Toate întâmplările de mai jos s-au petrecut când eram singur acasă și înainte de a merge la școală.
Aveam vreo cinci ani când m-am urcat pe masă, pe care am pus un scaun, si am ajuns la lustra cu un singur bec. Am deșurubat becul și apoi am băgat degetul în dulie s-o curăț că se oprise lumina de câteva ori și m-am gândit eu ca are gunoaie in dulie. Brusc am fost zguduit rău de tot si am fost aruncat în pat, spre norocul meu, fără să pățesc altceva decât o sperietură. Singura lumină mai era in hol de unde pătrundea pe ușă si in dormitorul meu. Becul din hol nu făcea figuri de aceea am escaladat masa si scaunul. Si apoi m-am suit din nou sa pun becul la loc, că era seară, venea noaptea, si ai mei plecaseră la o petrecere in vecini. Am pus becul la loc si s-a aprins. Asa l-am lăsat toată noaptea până s-au întors ai mei acasă. Nu am spus nimănui nimic, de fapt cred că acum, aici ,este prima dată.
Altă boacănă a fost când i-am dat foc părului din capul frățiorului meu mai mic cu doi ani. Ne jucam cu chibriturile si ne prefăceam că tragem cu pistolul si aruncam bețe de chibrituri aprinse unul către celălalt. Unul a ajuns in capul lui si a luat părul foc. El nu a simțit nimic la început dar eu m-am speriat tare si am luat un țol de pe jos și l-am înfășurat în jurul capului lui. S-a stins imediat și abia apoi a început si el să plângă. Când a venit mama a văzut că era pârlit la păr si crezut ca s-a apropiat prea mult de ușa sobei.Tot la fel eu nu am suflat nici un cuvințel iar frate-meu cred că nu vorbea încă.
Perla coroanei a fost când am luat radioul ( cu lămpi) de pe etajera unde stătea și i-am desfăcut capacul din spate să văd omuleții ăia care vorbeau și cântau mereu. Tare dezamăgit am fost când am descoperit că nu era nimeni înăuntru. L-am închis înapoi si i-am zis tatălui meu după câteva zile că nu e nimeni in aparatul de radio că m-am uitat eu, si el mai întâi a râs apoi a zis să nu mai umblu acolo că se strică, și că omuleții ăia fug imediat ce deschide cineva capacul ăla din spate.
Despre întâmplările cu dandanale ale copilăriei cred că fiecare dintre noi ar putea să scrie un roman, vorba aia.
Voi ce vă amintiți așa la prima strigare?
sor’mea, pe la vreo 2-3 anișori, la țară, la bunici; era sîmbătă și trebuia să vină ai noștri să ne vadă iar mamaia tot cerea tataiei să-i taie un pui dar el avea treabă și o tot amîna…așa că junioara a rezolvat problema cu o săpăligă; a prins un puișor de o zi și i-a luat gîtu’; s-a gîndit, probabil, că e prea mic…așa că a mai prins unul; i-a aliniat pe o tavă de aragaz și i-a prezentat:
– na, mamaie, fă friptură!!!
mamaia a fost impresionată pînă la lacrimi…
io am fost mai tehnic; pe la 8-9 ani (dar nu țin minte motivul) m-am gîndit să desfac un ceas deșteptător; un Slava, cu carcasa verde; totul a decurs binișor… pînă am atins cu șurubelnița arcul ăla;
cred că l-am șocat puțin pe ceasornicar…
un început de roman, cum ziceam
…sor’mea, pe la vreo doi-trei anisori, la bunici, nu imi amintesc precis daca faza s-a petrecut sambata, dar tot asa era traditia, tot sambata veneau si ai nostri sa ne ia pulsul. O ratza in gradina, ciugulea verdeatza si isi giugiulea puisorii, vreo cinshpe la numar, sora-mea se aseaza pe iarba si se gandeste sa faca un spectacol, ia puii de ratza de amandoua aripile si ii tot invarte si ii da peste cap, pe rand, pana ce ii termina pe toti. Mamaie era o femeie tare apriga, nu doar ca a plans si a zbierat, dar a facut in asa fel incat ai nostri ne-au luat inapoi acasa tura aceea.
costica, sorry, man, plagiat voluntar cu insertii proprii.
masteratul l-am luat pe bune.
păi nu luminița, nu e plagiat aici , pt. că erau pui de rață, și nu i-a pregătit de friptură ci i-a făcut artiști de circ, iar tu personal nu te-ai ocupat de cercetat timpul ceasului
Apropo, ca mi-a amintit costica cu alinierea puilor, pe vremea cand locuiam la bloc dar aveam si casa cu gospodarie la marginea orasului, devenita cartier rezidential intre timp, deh… barbatul meu, blocar fiind, ca si mine de altfel, s-a incapatanat sa experimenteze el cresterea pasarilor, gaini, rate, gaste, a iepurilor, ba chiar voia sa ia si animale de-astea mai mari, capre, vaci, gen. Noroc ca l-am oprit la timp.
Faza era ca arealul ograzii era pazit de cainii nostri, multi la numar, iar pasarile erau imprejmuite cu garduri de plasa. Ce s-a gandit el intr-o zi, daca toata curtea e plina de iarba, ce sa le tot dea el de mancare, ia sa lase el pasarile libere, sa traiasca asa cum vazuse el la tara la bunicii lui, ca doar cainii sunt educati si primesc destul de mancare, nu le trebuie lor altceva cu pene.
Intr-adevar, cainii primeau destul de mancare, au dovedit asta, a doua zi am gasit toate pasarile sugrumate si aliniate perfect, capu-n sus, picioarele-n jos, ca dupa vanatoare.
Pacat ca nu aveam atunci telefoane inteligente, ca as fi facut un film pentru conformitate.
Ca sa vizualizati mai bine ce va povestisem, pasarile nu au fost lasate pe unde au fost prinse, curtea avand trei sferturi de hectar, nu, le-au adus, si le-au pus una langa alta, aliniate perfect, ca sa le vedem de la poarta. Ce mandri erau cand au dat ochii cu noi a doua zi…facusera ordine, nu mai misca nimeni prin curte.
râsu-plânsu, nu de mâncare le-au aliniat …
dar totusi de ce si cum au stiut ei ca vânătorii așa aliniază vânatul /?
Cât costă să închiriez o barcă?
– 400 de Euro.
– Foarte scump!
– Da, dar ăsta e râul unde Isus a mers pe apă!
– Cred și eu, la prețurile astea ce era să facă?!
de pe fb
Un caine d-asta de rasa, imi scapa acum denumirea, mi-adus un nepot in grija-el locuia pe atunci in Anglia si nu mai corespundeau conditiile pt catel!
Nefiind pregatiti,in prima faza l-am legat in gradina,tot asa o gradina mare si pasarile libere..
Ti-era mai mare dragu cum le scutura…
Baga.. pardon, la naiba,zice irinoushu, eu nu-nchid gainile, si nu-mi trebuie vanatori la usa casii..
Noi aveam niste catei de lasau gainile sa se oua-n cusca..
Mi-a parut rau de Jan (asa il chema) dar l-am dat cuiva care chiar avea si nevoie si conditii pt el..
dar la inceput cum latra ? in englezeste nu?
dar nu am inteles de ce l-ati dat ca nu ai spus sa fi mancat vreo codobatura!
doar le scutura , dar ai zis ca era legat
si ceo=i autohtoni care lasau gainile sa se oua in cusca lor o dulceta de catei.
deja am adunat aici povesti pentru un roman mai mic, mixat
Pai iti inchipui ca ramaneau vii intre coltii lui? Da nu le manca,se juca foarte dragalas cu ele..
Si da, am un catel de talie mica,nici o rasa nimic care dadea oul incet cu laba afara din cusca sau dormea closca cu pui inauntru si el afara,ii pazea. Are vreo 14 ani si cand ma gandesc ca osa se duca mai cu lesin..au fost trei la inceputurile gospodariei noastre-un caine mai mare,pisica care a murit acu aproape doi ani si el..au crescut impreuna cu baiatul..
Cand era mai tanar si il lasam liber o mai zbughea pe drum si nu venea inapoi decat adus de mine in brate,cred ca era singura chestie pt care renunta la libertate de buna voie..lasati-ma-n pace..
oare de ce?
Doar eu m-am intalnit in copilarie cu visinele din visinata? 🤣🤣🤣
Eu m-am intalnit cu bitterul festival.. cred ..era in sticloantzele alea in forma de tarancuta..
nuuuuu, dar despre vișine din vișinată am mai povestit fiecare câte ceva din timp în timp.
Dar tu nu ai spus nimic, așa că poftiți la microfon vă rugăm