Cum să fii atent la neatenția altora

****** Cum sa fii atent la neatenția altora ******
In domeniul in care lucrez de vreo 20 de ani – oil& gas- se pune un foarte mare accent pe securitatea muncii. Imediat ce un nou angajat ajunge la noul lui loc de munca, fie la birou sau operare instalație sau pe șantier, i se face un instructaj de protecția muncii – Safety Induction cum zic ei- si se da un test mai stufos sau mai simplificat, dar se verifica asimilarea regulilor și procedurilor de siguranța muncii. Si apoi se face instructajul de orientare, sa înveți geografia locului. Când am făcut prima data instructajul pentru activitatea de birou am rămas surprins câte chestii au putut sa surprindă in reguli si proceduri occidentalii asta din multinaționale, astfel încât sa nu pățească nimeni nimic, nici pe termen scurt ( răniri de ex) sau pe termen lung (boli profesionale de birou, de ex cauzate de folosirea îndelungata a PC-ului) . Sau Safety Induction pentru munca în teren, care e mai apropiata de ce mai știam noi din Romania. Dar nici aici nu sunt toate cum le știam de acasă. Prima data când am făcut un instructaj din asta în Kuweit, a fost un curs de doua ore despre bombe. Era vorba despre bombele puse de irakieni in desert la retragerea lor din aceasta mica țară, cu scopul de a submina producția de petrol și gaze. Bombele astea erau cu miile, in zone înconjurate de acum cu garduri din sarma ghimpata, si erau disimulate in tot felul de lucruri casnice sau jucării sau cutii de răcoritoare. Doamne ferește sa te pună pofta sa ridici vreo doza de pe*si de pe jos …
La lucru la birou am învățat ca nu trebuie sa lași sertarele deschise ca sa poate împiedica cineva, sa ștergi imediat lichidele vărsate pe jos a nu alunece colegii, sa nu stai prea aplecat la PC ci doar la o anumita distanta de ecran și cu mâinile corect sprijinite pentru tastatura, sa nu pui în prize cu prelungitoare multe echipamente, și multe alte lucruri utile pe care de obicei nici nu le băgam în seama în alte locuri.
Pe platformele petroliere am făcut antrenamente de folosit masca de gaze și ieșit din incinta în timp determinat, sau conectarea temporara la instalația de aer cea mai apropiata de punctul tău de adunare în caz de alarma.
Dupa multe antrenamente din astea iți intra in reflex multe lucruri de la locurile de munca, de exemplu și acum parchez mașina cu fata spre ieșire când ma duc la cumpărături, prima opțiune e în parcarea de afara ( pt evacuare rapida) și abia apoi subteran.
Asa ca în prima mea zi de lucru în Iran, la Assalueiah, South Pars , după ce am trecut testul de HSE și am studiat desenele de amplasament am ieșit afara la o prima recunoașterea șantierului. ( HSE – Health Safety and Environment)
La nici cinci minute de birourile firmei am găsit un puț betonat de vreo 10 metri adâncime, cam 4 pe 4 metri care era un puț colector a apelor provenite de la testele hidraulice ale rezervoarelor. Venea apa ca la hidrocentrala prin vreo 4 conducte de mărime cam jumătate de metru în diametru, se scurgeau toate în fundul acestui puț de colectare și apoi de la un anumit nivel erau evacuate printr-o alta conducta mai larga către marea aflata cam la 2 km. Ei bine, puțul asta era absolut neprotejat de nici un parapet sau balustrada și nici semnale de avertizare scrise pe panouri sau ceva. Am rămas înmărmurit, oricând un om putea sa cada acolo, era luat de forța apelor și dus în mare, unde cine știe cine i-ar mai fi găsit trupul vreodată.
M-am întors imediat în clădirea birourilor și l-am cautat pe Managerul de proiect și i-am spus povestea arătându-i pe geam unde e locul cu pricina.
A acționat instantaneu, începând sa dea telefoane peste tot astfel încât într-o ora puțul ucigaș era complet înconjurat și apăruseră și panouri de avertizare pe toate cele patru laturi. Și acum ma întreb cam care ar fi fost urmările dacă rămânea puțul ala nebaricadat mai multa vreme.***
Voi când era să pățiți o nepățită d-asta; să cada o cărămidă drept in fața voastră pe trotuar.

39 de gânduri despre „Cum să fii atent la neatenția altora

  1. Nu ca zic da spun- sunt f atenta la detalii desi, zic unii,sunt dezordonata..anticipez urmarile actiunilor mele si ale altora,tin cont de circuitele functionale care se contureaza mai mult sau mai putin planificat fie acasa fie la munca si asta ma face cicalitoare-aceleasi persoane dixit…nu am anvergura ta dar mi se pare ca tine de o minima inteligenta si grija fata de tine si de ceilalti sa anticipezi si sa previi niste incidente/accidente.
    Si pot sa spun ca nu am avut pana acum probleme deosebite,desi,cat am avut copilul mic eram vesnic in constructii si modificari, cu materiale de constructii si scule de tot felul prin curte..doar nisip in chilotei si incaltari,vesnic..
    Ooo, chiar am o problema cu copiii lasati la joaca in papuci…

      1. Ooo,ce stufoase sunt si dosarele noastre psi…scrie fatuca de la firma,noi semnam,frumos, ordonat..legislatie…cata frunza si iarba..adica stai ca ofo seceta..ai di capu nost..

  2. La avioane in Ro, pe vremuri, teoretic, toata lumea era instruita, dar se intimplau tot timpul nasoale. Mai ales la pista, la pornirea avioanelor, cite unu trecea prin spatele avionului, cind motoarele erau pornite, si-l azvirlea jde metri.

    In Ge, la trenuri era absolut exagerat. La munca de birou se faceau instructaje interminabile de cum trebuie sa mergi pe scari cu dosare in mina, cum sa stai pe scaun, cum sa bei cafea… Si mai rau era in sectie, se purtau bocanci de lucru, cu protectie de otel, casca, unde era zgomot, obligatoriu casti de urechi… si se dadea examen.

    1. Pai nu tre sa fie treaba nemteasca?!
      Zeiss,adicatelea..da subiectu imi aduce aminte de colectiv si ce ghem de incompetente s-a putut incalci acolo..offf

  3. Initial de la inceput adica mai intai si de la capu’ locului era ca sa spun ca arbab-ul blogului a vrut pentru ca sa spuie ca nu e alta mai decat cu folos ca bagarea de seama si anume ca sa nu-ti caza drobu’de sare că iecsplodeaza. Cand calci pe drob adica, desi istoria snoavelor ne invata ca drobul ie pe soba -sus- si n-ai cum pentru ca sa calci pe dânsul. Hapoi mi-am luat seama si adica m-am dumirit prinzãndu-ma cum ar veni ca am realizat ca nu stie a scrie rumâneşte – spelling adica – Assaluyeh, ci scrie politically incorrect „Assalueiah”. Monşer!!! Warum??? Nous avons passé anneés la! Cun zicea Cioran! La coada Boacii musiu! Adica ti s-a mwtwt gugalu? Pentru ca sa ma dumiresc intr-un final (ne-apoteotic) cum ca domnia ta (voastra etîcî) n-ati mai deschis o carte de prin doomiisase, cand tot preşcolaru’ stie ca protectia muncii a devenit Sănătate şi Securitate în Munca, despre care bunicul meu spunea (atat de vizionar) ca ‘Daca munca era buna o luau boierii. Si am mai simtit si oareşce atac la persoana, cata vreme te-ai adresat direct(amente) tovaraşului derector de şantier, ocolind rumanii responsabili cu gropile nebaricadate, mănuşile nepurtate şi ochelarii de protectie gajbiti (despre care sunt sigur ca ne vei povesti in curand, ca daca nu povedtesc io). Si daca nu ma credeti nici nu e nevoie, pentru ca oricum va stimez de-adevaretelea si va doresc sarbatori ca in copilarie, zapada de 2 metri, ani cat mai multi ca sa va citesc p-aci si fericire maxima!
    P.s. Suna-ma, sa-ti dau un Alt+F5 🤣🤣🤣

    1. don Omani,
      de abia junsesem nici nu stiam ca esti acolo si tu laugh
      poți purcede la povestit despre ochelari unknw
      Mulțumim de urări asemenea si ție

  4. Cand am inceput lucrul la clinica  (specialist fiind) anul trecut,  prima lucru cand mi-am inspectat cabinetul a fost sa vad daca pot iesi pe geam laugh La celalalt sediu, unde m-am mutat mai tarziu, avem 2 cai de acces. In spital cand faceam garzi singura pe sectie eu eram responsabila cu extinctoarele si evacuarea. Noroc ca n-a fost cazul..

    Cat despre incidente evitate in ultimul moment, chiar in seara asta venind spre casa pe jos, intr-o intersectie o masina era sa dea peste un pieton (e o zona unde din drumul principal asfaltat se face un drum in jos din piatra cubica-peste piatra cubica nu au mai tras dungile de zebra, dar numai pe acolo se poate traversa). Eu intotdeauna astept sa nu mai treaca nicio masina , de multe ori nici nu semnalizeaza ca o iau spre piatra cubica sad

    1. Nu mai spun ca am alunecat odata in intersectia aia pe noroi (in drum spre stagiu practic in facultate) si mi-am murdarit pantalonii pe ambele parti din zona genunchilor in jos. M-am ridicat (noroc ca n-a trecut nicio masina din niciun sens) si am pornit mai departe, gandindu-ma ca ma voi schimba la vestiar in costumatia de spital (halat+pantaloni), dar in dulap am gasit numai halatul laugh

      1. ametist
        dacă iți mai iei vreo îndatorire din asta obștească ( cu extinctorul si evacuarea) să fii silitoare si perseverentă. Ca nu e de glumit. vezi ce e prin presă!
        cine ți-a furat pantalonii din dulap?

  5. De fiecare Decembrie imi aduc aminte despre  cum am fost eu la revolutie.

    Seara pe la ora 7 ,pe data de21 decembrie  1989 ( dupa faimosul ultim miting de dupa-amiaza din fata de la CC) am fost prezent in fata la Inter unde eram cam 2-3000 de oameni care veneau si plecau de la P Unirii  pe jos si pana la hotel. Pe partea spre Piata Romana nu puteai trece ca erau soldatii cu TAB uri si soldatii pe jos cu arme  automate si scuturi aliniati in fata Salii Dallas.

    Trei zile  si nopti am fost cu toata multimea de bucuresteni exuberanti , ba la CC pe 22, la la Televiziune , pe 22 si 23, ba la Radio. Am carat lazile cu mancare pt soldati, am fost in CC la et 1  pentru inscrierea in FSN biroul central ( ce stiam eu atunci) era sa incasez vreo doua trei gloante pe Bd Aviatorilor, pe calea victorie in fata palatului regal , si pe soseaua Oltenitei langa blocul meu.

    Am inteles ca e facatura pe 23 pe la pranz si m-am intors acasa si nu am mai facut nimic.

    Cand vad cat de multi  eroi revolutionari au certificate si alte alea ma felicit ca nu am cerut si eu certificat.

     

    1. Am avut cam acelasi traseu, ma mir ca nu ne-am intilnit. In plus eu am fost si-n Primaverii, acasa la tovarasul… dar era plecat, se plimba cu elicopterul. Am vrut s-o sun pe nefasta-mea, care era in Ge, de la telefonul scurt.
      De prins nu m-am prins nici astazi ca a fost facatura, si nici nu conteaza ce a fost, e bine ca s-a intimplat asa cum s-a intimplat, desigur e pacat ca au murit atitia!

          1. Nu prea intelegi… Nu e vorba ca se lega cineva de copii, e vorba ca zburau gloantele peste tot, nu faceau deosebire!

    2. Am vazut si eu un certificat din asta,scria pe el Participant cu rol decisiv,sau cam asa ceva…omu taiase porcu la ma-sa la tara, nu a calcat prin oras iar la noi in sat nu bazaise nici musca… a fost primar si altceva nu imi amintesc din mandatul lui decat ca scria pe gradinita de copii Pericol de prabusire..bine…imi amintesc mai multe dar ..a fost probabil factorul hotarator(iata deci ca cevaceva tot a determinat) care l-o manat pe irinoushu in lupta..eu, cu toata implicarea mea,am fost dacat victima colaterala,dar intr-un cuplu nu cred ca poti sa faci diferenta,suferinta unuia e si a celuilalt,poate chiar mai grea cand e pentru cel de langa tine..

      1. Sa inteleg ca Irinoushu s-a implicat in reconstructia gradinitei? Sau s-a impotrivit la a-l mai trimite pe copil acolo? Ce lupta a dus?
        Un pic mai concreteanu, pliz, nu lasa cititorii in ceatza!

  6. spre neamțu țiganu
    tu nu înțelegi,
    nu știi ce înseamna ca o ceata de psihopați care sa te ia de guler ca ești terorist.

    tot soldații cărora le-am carat lăzile cu mâncare m-au scos din mâinile lor, si cred ca aia chiar erau securiști cu gând sa ma anihileze…

  7. Eu am vazut revolutia la televizor. Atat cat s-a transmis. Si mai aveam informatii prin telefonul fix de la mama, ca tata, fiind militar, era consemnat in garnizoana si nu avea voie sa comunice cu cineva.  Dincolo de toate manipularile de la tv mi-a fost clar ca se produce o schimbare de regim incredibila si ireversibila. Asa ca nu m-am mai dus la fabrica si nu am mai trimis-o pe fiica-mea la gradinita, pana la sfarsitul anului, stiind ca nu risc nici o sanctiune. Era o brambureala maxima in provincie, pe vremea aia noi traiam in Moldova. cool

    1. Ca sa clarific.- Noi, adica eu cu familia mea proprie eram in Moldova.
      Parintii si surorile si alte neamuri-aproape de epicentrul revolutiei erau si au trait evenimentele pe viu.
      Au trecut 30 de ani. Incredibil de repede. Ne-am luat cu viata. Ne-am luat viata in maini.
      Poate ca asa percep si procurorii care tot instrumenteaza Dosarul Revolutiei si nu-i dau de capat. „Stati, bre, un pic, au trecut abia 30 de ani, ce atata graba?”

    2. luminița
      Nu-i bai că ai prins revoluția la televizor.
      Multi au făcut la fel. Si tot mulți spun altceva.
      De la mine din bloc de pe sos olteniței din 54 de apartamente numai eu si cu un vecin ne-am dus la CC pe 22 dimineața de exemplu, pe jos. După ce au fugit ceaștele cu elicopterul la 12:15 ( păcat ca nu aveam atunci smartfoane) ne -am dus la televiziune s-o salvăm, dar nu mai era nevoie, cand am ajuns inapoi la bloc, toti erau iesiti la geamuri si la balcoane si intrebau ce si cum… pardon

      1. Noi eram pe atunci o gashca de ingineri in stagiatura, asteptam sa ni se termine stagiul si sa ne luam talpasitza, unii faceau naveta, altii stateam in chirie…dar ce ma incanta si azi, amintindu-mi de perioada aceea, este ca mai mult decat atunci, in anii de stagiatura, nu am ras niciodata, explodau toate glumele si bancurile adunate in anii de facultate, din orase diferite, pe holurile fabricii…am avut chiar si un ungur printre noi, doi olteni si multi ieseni, plus ragatenii mei, care s-au tirat, unul dupa altul, prin lume.

  8. Da, luminița, stagiatura era o continuare a stării de student.
    eu vreo doi ani tot student mă credeam, și mi-era gândul la examene si era curiozitatea aia științifică să înțelegi cum se leagă lucrurile învățate in facultate cu producția.
    Și spiritul bășcălios era la loc de cinste

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *