COMBUSTIBIL FOTONIC

Combustibil FOTONIC ***
( La un picnic de cocalari ) ***
Am ajuns după-amiază la Bran cu gașca, cinci familii, de vreo 12 oameni mari si vreo 5 oameni mici, ăștia mici între 10 si 14 ani, cu cinci mașini, sa facem un weekend de cocalari cu grătar si bere, dar totuși fără muzici răcnite din boxele mașinii, un weekend cu o zi în plus. Am ajuns vineri seara si urma să plecăm înapoi la București luni pe la prânz ca să nu prindem aglomerația de duminică după-amiază. Am găsit, la noroc, gazdă la o vilă mare, cu loc mult in curte si cu pomi care ne umbreau locul de picnic. Casa avea si o bucătărie încăpătoare, utilată cu tot ce trebuie, dar marele spectacol pentru noi, care eram majoritatea sclavi de birouri în multinaționale, era grătarul de afara si pârâul din spatele curții in care bineînțeles am pus berea la rece. Si niște pepeni. Pârâul Poarta care vine din Bucegi, are apa rece chiar si vara si toată lumea a fost de acord că berea răcită în pârâu are gust mai bun decât cea răcită la frigider. După vreo oră de aranjamente prin camere si despachetări , ne-am întâlnit cu toții afara lângă cuptorul cu grătar amenajat cu umbrar si bănci din trunchiuri de brad si am ciocnit câte un păhărel pentru bunul mers al operațiunii.
Ne-am pornit sa ne organizăm cine ce face. Mare brânză de organizare nu era, pentru ca nu ai cum toți 15 oameni sa pregătească o masa lângă un grătar. Vreo 2-3 fete făceau masa cu ceva aperitive si leguminoase, doi băieți pricepuți s-au apucat sa facă focul si sa pregătească hălcile de carne si cârnați de toate felurile pentru pus la fript, altul căra din bucătărie afară farfurii si pahare, si cu toții mai gustam câte un păhărel de ceva sau câte o ceșcuță de cafea, ca să eliminăm stresul acumulat pe șosea zice-se. Eu cu un băiat si cu un nepot am cărat multe sticle de băuturi, de la fiecare familie ce-si aduseseră, la pârâu si le-am asigurat contra evadării cu bolovani așezați de jur împrejur, puse în navete sau chiar pungi din plastic, apa fiind destul de năvalnică si cam 3 metri lățime, nu prea adâncă, până la genunchi cam așa, iar bolovani si pietre fiind din belșug, albia naturală a pârâului. După ce am terminat cu sticlele, eu cu nepotu ne-am apucat să facem un mic baraj ca să avem ca un fel de piscină/baltă să ne bălăcim zilele astea. La grătar treaba mergea profesional, pe masa comună începuseră să apară farfuriile cu aperitive iar pe altă masă frate-meu s-a apucat sa pregătească două sau trei castroane uriașe de salată cu de toate, normal , acrișor și unul picant, asta era specialitatea lui la picnic. Avea pregătite toate legumele posibile, roșii, ardei gras, varză, castraveți, ceapă, morcovi, pătrunjel, mărar și ardei iuți si vreo 4 -5 sticluțe cu dressing. Eu cu nepotu tot căram bolovani să ne facem micul baraj, dar deși mic tot a început să apară oboseala si foamea, si ne mai odihneam din când în când pe mal, pe niște buturugi cu ochii alungiți către grătar, unde se părea că treaba se apropia de sfârșit si miresmele si fumul au început sa se opună ideii de baraj si de piscină în general. Generalul Foame își spunea cuvântul.
Și cum stăteam noi așa mistuiți de poftă si rebegiți de frigul din picioare, auzim deodată un răcnet de inorog dinspre pădurea din partea de unde venea pârâul si auzim niște pași dupăind printre tufișuri si o ditamai dihania țâșnește dintre pomi si se repede in piscina noastră, în care apa era deja cam cu 20 de centimetri mai sus decât nivelul normal si se scufundă si se zbate pe toate părțile ca o focă, urlând de durere. Era frate-meu, care după ce a terminat corvoada cu salatele, se dusese în pădure să elimine surplusul de bere pentru a face loc unei noi încărcături. Dar ultima lui operațiune la salată a fost să toace mărunt vreo 20 de ardei iuți pe care i-a presărat cu drag peste salata lui picantă, combustibil fotonic cum o numea el. Si a terminat treaba. Apoi s-a dus în pădure.

39 de gânduri despre „COMBUSTIBIL FOTONIC

    1. Când eram copii, ne jucam un grup de băieți și fete.
      Un băiat mai mic merge într-o parte pt aceeași trebușoară.
      Când, deodată, auzim zbierete și urlete.
      Își prinsese pielea sensibilului instrument în… fermoar.
      O verișoară de-a lui merge urgent să rezolve problema.
      La deschiderea fermoarului, zbierete și urlete mai cumplite.
      Brrr wacko

      1. Tizule, mulțumesc, apreciez că ai pus acel „i” lipsă în „pielea” (chiar se poate șterge comentariul cu erata).
        DAR… te rog nu edita altceva. Gen „decît”. Eu scriu întotdeauna cu „î” din „i”, nu din „a”.
        Nu doar din obișnuință, ci și din raționamente lingvistice.
        Le-a explicat la un moment dat f. bine dl. profesor Pruteanu.
        Deci te rog lasă ce scriu eu, așa cum am scris eu. Mersi.

        1. Andrei,
          Bine, așa să fie.
          Și eu sunt de acord cu multe observații de ale lui Pruteanu.
          N-o să scriu niciodată ” nici-o ” legat de exemplu. laugh

        2. î din i rulz!!!
          dar musai “sunt”…
          pă’erea mea…
          despre ardei iuți, ce să zic, pap inclusiv cu salată de roșii vara; ăia roșii, cărnoși, pe care-i scobesc de semințe; cînd am fost în state mi-am făcut mendrele cu jalapeño, că la noi nu sunt; au bulgarii ceva asemănător dar…
          în schimb, în restaurante mai ales, au apărut niște mutanți, niște cyborgi ai ardeilor iuți: mari, cărnoși, verde/negru; prima oară cînd am mîncat (undeva pe la 10 seara), m-am trezit a doua zi dimineață cu doi omușori (uvule, pentru ametist)… adică nu erau chiar doi însă ăla singurul, pe care toată lumea-l are…își aproape dublase lungimea…în loc să atîrne liniștit la locul lui (cum atîrnă la bărbați…) partea inferioară, de la tuse, stătea liniștită, vorba vine, pe limbă…ce să zic, m-am speriat puțin și am dat fuga la ORL…femeia m-a consultat, a căscat niște ochi ca lupul din “no zaîț, pagadi” și m-a trimis la alergologie, jurînd că în 30 de ani de medicină nu văzuse așa monstruozitate; și mai uimită a fost peste 2-3 zile cînd m-am prezentat cu respectivul organ normal și cu analizele negative…
          mi s-a mai întîmplat de vreo 2 ori în următorii 10 ani dar nu renunț veci la chili…
          este că-s deosebit?
          P.S. ardei iuți la grătar, mnmnmneam, delicatesă turcească…mai ales dacă ai un chinez să ți-i curețe…

          1. Costicămusulmanu,
            Nici eu nu am mai auzit așa ceva. Și cum s-a făcut mic la loc? crazy
            Ardei iuți copți la grătar colcăie pe aici, n-aș băga mâna în foc că-s de la turci influență

  1. Andrei,
    Lasă, ca am auzit cazuri în care s-a prins cămașa pistonului în dinții de la fermoar și la oameni mari, care cu greu au reușit sa explice conlocuitoarelor de apartament ca nu au fost alți dinți laugh

      1. iaca ce-nsemnează să stai în ostereich, dai zîua bună la lume, pac, 4 laicuri…
        io, pentru același număr de, a trebuit să scriu o poveste, să retrăiesc senzații și frici din trecut…aidicapunieu…

      1. PS Abia aștept să mă întorc în Austria, deschid o paranteza Salut, vecinu, de fapt pe tine abia aștept să te revăd, închid paranteza, aștept feedback urgent.

  2. PS doi: mai e mirate arabele? Nu de alta,  dar am citit că  veorika face autostrada Ploiesti Brașov cu nește chinezi &turci . Pa banii noștri. Că fondurile europene ii put.

    1. Iote că și Costică se sui undeva chiar mai sus decât mine, cu comentariul, desigur, așadar vă spun gute Nacht și lăsați ardeii iuți să vină la mine!

    2. Luminița
      madam veorika face de toate că și așa nu se pricepe la nimic.
      Dar a băgat spaima în pesedei, asta nu stiu cum i-a ieșit

  3. Guten Abend Lumi and evribadi,
    On topic am auzit de cineva care a incurcat crema de reumatism cu cea de hemoroizi dash erau de aceeasi culoare si de la aceeasi firma..
    P.S. si mie imi plac ardeii iuti..si am reusit si eu performanta de a duce mana ardeiata la ochi laugh

    1. ametist,
      apropo de ochi, fie-mea, când era la liceu, a manevrat greșit un tubuleț din ăla mic de super-glue și i-au sărit câteva picături în ochi.
      A fost ceva groaznic, greu a scăpat de necaz

    1. aprob cu mulți de ”da”, strâns uniți în jurul unei sticloanțe de pălincă, pe care s-o privim cu atenție și îngrijorare, pentru că multe probleme dezleagă și leagă crazy laugh

  4. ar trebui să mă duc la postul anterior pentru comentariul ăsta…da’ mi-e lene; așa că vă întreb aici: vreți să ne rîdem de prima zi de grădi a fie-mii? (grupa mică)
    toată lumea? ok, hai să vă zic…
    musulmănița e preparată de mult că va merge la grădi, unde va sta fără mami și tati (care tre’ să meargă la job, să …știți restul); și era superîncîntată; joia trecută sărea într-un picior, cu fișa medicală în mînă, am făcut cunoștință cu doamnele (două, că-i cu program prelungit; una cincizeciplus, una tinerică, de pe băncile școlii); toate bune, abia aștepta;
    dimineață, cu cele 2 buchețele regulamentare de îngropat învățătoarele, ne-am prezentat la viitorul (se presupune) domițiliu giornalier; prezentat flori, dat o tură prin încăpere, totul ok, noi (io și mă-sa adicătelea) tuști, pe hol; pe la 8,10 apare EL! un zdahon de băiat (vreo 4 ani estimăm, consoarta și cu mine), plîngînd, cumva resemnat, la ta-su-n brațe; eu plec la mașină să-i aduc cheile consoartei, urmînd să plec la rîndu-mi la cel mai rău vin: vin din concediu…
    cînd mă prezint din nou la clasă, concertu’ era gata: zdrahonu’ blocat cumva în ușa semiînchisă, urla de mama focului, învățătoarea îl trăgea înăuntru, tac-su împingea în aceeași direcție…văzînd că a apărut tenorul din rol principal, o moțată din interior și-a brusc descoperit calitățile de soprană…
    îi fentez p’ăștia doi, merg la musulmăniță, o îmbrățișez și-i spun că plec la serviciu; bine, zice, pa-pa…
    și am plecat;
    pe la 9,30 îmi trimite consoarta un filmuleț cu un fond sonor demn de tarantino și cu fie-mea privind ușor bulversată la niște colegi; normal oarecum, pen’că ea se dusese la grădi “să ne jucăm, să ne distrăm…”
    da’ vezi mata cum vine cazu’? că copilu’ avusese o premoniție cu o seară înainte, pentru că în pat enunțase, din senin: “ceapa mă-sii!”
    ieniuei, îmi zic, e normal; da’ pe la 10,30 îi trimit nevestei un whatsapp : cum stăm?
    nici un răspuns, vreo 15’; sun, nu răspunde; pe la 11 mă sună: am ajuns acasă!
    -cum așa?
    -da, că a vrut la baie (sanchi) și dup’aia n-a mai vrut săintre la urlători fără mami…
    – e chiar așa grav?
    – da! după ce ai plecat, la 5’ a apărut și contratenorul! mă-sa l-a împins în mîinile ăleia bătrîne (educatoarea i mean) și a decretat: “ luați-l și aveți grijă de el! eu tre’ să plec!”
    așa că educatoarea l-a luat și l-a transportat în clasă pe model “roaba” da’ pe invers; sau “sac de cartofi”…
    cînd au văzut ăștilalții trioul complet, au dat drumul la cor!!!(atunci a prins glas și a mea și a căutat subterfugiul cu baia);
    mă, zice nevastă-mea, eu am ceva ani de profesorat, da’ așa ceva n-am mai văzut/auzit; brusc educatoarea matură și-a adus aminte că are diabet și a declarat că ea nu face față, nimeni n-avea numerele de telefon ale părinților celor 3, care evident că se tiraseră, eram un pachet de nervi și eu și alte vreo trei mămici, pentru că ne gîndeam că fără cei 3 alto, totul ar fi fost de basm…însă mi-a trecut instantaneu că aia mică (educatoarea), ieșea din cînd în cînd pe culoar și plîngea vreo 2 minute!!!🤣🤣🤣
    așa că mîine mergem iar da’ dacă nu ne iese, am o întrebare la digei: cum zicei, bre, că să ți-o trimit la ostereich??!!

  5. Aha, imi amintesc, ca ieri s- a intamplat si la noi. O sa fie msi bine, Apoi, peste vreo 3..4 ani, a aflat ca de 1 Aprilie se fac farse. Si mi- a pus chilli si piper pe ruj. Grabita cum ma stiti  ( pt cine nu stie, gateala de dimineata imi ia fo 10 secunde) m- am rujat si am demarat cu toate panzele sus spre interviu de viza la o ambasda.. ce vorbesti, frate, Zavoranca ar fi crapat de invidie daca vedea ce buzata eram…

    P.s. daca nu fac rost de un laptop cinstit, nu am decat sa ma las de sportul asta. Cu telefonul, tortura curata!!!!!

  6. Goanga zilei

     

    Expresia  „căcălău, Măria Ta“.

    Așa îi răspunsese un țăran lui Carol I, cînd regele l-a întrebat cum se făcuse porumbul. Pentru cei care au uitat întîmplarea ce făcuse ocolul regatului, Brătianu era cu regele în trăsură și îl învățase cum să-l întrebe pe țăran. Carol l-a întrebat pe Brătianu: „Căcălău? Was ist das căcălău?“. Brătianu i-a explicat în germană că înseamnă mult, foarte mult. Regele a băgat la cap cuvîntul și a zis în Parlament, pe românește, pe cît putea el să pronunțe mai bine: „Eu iubesc poporul român căcălău“. rofl 

     

    si cacalau am ramas laugh

  7. acum avem comisar european la transporturi . laugh
    sa le bagam odata mintile in cap europenilor cu transporturile lor de mare viteza si autostrazile lor supraetajate.
    Trebuie demolate toate, sa fie ca la noi ! rofl

      1. Da Irinoush,
        operatiunea asta propusa de tine o sa faca parte din pachetul de propuneri pt demolarea transportului din Europa, pe uscat, pe apa si pe aer laugh
        reusim noi de demolat repede ce mai!

  8. amintiri din viitor :

    „mi-am luat apa in timp ce el aranja frumos feliutele de slanina afumata si ceapa rosie pe un ziar, cum altfel? Am mancat si eu cateva bucatele de slana si branza sarata cu ceapa si parca mi-am mai revenit. Hai zice el, un “repetir” , ce repetir “nene Iancule”, eu nu mai pun gura pe reactorul asta, zici ca e de la extrateresti.”

     laugh  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *