechi prieten, creștin, m-a sunat ieri la ora trei dimineața și m-a întrebat foarte neliniștit:
– Voi evreii sunteți în anul 5781, nu?
Am spus da, așa este.
Apoi, plângând, m-a întrebat:
– Cum s-a încheiat anul 2020? Te rog să îmi spui!!!“
din genunile FB:
Politicieni de dreapta, de stânga sau de sens giratoriu?
bre, greu a doua zi la giob…
memorabile…so:
-inimi de rață trase-n unt la sofia
-coadă de vacă la vatra dornei
-paste cu sos de somon într-o pizzerie mică din roma; 3 zile am stat, de 3 ori am mîncat același lucru
-o oaie gătită bestial de un italian la restaurant licurici, în pucioasa; italianul avea nuș’ ce business p’acolo, era prieten cu proprietarul restaurantului iar ăsta îl lăsa să gătească ocazional; gastronomia era un hobby;
eu, cum spun și mai sus, sunt mîncău; pap orice cu condiția să fie gătit bine; da’ dacă mă ții mult în germania sau polonia, well…
în SUA e simplu: Whole Foods Market; ingrediente sau ready to eat (ok, la prețuri de restaurant dar…);
Până citești tot ce a scris fiecare ți se face o foameeeee 🙂
coadă de vacă am văzut si pe aici, de inimi de rață în unt nici măcar n-am auzit, dar sună pofticios bine 🙂
Inimi de ratza la care inca ne mai gandim din cand in cand, am mancat la o manastire pe langa Veliko. Am incercat acasa, nu parea complicat sa le facem dar nu au iesit asa bune ca acolo.
Cand te gandesti ca sunt doar doo ore cu masina..vin acus culorile toamnei, hai ca mi-a venit o idee😁
spre Eva jjosephina,
Chestia asta făcut acasă ce vezi prin lume e universală: nu-ți iese frate ca la ”ăia” (:wacko:)
Eu am încercat sute de variante să-mi fac acasă cafea turcească cu cardamon.
Nimic , nici pe departe nu iese ca la turcu.
Mă rog, și aici e discutabil pentru că nu la toate cafenelele e același gust.
Daaar, si e un frumos ”dar”, nici cele de acasă nu se potrivesc cu cele de la restaurante sau unde te ia foamea. Pârjoale cum face mama mea nu am găsit nicăieri …
Corect! Unde ai mancat tu urzici bune ca acasa?!
Veliko Târnovo și nouă ne place și e mai ușor de ajuns decât la Predeal, si zic eu că e si mai frumos. Si YY a mâncat scoici cu usturoi, feblețea ei, si a rămas mirată cât de ieftin a fost
Mie mi-a iesit mai bun un fel de mancare decat cel mancat la restaurant (e drept ca in Tg Mures-intre timp restaurantul nici nu mai exista). Se numeste „secretul chinezului” (:rofl:) (:rofl:) (:rofl:) stati linistiti, nu e lighioana infestata cu sars cov 2 😀 E vorba de snitel din piept de pui umplut cu banane (:cool:)
devinii, videțî cî șî lu’ dom’ tătaru i-o vinit una: cei care intră în țară să fie testați covid, pe buzunarul lor…
să nu fie prea scumpe inimile șelea…
câhh
goang azilei
– Nașpa an, 2020. S-au întâmplat numai chestii ciudate!
– Și încă nu s-a terminat!
– Ce vrei să spui?
– Îți amintești că prin Ianuarie mi-am cumpărat o păpușă gonflabilă?
– Da, și?
– E gravidă!
Azi am făcut cumpărături de-ale gurii la un supermarket occidental. Si mi-am adus aminte că tot de aici am luat săptămâna trecuta o casoletă cu 2 avocado care s-au dovedit a fi bolovani la interior, tot interiorul si i-am aruncat firește. Si mi-a venit ideea azi, fiind in magazin, sa reclam chestia asta unui șef de sală. Imediat si-a cerut scuze si mi-a dat alt pachet cu 2 avocado, ce chitanțe, ce cerere scrisă, ce dosar cu șină, pac, mi-a dat produsul și bye-bye.
PS de-ar trece odată alegerile astea că m-au căpiat ăștia cu spălatul pe mâini 20 de secunde dar să nu mă spăl pe mâini de 4 ani (:dash:) (:crazy:)
Ce inseamba, Dom’le sa traiesti printre bogati!
Io am luat pepene 3 zile consecutiv de la magazine diferite. Cara pepene, spala-l, fa-ti rabdare sa stea in apa rece..taie si, pleosc, dovleac, castravete sau borsit. Cara-l la tomberon. A patra oara nu am mai incercat. Cand eram io mica, trecea un nene cu carutza de pepeni, ti-l incerca si gata, punct ochit,punct lovit. Ce vremuri Dom’le.
La noi pepenele se vinde la felii, învelite în folie, deci borșit nu e, că s-ar vedea, dar e tare ca merele verzi. Bonus-nu are sâmburi. Și nici exagerat de dulce nu e.
Din obișnuință am scris „la noi” adică în Austria, deși sunt deja de o săptămână acasă, în România. O să rămân aici câteva luni, sper să îmi intru în ritm. Salutări!
spre luminița,
cred că peste tot se vinde în felii sau sferturi, si pe aici la fel
Apropo de faptul că mă aflu în țară, nu îmi vine să mă duc duminică la vot.
Nici mie, mi-e o silă imensă de toată clasa politică…
Mai bine vii la mine ka o cafea! Parol! Ma pui si pe mine la curent cu ce se mai intampla p-aici:) Nu glumesc!
Oooo, eva, ce mișto ar fi fost să ne întâlnim la o cafea, numai că eu nu sunt în București și nu știu când o să ajung, probabil la sfârșitul anului, am deocamdată niște chestii implacabile la care nici nu știu cum să fac față, nu mă așteptam să vină atât de repede, de aceea m-am întors în țară.
spre luminița,
facem cum am făcut si pt costicămusulmanu, ne gîndim la doamne-doamne să o ajute pe luminița
mersi, andu!
Cand vrei/poti tu! Aci sunt🙂
mersi, eva! stiu unde esti, mi-am fixat in gps ca esti undeva in voluntari. e de ajuns.
nici nu e de mers la vot.
sunt atât de slinoși cu toții, dar mai cretini si mai tâlhari ca PSD nu mai e nimeni
Mie tot mîncarea de-acasă mi se pare mai bună.
Mi-e poftă de o mămăligă de pîrgă cu brînză de oaie din toc, de-aia usturoaie, și rotițe de cîrnaț afumat. Alături, un păhărel de horincă. Apoi, dacă mai e loc și poftești, aceeași mămăligă cu aromă unică, cu lapte de bivoliță, gras și dulce, cu pielița ca untul. Mmmm…
Deh, țăranul tot țăran. Eu nu-s așa umblat prin lume ca alții, și cît am umblat, nu prea mi-am permis restaurante. Am preferat ca din diurnă să aduc cadouri celor dragi, bucuria lor a contat mai mult decît un blid de mîncare fancy pe care l-aș fi mîncat aiurea. Dar și din ce am încercat, nu m-a dat pe spate nimic, mîncarea de acasă, cu care am crescut, asta îmi place. Obișnuința e a doua natură.
Oricum, din alte părți, prefer bucătăria italiană – pastele, pizza.
pai io am umblat dar ni.ic din ce am mancat fitzos nu se compara cu o mamaliga cinstita! Ai mei baieti fac bascalie de mine si mamaliga mea. Dar si lor le placeee
Daaa, mamaliga forever!!!
și mie îmi place mămăliga, motiv pentru care de vreo cinci luni tot încerc să fac…nu-mi iese cum trebuie dar măcar e fiartă și pot s-o mănânc 😀 (:wacko:)
Nu sînt un expert, dar ce îmi aduc aminte din ce m-a învățat bunica, care era, a făcut mămăligă la viața ei, oho…
Cînd apa fierbe, foc încet, adaugi făina în ploaie, răsfirată, amestecînd într-una cu lingura de lemn. Ții cont că după răcire, vîscozitatea mai crește, devine mai țeapănă decît cînd e fierbinte. Dacă se formează totuși cocoloașe, le tragi spre pereții oalei și le sfărîmi cu lingura. Mămăliga e fiartă cînd începe să se umfle și să posăie – foc încet, da ? – și se desprinde de pe lingură.
Făina de pîrgă e deosebită, se face din cucuruzi care nu sînt copți complet, doar pîrguiți, și uscați în cuptor. Eventualele grăunțe arse se elimină la frecare, dau gust amar.
O făină de mălai de pîrgă reușită e DIVINĂ, aroma e unică, îți bați pruncii de la ea – vorba tatii, vorbă din bătrîni. Că el mereu, dimpotrivă, și-a rupt de la gură pt noi, ca orice părinte adevărat…
Mersi Andrei,
o să mai încerc (:good:)
Ce cocoloașe trase la mal, că se face toată un cocoloș 🙂 (:crazy:)
Acum am găsit un mălai pe care scrie că e pre-fiartă si in 3 minute e gata
Se poate înghiți si are aspect 😀
Inimi de rață, sau de pui.
Nu pot să mănînc… Inima e simbolul vieții, mă gîndesc cîte vietăți au fost omorîte ca eu să mănînc o farfurie de mîncare… inimile îmi stau în gît…
Nu sînt vegetarian, mănînc carne, odată ce animalul a fost deja sacrificat oricum – de alții !, dar dacă ar trebui să-l omor eu însumi, no way…
Tăiatul porcului e un coșmar, mi se face rău.. cînd o văd pe mama că taie un pui/o găină, că îi jumulește penele de pe gît, așijderea parcă asist la o execuție.. nu aș putea omorî un animal, mai bine mănănc pîine și legume, lactate…
Tata a fost vînător, mare, eu trebuia să moștenesc. am fost la vînători în copilărie, ca hăitaș, de acolo am moștenit poate dragostea de a umbla pe păduri.
Eram mîndru cînd după o zi de trudă primeam porția mea – un iepure, un fazan.
Pînă am asistat la împușcarea unei căprioare, neletală, ucisă apoi – NU de tata ! – cu un pat de pușcă în cap. Atunci am plîns, de abia m-au potolit, și mi-am jurat că NICIODATĂ eu nu voi ucide un animal… Adio, vînătoare, shoot an animal only in a picture.
spre Andrei
și eu la fel, am mai zis pe aici, cum să manânci din porcul cu care ai vorbit un an întreg si l-ai scărpinat între urechi si el vine la tine ca un câine să-l scarpini…
Așa zice și tata: eu nu tai nici un porc, eventual îl împușc – moare măcar rapid, ca trăznit, dar cum să mă duc să îi bag cuțitul în gît după ce tot anul i-am dus mîncare și l-am îngrijit, el știe că eu sînt prietenul lui, se bucură cînd mă duc la coteț, iar acum să îl înjunghii ?
Și ca vînător, tata – cel mai bun țintaș, campion pe sate, inclusiv din compania din armată -avea o etică: nu trag decît cînd sînt sigur de lovitură, că animalul cade și moare rapid, nu să îl rănesc și apoi să moară în chinuri undeva prin pădure, poate sfîșiat de lupi/cîini. A fost un fel de Rambo tata…
Vai ce sensibili sunteti, fetele de pe aici sunt ude, precis… sper sa nu le fie foame, ca ramin cu versurile…
V-ati pensat azi?
facerea de misto, savoire etre la vie a unora (:dash:) fără de care nu le curge ziua!
așa e planeta, ca o grădină mare, de unde si vorba mare e grădina lui dumnezeu