****** Ce mică e lumea mare ******
Cât o fi lumea asta de mare, e un fapt dovedit ca totuși in cercurile profesionale numărul de oameni este totuși limitat, astfel încât, vrei nu vrei, ajungi sa te cunoști unul cu altul, după nume, prenume si renume , cu o parte dintre specialiștii care rezolva lucruri într-un domeniu oarecare.
Cu Tosi m-am întâlnit prima data in Kuweit la probele de punere în funcțiune ale unui echipament fabricat in Italia. Era un tip jovial, energic si slăbănog si avea un cercel in urechea stângă si un fes rosu ca de schior pe care l-a purtat tot timpul cât a lucrat cu noi. A stat cam 5 săptămâni la noi in site si abia după ce au ieșit perfect toate testele, i-am dat unda verde sa plece acasă. In ultima săptămână i-am cerut sa facă niște încercări speciale, si le-a făcut, împreună cu mine, deși nu prea a fost de acord inițial sa le facă, însă după aia a văzut ca aveam dreptate si , cam ciorovăindu-ne noi pe alocuri, am setat niște reglaje de finețe in softurile care comandau instalația respectiva. Tot voia sa plece mai repede si tot zicea într-una ca in alte locuri termina in 3 săptămâni, lasă Tosi ii ziceam eu, ca dacă facem cum zic eu nu mai este nevoie sa mai vii din nou peste sase luni pentru remedieri. Dar ce, zicea el, nu mai vrei sa ma mai vezi niciodată, făcea el in gluma pe ofensatul, fără sa știe ca prezisese un lanț de coincidente aproape de necrezut.
A doua oara, după niște ani, eram in apele Golfului Persic pe un Complex de platforme petroliere si într-o zi trecând pe podul de access spre heli-deck m-am auzit strigat din spate de o voce care nu-mi era necunoscuta, dar nici familiara din partea aceea a locului unde ma aflam cam de un an. Ma întorc si pe cine vad ? Pe Tosi, italianul slăbănog de la firma italiana, care venise chemat de un contractor local sa facă probele de pornire. Nu mai era in jurisdicția mea si am dat noroc cu bucurie si i-am zis ca o sa-i pun o vorba buna sa stea pe platforma cu o luna mai mult decât avea el in plan. A ras mânzește si a zis : nu mai ești tu cel care semnează de data asta. Si a continuat :
-Hai la o cafea și o țigară în camera speciala, sa-mi trag putin sufletul după zăngăneala asta de elicopter, el de abia ce aterizase. Ce mai faci ? de când ești pe aici? începe el discuția ca un vechi prieten. Chestia e ca după ce a văzut cum făcusem reglajele in Kuweit, el s-a dus la firma si a făcut o procedura noua pentru care a primit felicitări, si firma lui mi-a trimis si mie o scrisoare de apreciere pentru aportul meu la îmbunătățirea șandramalei industriale. Si în consecință am mai schimbat niște emailuri timp de câțiva ani.
Eram ca niște camarazi in lupta cu producția in industria Oil&Gas. Cât a stat pe platforma ne-am mai consultat cu privire la valori de setat si pașii procedurilor. Ii plăcea pur si simplu sa schimbam idei teoretice referitoare la propriile lui echipamente.
A treia oara eram in gara din Milano, stăteam la rând sa cumpăr bilete către Zurich si îl văd si pe el la alt ghișeu, pleca si el cu trenul nu cu avionul, si la fel ca mine prefera sa interacționeze cu lumea decât sa-si facă rezervarea online. Si mergeam amândoi în același loc : o conferință de doua zile in domeniul nostru.
Am călătorit separat dar ne-am văzut scurt timp la vagonul bar unde am mâncat ceva si am băut chestii. Tosi avea o chestie de tot rasul, când manca, strănuta taman cu gura plina, de trebuia sa se ducă urgent la baie sa se spele pe fata si sa-si curețe hainele, nici acum nu a scăpat ocazia, si m-a făcut sa râd atât de tare in hohote, încât s-a uitat toată lumea din vagon la noi. La conferință ne-am mai intersectat de vreo câteva ori si ne-am mai dat unul altuia unele observații interesante, pe care nu le-am făcut publice acolo.
A patra oara ne-am întâlnit tot întâmplator in Singapore unde italienii aveau o filiala. El făcea o inspecție de rutina din partea biroului din Italia si eu eram la un audit in curtea lor deoarece trebuia sa ne facă o linie de control si urma sa stabilim dacă au capacitățile materiale si logistice pentru asta. O săptămâna am condus amândoi ședințele de analiza si întocmirea planningului.
A cincea oara ne-am întâlnit la coada la bilete la Turnul Eiffel, fiecare eram cu soția , el si cu doi băieți adolescenți, vizibil plictisiți de toată fosgaiala aia pariziană.
Acum mai schimbam din când in când câte un email, dar eu sunt curios unde va fi a 6-a oara întâlnire întâmplatoare.
Voi ce întâlniri din coincidențe uimitoare ați avut?
Cu Charlize Theron ma tot intalneam, pana a facut filmul ala, Fury Road, cand n-avea o mana, si de atunci nimic 🤭🤭🤭
Dacă nu ti-a testat tulumba aia de stins focurile, tot degeaba 😀
concluzii proaspete care seamana cu concluzii vechi 😀
https://www.catavencii.ro/editorial/cel-mai-partid-perdant/
ce s[ faci daca poporul are structura 70 % profitori si hahalere?
si ceilalti 30% nu se baga , sau daca se baga sunt repede matrasiti!
nici o sansa (:dash:)
In total d3zacord. Ai vazut cine semneaza? Unu’ care s-a bagat sluga la sov, atunci cand Simona a plecat. Pacat…. am carat kilograme de Cațavencu in Iran. Dar asta inainte de sov.
da, știu, un răpcoiugos,
dar adevărul statistic rămâne valabil
PS
lume,
la Simona a bagat doctorate dansante 🙂
Pe Tosi al meu il cheama Zahid. Mohamed Zahid. Dupa cum v-ati dat seama, dupa nume, este canadian. Ne-am tamponat prima data in Abu Dhabi. Acum vreo 20 de ani, mai exact acum 20 de ani. El vorbea canadiana of course, eu incercam sa inteleg. Prin douazeci zerocinci-sase eram in tara barbosilor (ayatolahii de azi) si aveam nevoie de oameni, asa ca lingeam cv-uri: asta nu ca e francez si e fonfait, asta nu ca e englez si e tatuat, asta nu ca e teuton si ne pune la munca, asta nu ca e talian si vorbeste mult, asta da ca e canadian si-l cheama Mohamed si-l cunosc io. Fast forward, ajungem in Doha (Dawha) anului doomii zece si dau peste acelasi canadian, de data asta angajat la clientul meu, si ne bucuram sa ne reintalnim iar again, vreo 5 minute, ca a trebuit sa mearga sa se roage, ca toti canadienii, pentru a tzanshpe-a oara pe ziua aia. Punct. Si daca mai tine mult tread-ul asta o sa va zic si de nea’ Florica. Nu, nu e canadian 🤭
(:rofl:) 😀
De ce razi bre? Ca nij’n-am pomenit de Steve. Hobbson sau Capps, c-asa-i keama p-astia, cu cate doo litere. Una dupa alta 🤭
să se roage ca toți canadezii … (:rofl:)
și zi așa, nea Florică nu e canadian…
ce-o fi alea senesepeauri?
SNSPA, fabrica de doctori, bre…
snspa, noaptea mintii, astaaa…noapte buna, copii!
https://www.youtube.com/watch?v=jqfB9hlQvUU&t=6s
noapte bună luminița
si bună dimineața 🙂
fabrica de doctori secreti? din Băneasa? dar unde e B-ul?
nu era UMF ?
Reteaua de furtunase pt irigaarea florilor si care vor fi acoperite cu rulouri de iarba
De citit cu atentie, era sa zic cu creionul in mana si n-as fi gresit:
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23601164-cine-descoperit-teoria-relativitatii-einstein-sau-eminescu.htm
Eu l-am avut pe Eminescu la bac si am luat 10 pe o lucrare originala, dar nu ii intelegeam profunzimile, recunosc, eram si prea mica si nici profesorii de atunci nu cred ca il intelegeau in genialitatea lui, il tratau ca pe un subiect serios de literatura, poetul nostru national, gen.
Mă încântă și faptul că articolul este scris de Cristian Presură, un reputat fizician.
Ooo, si eu tot Eminescu…da nota 9. Totusi imi place sa cred ca celalalt subiect mi-a sacazut-o,era destul de stufos-proza interbelica…
Tin minte si acum cat de greu mi-a fost sa predau lucrarea,simteam ca mi-a reusit si ca pierd ceva..
Am vazut aseara la un jurnal niste fete hlizind si raspunzand, la intrebarea reporterului daca stiu cateva titluri,Luceafarul,scrisoarea intai, a doua si a treia…erau studente la Litere in Bucuresti,nu mi-a venit sa cred..
Nu stiam atunci materia toata de nota 9,am avut noroc ..
Cand am vazut mai apoi termenul” itemi” intr-o carte de romana de gimnaziu mi-am dat seama ca suntem in alta era..una mai …nu stiu cum sa-i zic..inumana imi vine acum in minte..
Imparat si proletar, 10.
Asa ca m-am facut proletar ✌
Decat sarmanul Dionis…
spre Omani,
vezi, modestia nu e buna, de ce nu te-ai bagat la imparat?
aveai acuma fara numar
eu la bac am avut de ales intre 1) Caragiale si 2) comentarea a 2 romane scrise in timpul orinduirii socialiste.
Am ales al 2-lea subiect si am comentat Prins si Sfarsitul Bahic de Petru Popescu.
Am luat nota 2 si dupa contestatie am luat 10.
Irinoush, eu nu inteleg ce e aia „itemi” adica in loc de ce?
Adica habar n-am,erau in formularea unor cerinte,parca..
Suna aiurea,dar poate doar pt urechile mele..o fi fost forma noua in care turnara limba veche si-nteleapta..
da, de citit cu creionul în mâna, dacă chiar vrei sa vezi care e treaba.
se dovedește în final, ca Eminescu era preocupat de subiectul ”zilei” al științei din vremea lui si si-a luat conștiincios notițe de la universitatea de fizica din germania, si a si înțeles ce spuneau cursurile alea atunci.
fizicienii vremii tratau deja in mod confuz încă miezul teoriei relativității.
Einstein are meritul de a fi închegat într-un tot unitar toate ipotezele care circulau cam cu 30 de ani înainte, taman când Eminescu audia cursurile respective, care cursuri au stârnit cercetătorii lui Eminescu de azi.
Cristian Presură e un dulce, are câteva episoade pe youtube de popularizare a fizicii
Mai las ceva aici, de urmarit mai ales dupa minutul 20, daca va intereseaza
https://www.youtube.com/watch?v=foF9qCoHtUo
mie mi-a plăcut mai mult la minutul 27, bancul spus de tatăl ei despre români 🙂
da, Cristina Țopescu merită emisiunea asta (:good:)