Cronometru sufletesc

***** Cum treci puntea dintre ani *****
Peste tot e la fel, adică în toate țările. Cum ajungi la jumătatea lunii decembrie, se întâmplă un mister, o chestie aeriană intră birouri și acasă, un aer vesel, tonic cu aspect festiv, cel de sfârșit de an. Si chiar si în țările unde schimbarea dintre ani are alte coordonate temporale generate de religii sau credințe diferite, e tot asa, cam cu 2 săptămâni înainte de si încă una după, plutește in aer ceva nedefinit de sărbătoare, de veselie si de speranțe.
La noi în multinațională a început chiar de pe 12 decembrie, seara, cu petrecerea de sfârșit de an dată de firmă, cu vreo 300 de persoane, plus una dată de agentul recrutor care a fost în aceeași zi, dar la prânz! Ambele la restaurantele unor hoteluri de top din Abu Dhabi. Asta pentru că doar la aceste hoteluri se pot servi și băuturi alcoolice. Si cu munca se întâmplă ceva, se reduc motoarele cumva, ce e important intră pe forjă, ce nu, se amână. S-a organizat si „secret Santa” mai mult ca amuzament, pentru că lucrurile puse în joc spre a fi distribuite de noi către noi, după sistemul primitorul nu știe cine e donorul, sunt mici și nesemnificative ca preț, ci doar ca o joacă sau chiar ironii fine, prietenești. Asta dacă donorul îl cunoaște pe primitor, după ce îi extrage din pălărie numele. Dar dacă suntem mulți, nu ne știm chiar toți cu toți, e cam ca pe fb, fiecare e într-o bulă de activități specifice calificării. Eu de exemplu am primit un blue tooth speaker portabil care e chiar amuzant să mă joc cu el. Dacă vreau să ascult ca lumea ceva am eu sculele mele. Și am dat o cutie cu un set de 6 globuri de un roșu capitalist. Un coleg a primit pastă de dinți si periuțe, altul o cutie cu prezervative cu aromă de cireșe! Fetele au primit substanțe machiante si demachiante, iar cele care cu copii mici au primit suzete si borcănașe de ținut mâncare de bebeluși. Aerul de relaxare care se instaurează în această perioadă ar putea fi ceea ce în limbaj de lemn ( de cireș ) se cheamă ”spiritul sărbătorilor”. Acest simțământ este întărit si de decorațiunile si muzica din firmele care provin din UE sau USA. Brazii împodobiți nu lipsesc din nici un hol la Mall sau hotel, sau la intrarea in fiecare companie occidentală. Ba la Carre—r până si colindele se învârtesc continuu prin difuzoarele de PA ( Public Address) . Măcar bine ca nu au dat si Hrușcă. Străzile principale sunt si ele decorate cu ornamente luminoase care sugerează gheață si zăpadă, deși pe aici nu ninge niciodată, doar ploaia mai cade din când in când, doar in Ianuarie. Azi plouă de exemplu. Așa că trecerea dintre ani e la fel la toate popoarele, e un fel de cronometru sufletesc mai mult, pentru că data din calendar are mai puțină importanță, e doar un punct pe traiectoria planetei Pământ în jurul Soarelui.

Voi când începeți munca pe bune la plin?

23 de gânduri despre „Cronometru sufletesc

    1. nu au dat decât pentru 1 ianuarie liber unknw
      acu dacă tot ai început firul amintirilor din irran zi si cum s-au făcut unii sclavii unuia laugh

  1. Localitatea Abu Dhabi este pe o insula mai mare si este inconjurata de multe insule mai mici, astfel incat nu prea ai unde sa privesti marea pana in departari ( in afara unor zone din port unde lumea nu intra).
    Insa eu am gasit un loc, singurul loc, de unde sa pot vedea in larg, si chiar in linie dreapta pana la Bucuresti, peste Kuweit, Iraq, Siria, Turcia, Marea Neagra si Bulgaria.
    ce coincidenta ca acest loc cu vedere la largul marii sa te duca pana in Romania in linie dreapta smile

    1. Eu cred ca se vede pana la Tg Mures din locul ala 😛 considera ca ti-am facut cu mana!
      On-topic: am inceput in forta (si la cabinet si cu hartogaraia aferenta noii angajari). Intre timp in oras a nins, aluneca, treptele pana in vale (si cele din fata spitalului) nu au fost inca reparate (as putea scrie un roman dedicat treptelor vietii). Pe cele di fata spitalului au pasit ministra boalelor, prima ministra si chiar presedintele..tot acolo sunt! Ortopezii isi freaca mainile. Martea trecuta s-a depasit de 2 ori limita maxima admisa de amoniac, cadou marca Azomures. Noroc ca eu eram inauntru la „moli” la shopping (sa-mi iau cizme noi sa nu mai alunec pe mai sus mentionatele trepte). Just another ordinary day in TGM..
      Cat despre perioada pre-sarbatori am fost la 3 „party-uri” de m-am distrat pana in pod. La primul eram stresata de evolutia repartitiei post-examen, la al doilea ma linistisem si incepeam sa ma bucur de alegerea facuta, dar ne-au dus la un fancy place unde ne-au tinut in crama de mi-a degerat si ultimul neuron ramas. La al treilea am fost tot la un fancy place unde am mancat ceva peste gatit cu grapefruit si mi-a fost un rau dupa aia..nu mi-a mai trebuit niciun fancy shit,voiam mancare normala, o ciorba,o sarmaluta..de care nu prea m-am putut bucura, zacand si bolind datorita unui virus generos impartit de un coleg pe post de secret santa..

  2. Salutări, ametist! Mă bucur de fiecare dată când scrii aici. kiss de data asta mi-ai dat și o idee excelentă, așadar îi fac și eu cu mâna lui Andu, tocmai din Austria, sunt sigură că mă vede și pe mine. good

    1. luminița
      mi-ai dat o idee : o să-l chem pe prietenul meu cu elicopterul să mă ia vreo două ture in jurul Au Dhabiului să-ți fac cu mâna ca să ajungă mai bine raza vizuală până la tine in Austria blum

    1. spre omanianul
      păi pe acolo este și drumul razei de lumină de aici până la București laugh laugh

      chiar pe acolo trece raza în drumul ei spre Bucuresti laugh
      Apoi la București se refractă ca curcubeu si se bifurcă ( în două ) una o ia spre TGM unde chiar o văd pe ametist cum face cu mâna de pe treptele alunecoase din fața spitalului
      Iar altă ramură a razei si duce fix în Austria la luminița și ne vedem în Prater la Roata Mare smile

  3. asta-i cel mai important, cunosc sentimentul ăsta.
    si eu m-am obișnuit cu orașul ăsta de parcă m-am născut aici.
    înainte de a veni acum un an ( aprox) in abudhabi, mi-era asa de dor încât voiam să vi în excursie

  4. trailer :

    „A doua oara, dupa niste ani, eram in apele Golfului Persic pe un Complex de platforme petroliere si intr-o zi trecand pe podul de access spre helideck m-am auzit strigat din spate de o voce care nu-mi era necunoscuta, dar nici familiara din partea aceea a locului unde ma aflam cam de un an. Ma intorc si pe cine vad ? Pe Tosi, italianul slabanog de la firma italiana,” 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *