Fiind băiet păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram

”Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-încetișor

Cum oare se face ca tocmai atunci când nu ai ceva la îndemâna, taman atunci ți se face cel mai tare dor de respective stare. Cum mi-e dor mie acum de pădurile pe care le-am cutreierat când eram copil, pentru ca după ce am crescut om mare, mai rar am călcat prin peisajele patriei. Când eram mic, pana a merge la scoală, mergeam in excursie cu familia, o mulțime de veri si verișoare, de la un capăt al pădurii la celalalt, peste 10 km, ne lua cam o jumătate de zi și culegeam ciuperci, ne învăța bunica sa le deosebim pe cele bune de cele otrăvitoare, si erau unele numite “pâinișoare” care puteau fi mâncate pe loc, asa crude, si erau foarte bune. Verișorii mei mai mari, care locuiau acolo știau si niste izvoare secrete printre tufișuri si beam apa de acolo cu mana făcută căuș, după ce alungam gâzele care pluteau pe suprafața liniștită a ochiului izvorului. Cum sa nu-ti aduci aminte de unele versuri ale lui Eminescu? La popas mâncam brânză de oaie cu felii de mămăligă rece si ceapa si oua fierte tari. Mai culegeam si fragi de pe malurile râpoase de lut acolo unde se schimba falia. Când ne întorceam, verii mei mergeau pe imașul satului si adunau caii pe care-i luau acasă, vacile veneau singure la asfințit. Sau alte dăți ne opream pe câmpul de pe care se recoltase fan si făceau niste “paturi” din fin uscat, puneau niste pături sandviș si dormeam noaptea acolo sub lumina stelelor.
Când vin în concediu acasă aș sta numai la munte in pădurile incredibil de verzi. Dar dacă apuc 2 sau 3 zile pot sa consider ca l-am apucat pe dumnezeu de un picior.
Voi când simțiți că l-ați apucat pe dumnezeu de un picior?

79 de gânduri despre „Fiind băiet păduri cutreieram

  1. Multumesc de articol, acum mi se face si mie dor de padure good
    Mai un bradutz, mai un rauletz, mai o BRRC in rauletz (suc cand eram copil laugh sau pur si simplu apa de izvor). Imi amintesc cu nostalgie de iesirile spre 7 scari, stiam pe dinafara fiecare piatra, creanga si izvor (din care trebuia sa beau „incet, cu inghitituri mici”). Cu ocaziile alea mai beam si eu cate un suc gen Fanta, luat de la magazinul de la intrarea in localitate..mi-aduc aminte cum odata mi-am luat tzeapa cu o cutiutza din aia mica cu pai, care s-a dovedit a fi lapte cu cacao blum pentru mine a fost tragedia de pe lume, lui taica-meu i se parea funny.
    Apoi barajul de la Vidraru si valea Valsanului, mergeam alternativ-un weekend intr-o parte, unul dincolo. Mie personal imi placea mai mult la baraj datorita drumului spectaculos pana acolo-odata ne-a prins ploaia cu grindina si eram in coborare in apropierea unuia dintre tunelurile mai scurte..si nu am mai incaput wacko asa ca sprijineam parbrizul cu mainile si mi se parea ca vine Apocalipsa laugh cu alta ocazie era o zi mohorata, eu ma matzaiam ca vreau la baraj. Atat i-am batut la cap pe ai mei pana au cedat si ne-am dus. Cand am ajuns in padure a inceput sa ploua. No problem, gratar in ploaie. Umbrele aveam. Happy kid blum
    Ma relaxa si iesitul in padurea Trivale (acasa la Pitesti), indiferent ca mergeam pe jos pana in zona manastirii sau cu masina in zonele mai neexplorate (mai mergeam sa-mi dezmortesc oasele si creierii inainte de teze..sau examene cand veneam acasa de la facultate). Cand eram copil am gasit odata o ciuperca imensa pe un copac si am dus-o acasa, a stat cateva luni pe balcon de decor, ca ne-a fost frica s-o mancam..
    Plus restul de paduri si padurici intalnite in peregrinarile prin tara..in toamna lui 2012 cand terminasem facultatea si nu ma hotaresem inca ce voiam sa fac cu viata mea, am mers intr-o excursie cu ai mei de la Brasov spre Sf Gheorghe, Miercurea Ciuc si Sumuleu (unde m-am rugat ca indiferent ce specialitate iau s-o fac bine). Pe drumul inapoi am oprit la un intrand spre padure. Am coborat, am facut cativa pasi si m-am asezat pe un bustean. Am privit cerul cu norii care se prelingeau agale si m-am gandit ca n-as putea pleca de aici..sau cel putin nu definitiv. Asa ca m-am inscris la rezidentiat si restul il stiti blum

        1. Stimată luminița,
          După dezbateri aprinse cu păsărele si izvoare de munte, am ajuns la concluzia că mare dreptate ai.
          Să-i oferim deci ametistei Premiul oscar Zâna Pădurii .

          Aplauze vă rugăm kiss

    1. Nu-mi reuseste, voiam sa aduc caricatura lui PIM, intitulata chiar asa, „Fiind baiet paduri cutreieram”, o gasiti voi in articolul din libertatea.

  2. M-am născut chiar lîngă pădure (unde se termină ograda noastră începe pădurea), am crescut lîngă și în pădure, am cutreierat pădurile de mic și o fac și acum., cît de des pot. Pădurea e sufletul meu, cel mai vechi și mai bun prieten.
    Acolo sînt acasă, acolo îmi încarc bateriile, mă regăsesc, departe de lumea dezlănțuită. Indiferent de anotimp – pădurea are farmecul ei în orice sezon, îmi iau camera foto și cutreier pădurile, sînt pur și simplu mai fericit acolo ca oriunde…
    Și dimpreună cu dragostea de pădure, căci le găsesc mereu împreună – ”văzduhul e mereu deasupra noastră” (Blaga), e fascinația pt cer, cu toate ale lui.

    „ Am iubit de cînd mă ştiu
    Cerul verii, străveziu,
    Despletitele răchite,
    Curcubeiele pe stînci
    Ori pădurile adînci
    Sub ger alb încremenite.
    Mi-a fost drag pe bărăgane
    Să văd fetele morgane
    Ori pe crestele din munte
    Joc de trăsnete rotunde,
    Scurgerea cocorilor,
    Pacea înălţimilor,
    Semeţia pinilor
    Plini de scama norilor. ”
    N. Labiș

  3. eu am pădurea la fereastra dormitorului…i know, i know…ok, e o pădure mcă, de oraș, cu stejari, tei și carpeni (cred) dar totuși pădure;
    la bunici eram ultima casă, lîngă o pădurice de salcîmi (fuseseră alunecări de teren și au plantat salcîmi să nu plece dealul cu totul); primăvara și vara era o încîntare…cred că de la Măcin spre Hârșova este o pădurice d’asta de salcîmi iar dacă vezi verdele ăla crud, al ierbii și copacilor primăvara (mie așa mi s-a părut)…zici că ești pe alt tărîm;
    la munte nu-mi place; adică îmi place dar mi-e frică de urs; da’ frică, nene!!!
    acum vreo 15 ani eram parcați la Cota 1400, nevasta traversase să culeagă brebenei de pe coastă iar eu mă urcasem pe parapet; fumam cînd văd jis că se mișcă arboretul…un gîfîit și foșnet mare…mi-a căzut falca: urca moș martin…strig la nevastă-mea să urce în mașină, ea nu vrea, eu urlu din nou la ea…vine; în timp ce se urca în mașină strig la ceilalți: vine ursul!!! mai jos, în curbă, un nene a fost atît de surprins încît cînd a încercat să fugă, a rupt aderența pe pietriș și a căzut cu bărbia de asfalt…în clipa în care am închis portiera, prin fața mașinii a traversat tacticos moșu’, a urcat pe coastă și s-a așezat într-o tufă de mure…
    singura drumeție la munte a fost acum vreo 10-11 ani, în compania unui cuplu de împătimiți, pe Ceahlău…nu țin minte nimic…pe platou la Toaca mi se părea că orice tufă mișcă și mormăie…
    mi-ar plăcea să mai merg dar nu-mi pot învinge frica de moșmartin…

    1. costicămululmanu,
      textul ăsta este un bun exemplu pentru ce înseamnă râsu-plânsu
      Îl știu si eu pe ursul ăla de la cota 1400
      cel mai bine te uiți la el din mașină dacă tot tre să te uiți …

    2. Am cutreierat, si-nca mai cutreier si acum, muntii si vara si iarna. Nu l-am vazut niciodata pe Mos Martin aproape ci la distanta mai mare. Cica e bine sa faci galagie in continuu, acum un an cind am fost in Ceahlau am avut trompete. Desigur trebuie sa ai suflu sa urci muntele si sa si fluieri.
      De altfel in vestul Europei nu prea sunt animale salbatice, asa ca pot fi cutreirati muntii cit vrei.

      1. spre neamțu țiganu
        da, ca să eviți întâlnirea cu moș martin e bine să faci gălăgie,
        să fluieri si să urci e mai greu e adevărat
        De aia am văzut la niste turiști cehi că aveau doi copii cu zdrăngănea de aia cu discuri metalice ,
        dacă nu făceau ăia o gălăgie de nu mai venea nici șarpele cu clopoței laugh

        1. cei mai periculosi sunt ciobanii fumatori, acestia isi trimit dulaii spre turisti, care turisti trebuie sa se aseze si sa astepte pina vine ciobanu sa ia tigarile promise, sau o sticluta cu tuica..

  4. Mi-au placut mult postarile voastre cu padurile voastre cu tot.
    Si eu ma jucam in padure cand eram mica, eram prezenta cam la toate momentele importante – de cand inmugureau copacii si apareau urzicile, leurda, brebeneii ..ghioceii..pana toamna cand mergeam cu patruica sa citesc in padure. Mai vedeam cate un proc mistrez ( nu stiu de ce, nu n era teama de porci mistreti – poate si pt ca padurarul ii cam hranea), caprioare – putien, serpi ( brrrrr!!!)
    Aveam o prietena ( o mai am si acum din fericire) si deseori mergeam impreuna in padure i zilel lungi de vara – sa facem temele de vacanta, sa scormonim prin toti boschetii..de faceam legane cuc are ne babatoream fundurile de la cazaturi si sa ne integram in absolut. CE sandvichuri, ce apap ? era un izvoras prin zona si rodeam ceva frunze de macris..nu prea ne trebuia mancare pe vremea aia ( poate d-aia recuperam acum :((
    Cred ca deja v-am mai povestit de incercrea mea (esuata) de a ma rataci in padure cand aveam vro 5 – 6 ani. Imi pplacea Hansel si Gretel si speram al o casuta de turta dulce convinsa fiind ca voi scapa si de varjitoare. Aveam si pietricele in buzunare – eram pregatita bine doar ca padurea de langa satul meu era lunga dar nu si suficient de lata incat sa reusesc ratacirea ( fetei nesabuite).

    1. către eva josephina,
      mulțumim frumos Eva , si tu văd că ești in clubul pădurenilor
      si ai scris foarte frumos despre tanti pădurea
      Ție îțivom da premiul Hansel si Gretel din turtă dulce smile
      aplauze pentru Eva blum

    2. Ia-s ruga pe cei atit de padurari sa mentioneze si faptul ca la tara si-n padure, e plin de tintari, miroase a baliga, dimineata nu poti dormi ca latra ciinii, cotcodacesc gistele, pute a porc, cind e ploaie e noroi si praf cind nu ploua,
      **************
      Cit priveste Hensel und Gretel va invit la dans, asa dansam eu cu nepoata cind era mai mica https://www.youtube.com/watch?v=Fz-zQBvTbiU

      1. nooo, sunteti in eroare ! la padure nu miroase a balegar, nu e praf si nici de tanztari nu imi amintesc. Erau capuse dar pe vremea aia nu stiam de boala Lime – asa ca mi le scotea mamaie cu catran de la batul de chibrit ( mirosul de sulf le facea sa iasa cumva..)

        1. spre neamțu țiganu
          așa cum bine zice poetul G Topărceanu în poezia pe care ne-ați adus-o în prim plan,
          locuința aceea e la țară
          Padurea e altceva, așa cum frumos zice și subsemnata Eva Josephina mai sus

          1. E așa cum zic Eva și Andu.
            În pădure nu sînt baligi, praf, gîște, porci, etc.
            Țînțari, da, cînd e cald, mai ales pe înserat, te cam mănîncă de viu.
            Pantaloni și bluză cu mîneci lungi. Îi mai alungă nițel fumul – de la foc, de la țigară. E relativ eficient să te freci pe pielea descoperită cu mentă sălbatică, sau frunze de nuc, mirosul acela îi îndepărtează. E per total cam neplăcut atunci.
            Căpușe/cîrcei, tot în sezonul cald. De cîte ori mă întorc atunci din pădure și fac duș găsesc pe mine cîrcei. Îi smulg, uneori le rămîne capul în piele. N-am fost la doctor, încă n-am murit. De pădure nu mă despart oricum, de-o fi să mor. Mi se pare că merită laugh
            Mie mult mai frică decît de urși mi-e de vipere. Ursul e măcar cumva fair, dar nenorocita de viperă e perfidă. Prefer să mă sfîșie ursul decît să mor de la veninul viperei. Din fericire, în pădurile mele nu le-am întîlnit pe niciunele.
            Nici lupi nu am întîlnit. Vara fug de om. Periculoși sînt iarna, cînd haita face nuntă. Într-un februarie, perioada lor de nuntit, pe ger, zăpadă pînă la genunchi, departe de sate, văd vreo cîteva animale gen lupi în drumul meu.
            Zic, frate, dacă sînt lupi, ai pus-o… Noroc că erau niște cîini vagabonzi, vreo 5, au fugit. Dar ce poze cu pădurea sub ger și zăpadă am scos…
            Într-o vară, pe înserat, tot departe de sate, în mijlocul pădurii, se pornește brusc o furtună năpraznică de vară. Se întunecă brusc, plouă cu găleata, tună și trăznește înfiorător. Eu în mijlocul pădurii, în jurul drumului un desăt că nu mai ieșeai din el pe întuneric pînă dimineața pe lumină. Zic, frate, asta e, dacă ți-e scris să mori de fulger, tot cu o moarte ești dator, nu cred că apuci să simți mare lucru. Și cînd fulgera mă bucuram că pt o fracțiune de secundă întrezăream drumul, să ies la liman.
            Am ieșit, leoarcă. Cînd s-a terminat potopul,m-am dezbrăcat, am stors hainele de pe mine, și pînă acasă s-au uscat pe mine.
            Asta e, există riscuri, dacă vrei bucurii și satisfacții îți asumi și riscurile inerente. Orice monedă are 2 fețe…

          2. spre Andrei
            dar văd că ai avut ceva aventuri cu pădurea!

            Bravo domnule smile smile

            Împotriva țânțarilor noi mâncam ceapă mai multă puțin. Emanația prin piele a mirosul de ceapă iarăși alungă țânțarii.

    3. Multumesc Eva draga ca mi-ai adus aminte de macris smile se gasea din abundenta pe drumul spre 7 scari. Eram cu o prietena in excursie in Norvegia, in Bergen, sus pe deal in padure. In loc s-o luam si noi ca oamenii normali pe unde era marcat, am luat-o de capul nostru (cumva paralel cu poteca semnalizata) si la un moment dat cand vedeam ca ne apropiem de poteca oficiala, hop! macris. Cum ne e era sete, ne-am infruptat pe saturate. Fetele norvegienilor cand le-am dat buna ziua molfaind macris-priceless laugh
      Eu mai mancam si frunze proaspete primavara din ceva copac (parca fag?). Radeau ai mei de mine ca mi-am luat portia de capritza blum

  5. Locuinţa mea de varăE la ţară…Acolo era să morDe urât şi de-ntristareBeat de soareŞi pârlit îngrozitor!
     
    Acolo, când n-are treabă,Orice babăEste medic comunal.Viaţa ce aci palpităE lipsităDe confort occidental.
     
    Nu exista berărie,Nici regie…Doar un hoţ de cârciumarCare are marfa proastăŞi-o nevastăCe se ţine c-un jândar’.
     
    Când te duci pe drumul mareLa plimbareEste praf de nu te vezi:Trec, mişcând domol din coadă,Spre livadăAle satului cirezi.
     
    Şi te poartă sub escortăO cohortăDe ţânţari subţiri la glas,Înzestraţi la cap cu-o sculăMinusculă,Cu pretenţie de nas…
     
    Când se ia câte-o măsură,Lumea-njurăPe agentul sanitarŞi-l întreabă fără noimă:“CE-AI CU NOI, MĂ?PENTRU CE SĂ DĂM CU VAR?”
     
    Ale satului mari feteFără gheteIes la garduri pe-nserat…(Am vazut aci-ntr-o noapteNişte fapteCare m-au scandalizat!)
     
    Dar în zori încep cocoşiiPăcătoşii,Că să facă iar scandal,Să te sături de viaţaŞi dulceaţaTraiului patriarhal!
     
    De-aia zic eu, prin urmare,Vorbă mare:Că de-acuma, să mă tai,Nu-mi mai treb’e altă curăÎn naturăSă mă duceţi cu alai!
     
    Meargă pictorii la ţarăCa să piarăDe căldură şi de praf!Mie daţi-mi străzi pavate,Măturate,Daţi-mi cinematograf!
     
    Daţi-mi, daţi-mi strada-ngustăUnde gustăOmul viaţa mai din plin,Cu trăsuri, femei cocheteŞi cu feteÎncălţate cel puţin!
     

    1. Cunosc poezia, asta e scrisă de un orășean fără nici un simț vizavi de ce înseamnă la țară.
      Mitică de București, care vede doar lipsa confortului.
      Nu are nici un simț față de bucuria și fericirea date de natură.
      Blaga spunea pe drept cuvînt: veșnicia s-a născut la sat.
      Nu doar natura, întreaga lume a satului, era, din păcate era, o cu totul altă lume.
      Mult mai bună și mai frumoasă, un orășean get beget nu are simț pt ea.
      E dureros că lumea aceea nu mai este… am prins-o în copilărie, a murit odată cu generația bunicilor mei… sad sad

  6. m-am uitat adineauri la cistigatorii Oscar si am observat ca unii au cistigat si altii au pierdut. Se pare insa ca a fost plin de discrimari, au cistigat prea multi barbati albi, care au jucat in roluri de barbati, dar mai putine femei, in roluri de barbati, au fost putini homosexuali si f putini transvestiti. De asemenea nici persoanele nefavorizate nu au fost reprezentate, respectiv, invalizi, orbi, Alzheimer, Parkinson etc. Nici Corona virus. A cistigat o formatie romaneasca, Parazitii, cu versurile: Drace! Cum p***a mea se face Taranii vor sa-mbrace.. doar Gucci si Versace F**u-va-n gura, Drace! P.S Am aflat cu indignare ca Greta nu a luat nimic, e inadmisibil asa ceva, nu tu Nobel, nu tu Bamby, nu tu Ursuletul de aur, si nici Steaua fara nume, sau Cerbul de aur. Se aude Iasule, ia faceti bine si dati-i un premiu al scriitorilor, cit de cit. PPS Nici Cartarescu, nici Liiceanu, nimic, nimic.

          1. Am făcut eforturi să rămân politicoasă, dar de fapt la o turtă de balegă aburindă mă hotărâsem, pentru Greta cu flașneta.

  7. eu cred ca i-ar fi fost impossibil ca ea singura de capul ei sa poata sa iasa in fatza lumii la varsta ei
    deci balega aia sa fie pt aia care o menevreaza si turta dulce pt ea ca totusi e un copil

    1. Cred că Greta cu flașneta merge pe 17 ani, anul trecut având 16. Din ce am citit îmi reiese că părinții ei încearcă să-i mascheze anumite dizabilități cognitive, cu care s-a născut, ca să nu fie considerată „altfel”. În loc să o integreze într-un program educațional conform nevoilor ei, au împins-o într-o extremă. Să le fie de bine.Pe mine mă lasă rece.

      1. io, pa persoana fizica, cre’ca e deranjata la cap. Copila e hiper-exaltata, daca exista asa ceva. Imi pare rau dar pare a se inscrie in sfera patologica.

        1. Exact așa cred și eu. De altfel, cum ziceam ieri, am citit undeva că s-a născut cu o defecțiune, am uitat cum îi zice, iar părinții în loc să o trateze ca atare, au încurajat-o spre veganism, militantism pentru climă și alte chestii care au destabilizat-o până la halul în care se prezintă azi.

          1. ceva are la software-ul din cap.
            cine în lumea asta conectat cât de cât la realitate face astfel de alegații neavând la îndemână nici cea mai mică ustensilă socio-politică cu care să urnească proiecte. Așa sa țipi la X si Y șefi de state e doar de amorul artei bașca încântarea ”că uite ce de presă vine buluc să mă asculte
            buba la cerebel , ceva viruseli că tot se poartă

          1. Legenda asta cu făcut pe mortul nu știu dacă a verificat-o cineva vreodată.
            Cu pulsul cred la 200 ce fel de mort să mai fii, că nici ursul nu-i așa de prost

          2. Începi să sforăi, atunci și ursul are compasiune, că dacă înțelege că ești în hibernare nu te deranjează.

          3. Mai ales când te vede întins pe jos, sforăind, hibernând fără să ai și tu un bârlog al tău, i se face milă de tine instantaneu. Puteți proba, reușită garantată. O să vă treacă frica de urs.

    1. Asta cu urșii vorbesc îmi aduce aminte de un banc.
      Un țăran merge cu căruța, înhămat calul, pe lîngă căruță, cum i-e obiceiul, cîinele.
      Calul nu trăgea fix pe placul țăranului și ăsta îl omora cu biciul sad
      Sătul de bătaie, calul se întoarce deodată supărat și zice:
      – Stăpîne, nu mă omorî cu bătaia, că și eu sînt ființă vie și nu mai pot răbda durerea !
      Cînd aude calul vorbind, se sperie țăranul și o rupe la fugă, lăsînd cal și căruță de izbeliște. Cîinele dupa el. Fug ei ce fug, pînă nu mai pot. Opresc să-și tragă nițel sufletul.
      Atunci cîinele zice:
      – Stăpîne, ce m-am speriat cînd a vorbit calul !
      laugh
      dash

      1. Altul.
        (Paranteză – @ costică musulmanu: Zoe, fii bărbată ! !)

        Un urs bătrîn îi zice colegului mai tînăr:
        – Mă, ești imberb, ascultă la mine! Cînd vrei să mănînci oameni, nu te duci pur și simplu la cort, iei omul și îl mănînci! Nu se face așa…

        – Dar cum să fac, șefu?

        – Mai puștane, ascultă la mine. Întîi și înîâi, te ițești pe după copac, apoi te ascunzi, te ițești din nou… Ei o să fugă, tu după ei, îi alergi un pic prin poiană…

        – De ce, șefu? Sînt mai gustoși așa?

        – Cum ar veni! Așa o să îi mănînci fără rah.t în ei!
        smile laugh

  8. Băi, deci mie mi-a prins bine postarea asta cu pădurea, de vreo 15 ani de când scriu pe bloguri, am tot povestit de copilăria mea din munți, așa că astăzi m-am încântat cu poveștile voastre. Dar să vă ferească Dumnezeu să vină noaptea ursul și să-i mănânce dulceața de mure, noaptea, mamaiei voastre. Direct din dulap. Atunci să vă văd.

      1. La casuta din padure usa trebuie construita astfel incit sa se deschida din afara prin tragere, nu prin impingere, deoarece ursul poate rupe usa prin impingere dar e mai greu s-o traga.
        Cind voi avea chef voi povesti aventura cu ursi la Dimbovicioara.

    1. bre, va recomand calduros padurile de la ses. Io n-am gasit neam de urs si am cutreierat ceva Ursilor nu le place la ses, am invatat si la zoologiesmile
      Caprioaaare, veveriiite, pasarele..noi la ses, d-astea avem!

  9. Cred ca am mai spus povestea.. cu multi ani in urma am mers doua perechi cu copii cu doua masini la Dimbovicioara. Am mers cu cortul si ne-am asezat in curtea unui taran, tocmai pt ca ne era frica de ursi. Cind am pus corturile, un vecin, de pe dealul celalalt ii striga gazdei, bine ca au venit turistii ca numai vine ursul la noi. Am ramas uimit cit d ebine se conversau dupa un deal pe altul.
    Gazdele ne povestesc ca nu de mult au fost vizitati de urs, si ne arata si o indoitura la masina in urma urmaririi unei ursoaice cu pui pe care i-a impins in riu cu masina, din dorinta de a-i speria. Ne povesteau ca nici dulaii, si aveau doi enormi, nu se-ncumeta si cind miros ursu, se ascund.
    Speriati ne-am pregatit de noapte, evident dupa gratarul de rigoare si golirea sticlelor de tuica.
    Am facut un fel de fortareata, masinile in fata cortului, cu usile deschise, de jur inmprejur am luat niste pari si am facut un fel de gard, dar intr-un echilibru instabil astfel incit daca vine ursu sa loveasca parii si sa se dea alarma. Intr-adevar, peste noapte auzim mare harmalaie, buimaci arestam copiii si tusti in masini, inchis usa si pornit motorul.
    De fapt fusesera doar ciinii!
    ****************
    In Yosemite, in California am vazut si mai nasoale. Peste tot erau anunturi sa nu lasi mincare in masina, in portbagaj deoarece ursii miros. Si intr-adevar, in parcare, linga masina noastra o ditamai masina americana avea portbagajul spart si totul ravasit. Rangerii ne-am povestit ca ursii capatasera o tehnica deosebita la deschiderea portbagajului.

    1. acu’, că ziseși, mi-am amintit… yosemite n-am vizitat că ardea binișor (n-am văzut în viața mea atîtea mașini de pompieri- veneau și din statele din jur); în schimb am fost la Lake Tahoe, am parcat și am plecat spre plajă…am trecut pe lîngă tomberoane împrejmuite cu gard și sîrmă cam ca în WWI…și, cu imaginea aia în cap, am stat vreo oră la plajă; aveam o stare de agitație dar nu-mi explicam de ce; cînd am ridicat prosoapele să plecăm spre mașină, “ce-mi dă-n cap ideea”: URȘI!!!! de aia sunt împrejmuite tomberoanele!!! nu m-am cronometrat dar sigur mă acceptau la olimpiadă cu timpul ăla…erau afișe peste tot: beeare of bears!!!

  10. faine povesti neamtu tiganu,
    Pai dsaca am vazut mai demult la circ usri dresati sa faca jiumbuslucuri e calr ca nu ar fi greu sa invete sa deschida usi de ce-or fi ele , cabana , frigidere masini etc.
    PS ursii sunt dreptaci fara putinta de tagada, deci usi glisante spre stanga smile

  11. Versurile spun fiind baiet paduri ….. atentie e vorba de baieti, fetele nu au ce cauta in padure decit daca au scufita rosie de pionier

      1. Eu am scufita rosie, da’ nu-i de pionier! laugh
        Dar nici n-am prea umblat singura prin padure…decat la Sovata! (ma rog, erau niste trasee marcate, dar eram singura-singurica, nu m-am intalnit cu nimeni..nici macar cu Martinel blum )

        1. Odata la Sovata am stat o sapta intr-o vila fix la marginea orasului langa padure si in fiecare seara veneau 5-6 caprioare in inspectie pe platoul din fata curtii. Le luminam cu farurile si ramaneau nemiscate cu urechile ciulite apoi stingeam luminile ca sa nu le stresam, si ele isi reluau pascutul linistite. De vis nu altceva. Ursi nu. Ursi la Cheia au dat iama , ne-a zis receptionerul sa nu mergem singuri prin padure si nu ne-am dus. Am ascultat in schimb cucul cantant toata ziua. smile

    1. Scufița Roșie în pădure…
      Ioi, ce de bancuri pe temă îmi vin în minte smile
      Dar trebuie să mă abțin, majoritatea sint din categoria X.

      Hai, unul mai soft.
      Scufița Roșie mergea la bunica, prin pădure.
      Se întîlnește cu lupul, ăsta, nici una, nici două, o rezolvă.
      După, zice:
      – Auzi, Scufițo, acuma ce-ai să-i spui bunicii că ai întîrziat ?
      – Păi, ce să-i spun, că m-am întîlnit cu lupul și m-a violat de 3 ori.
      – Cum adică de 3 ori ?!, face lupul ochii mari.
      – Păi, ce, te grăbești undeva ?

      laugh

    1. Cand eram prin clasa a 7-a, la noi in Pitesti se organizau iesiri in natura (in weekend) pentru cercetasi si cercetase. Imi suradea si mie ideea (dupa ce vazusem prin filme), dar dupa prima experienta de genul a doua colege de clasa cu mine, care s-a lasat cu ceva enterocolita, am zis pas sad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *