Dandanale comestibile

Dandanale comestibile din copilărie

* Pe la cinci ani am mâncat prunele pe care mama le-a pus în apă de var ca să stea tari pentru dulceață. Când și-a dat seama ce-am făcut, zbârrr cu mine la spital, am zăcut vreo două trei zile.

* Altă dată i-am băut laptele fiert pus la răcit în cămară, câte o cană, câte o cană, cam în timpul unei dimineți, și când am văzut eu că aproape nu mai era am turnat apă în oală ca să nu mă prindă. M-a prins și am încasat-o!

* În fundul curții, proprietarul casei unde locuiam cu chirie, avea o grădină de legume, dar avea un gard mare ca să nu intrăm noi copiii chiriașilor să-i luăm roșiile si castraveții. Părinții ne-au atenționat și ei că nu e frumos să luăm de acolo nimic. Până la urmă ceata lui pițigoi a găsit soluția : intram pe sub gard și mușcam roșiile si castraveții pe vrej, fără să le luăm de acolo.

* Mama ținea în raftul cu alimente și un borcan mare cu miere din care ne dădea dimineața la ceai, cu pâine si cu unt sau cu telemea. Dar eu voiam mai multă si așa că am prins un moment când mama plecase până la un magazin și am mâncat aproape jumate de borcan. După o oră mi s-a făcut așa de rău că aproape am leșinat. Nu am mai mâncat miere vreo 30 de ani de atunci.

* Când eram cam de șase-șapte ani, aveam niște bomboane praline păstrate de mine la secret într-o cutie de tablă hexagonală gălbuie la culoare și din când în când mai luam câte una în timp ce zburdam pe afară așteptând să vină si alți copii la joacă . Nu știu cum am făcut dar o bomboană din asta mi-a intrat pe trahee și am simțit cum mă sufoc. Singura idee care mi-a venit a fost să mă aplec cât am putut de tare si să sar de mai multe ori in sus ca să mă izbesc de pământ și astfel a sărit bomboana din gât. Chestia asta nu o s-o uit niciodată.

Voi aveți năzbâtii din astea inofensive de care vă amintiți?

6 gânduri despre „Dandanale comestibile

  1. Simpatice amintiri! smile

    Eu mancam visine din visinata pe ascuns si ma cam

    Aeam un unchi  care avea casa si gradina mare. El locuia la oras, nevasta lui era „fiica de preot”si nu prea calca pe la tara iar in mintea mea de 5 ani credeam ca e o legatura intre cele doua.

    Asadar, unchiu venea singur lavvtara sa gradinareasca iar mamaie a mea ( mama lui) avea grija sa ii trimita mancare la pranz. De regula, cartofi prajiti si carne de la garnita.

    Drumul pana acolo mi se parea luuung, era cald, ma mai opream la umbra sa ma odihnesc si mai ciuguleam 2- 3 cartofi. Ajungeam de fiecare data la destinatie cu carnea,   si cativa cartofi dar unchiu imi facea o limonada mare cu Hellas si miere care mi se parea delicioasa.

    Imi amintesc cum mancarea era intr- o ulcica de lut pusa intr- o plasa din aia de sfoara cu ochiuri pe care mamaie o innoda sa o pot duce fara sa o tarasc prin praf. Opririle mele erau lungi si complicate pt ca de fiecare data trebuia sa deznod si sa innod la loc plasa.

  2. Orgoliile prostești și lupești au băgat țara în criză.
    Se zicea mai demult că Romania e o țară neguvernabilă.
    Nu, România e o țară care nu are politicieni în stare s-o guverneze.

Dă-i un răspuns lui Eva jjosephina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *