Caș și caval

*** Caș și caval ***

Coșbuc are o poezie în care zice:”În zori mă duc pe o margine de râu/ Și stau și scot cavalul de la brâu…”
Păi, da, scoți fluierul de la brâu și începi să cânți doine de dor și jale, iar dacă ți se face foame, mai scoți si o bucată de caș, cu o ceapă și o bucată de pâine, și-ți mai tragi un pic sufletul. Poporul nostru, născut poet si frate cu râul și cu ramul. Si cu barza, varza, și cu un viezure.
Dar cașcavalul?
Eeee, dar asta e deja altă poveste, cașcavalul e premiul politic al alegerilor. Uamenii politici nu mai sunt frați nici cu barza nici cu codrul, ei vor să fie frați de cruce, să ajungă în funcții cât mai înalte, să fure cașcavalul. Cum?
Plantând pansele!
Și poporul? Poporul scoate cavalul de la brâu și cântă doine de dor și jale.
Cum se mai poate subtiliza cașcavalul?

Un gând despre „Caș și caval

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *