Când îți scapă viața printre degete

Exun Amchory

****** Când iți scapă viata printre degete *******

Vorbesc la modul efectiv. Am mai povestit despre ghinioane si încurcături si știm cu toții ca un necaz nu vine niciodată singur, mai aduce vreo 2-3 sau mai multe. Am pățit săptămâna trecuta un ghinion de pomina si de necrezut. Mi-a scăpat portofelul din mana când voiam sa-l bag in buzunarul de la pantaloni in timp ce intram in lift. Domnul portofel a căzut, desfăcut ca o carte, ca sa fie mai subțire bineînțeles, exact in spațiul dintre lift si partea fixa a ușii in timp ce ușile se închideau. Si a pornit liftul si portofelul dus a fost cu tot cu actele importante in el, carduri bancare, permis de conducere, UAE ID card, plus pașaportul pe care-l înghesuisem cumva, ca-mi trebuia sa ma duc la Consulat. Ce sa mai spun, era acolo o bucata importanta a vieții mele, pe care zvrrr, uite-asa, am scăpat-o printre degete in gura hulpava a liftului, ca nu puteam sa scap si eu portofelul pe podea sau pe strada, ca un om normal. Nu, eu scap comoara cu actele vitale taman acolo unde e cel mai destructiv loc posibil. Mi-am făcut socoteala ca ar trebui sa-l găsesc totuși jos in casa liftului si tot ce speram a fost sa nu se fi forfecat intre lift si perete. Acuma, in timp ce urcam de la parcarea subterana spre parter ( eram la Souk/ Mall, Abu Dhabi) ne uitam in jos prin pereții din sticla ai liftului si era frumos de tot , jos, ce sa vezi, era un bazin cu apa freatica, din care evacuau de zor câteva pompe, cam cum vedem uneori la metrou in București. Si vedeam si izvoarele de apa freatica cum se învolburau frenetic. Aici se cuvine a fi menționat ca orașul Abu Dhabi este de fapt pe o insula si apa freatica e la locul ei in subsolurile mai jos de câțiva metri. Trebuie amplasate pompe automate peste tot sau foarte foarte buna hidroizolație. Am cautat un paznic din asta care e prin toate magazinele din lume acum, si povestesc tărășenia, cam de 2-3 ori , ca nu prea înțelegea, și în sfârșit după ce a înțeles a zis ca acolo nu se poate intra prea ușor, nu intra nimeni, decât echipa de întreținere a pompelor si a lifturilor, dar nu azi pentru ca vineri, si aia vin la revizie doar o data pe luna sau la urgente. Si mi-a dat un număr de telefon al unui om de la firma cu lifturile, unde sa-i caut, sa încerc ceva. In casa liftului erau 4 lifturi toate cu pereți din sticla, casa liftului avea si ea pereți din sticla fumurie, ne-am tot plimbat cu lifturile alea intre parter si subsolul 2 uitându-ne în jos spre apa aia limpede si care era si ea sub lumina unor reflectoare asa de decor, dar nu am văzut nimic. Am sunat la numărul de telefon dat de bodyguard, dar nu a răspuns nimeni bineînțeles. Dacă picase in apa m-am gândit ca nu era prea mare dandanaua, pentru ca-s plastifiate actele alea, singura problema era sa nu fie trimise de curtenii de apa printr-o alta conducta la canalizare, nu prin pompe, ca astea au un grătar la absorbție si l-ar fi reținut.
In fine după o noapte de nesomn sun din nou la numărul ala, si răspunde omul.
M-a înțeles si a zis ca vine după masa pe la ora 2 , sa ne întâlnim si sa mergem amândoi sa ne uitam, ca si el zice chiar daca e pe fundul apei tot il găsim ca nu e mai adâncă de 25 de centimetri.
Si de aici gata, s-a rupt lanțul ghinioanelor, a venit timpul norocului.
Ne întâlnim noi pe la ora 2 după masa , deschide cu cheia lui ușile liftului unde am pățit buba, muta liftul cu un metru mai sus si vedem drăguțul de portofel cum se odihnea frumos pe o bara orizontala din fier, de vreo 10 cm lățime sub ușa liftului. Ar fi stat acolo si 100 de ani a zis stăpânul inelelor de la lifturi. Am vrut sa-I dau niste bani, dar a refuzat politicos, dar ne-am dus totuși si am băut o cafea și am luat si câte o înghețată.

Voi ați pierdut sau vi s-au furat actele vreodată?

34 de gânduri despre „Când îți scapă viața printre degete”

  1. Fara a fi răutăcios zic că e vina dvs , mai ales că v-ați luat de mine acu vreo doo zile când am pomenit de cardurile domniei voastre.
    Și vina e că umblați cu carduri, nu cu bani adevărați, că dacă erau ceva mai multi bănuți acolo, de exemplu vreo 50 bancnote de 100 $, sa zicem, portofelul ar fi fost și el mai dolofan și nu ar fi încăput în fanta aceea.
    Eu așa fac, și așa am multe suptcese la gagici.
    Chiar daca bancnotele alea ale mele sunt decupate din revistele colorate pt adulți, își dau ele seama de asta numai după ce faptul e consumat …

    4
    Răspunde

  2. păi da, chiar că e vina mea, nu era nici o bancnotă în el, ba mai mult nici măcar nu l-am scăpat, l-am aruncat intenționat să văd dacă nimeresc fanta aia 😀

    2
    Răspunde

      1. cred ca neamtzu era putzin abtziguit, la nivel de vazut dublu, d-aia a pus linkul de doo ori.
        si imi facea mie morala ca beutura, ca har, ca mar…
        cred ca voia sa nu mai beau eu, sa ii ramana lui.

        2
        Răspunde

    2. tare.
      tare bun.
      articolul, nu beutura.
      o sa va zic odata si aventurile mele prin chisinau si cernauti, de prin 91, parca, cu vamesii exact ca in articol, dar mai intai trebuie sa iau un incurajator, ceva, sa mi se dezlege limba…

      2
      Răspunde

      1. Tractoristul s-a speriat. A început să țipe:

        – Uăi, nu borî pi mini, chizda mă-ti!

        M-a dat jos împingându-mă cu mâinile și cu picioarele, a zvârlit cu basca după mine. Ei, hai, că nu era chiar așa murdară. Ce înjura în halul ăla? A tras ușa cabinei după el, bombănind, și dus a fost.

        baaaa, mooooorrrrr

        2
        Răspunde

      2. ia scrie mata , dom diji un articol și eu îl pun sus la titlu de topic, sa fii tu într-o zi tata lu blogu.
        poate inventam o metodă, blogu făcut de comentatori, pe rând ca la Președinția Consiliului Europei

        1
        Răspunde

      1. gagiu’ e genial…știe să scrie (ia citiți băieții care ne-au băgat în NATO și-mi ziceți dup’aia un nume de concurent) nește chestii enorme din lucruri liliputane…
        “
        La recepție era un tip cam la treizeci de ani, citea un ziar rusesc cu Elțîn pe prima pagină, treaz. ”
        este?

        3
        Răspunde

  4. Stapane,

    Ma stii om serios, asa ca serios iti zic:

    🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣

    2
    Răspunde

    2. Povesteste in 3D, de fapt. Cititorul vede filmul si , in acelasi timp, se simte in pielea personajului, atat de bine sunt descrise locurile, faptele si trairile emotionale, mai ales.

      4
      Răspunde

  8. Lumini’a,

    Cum a zis si un critic despre el : ” el este in reportaj si cand vede ceva pe jos iese din reportaj si se duce sa vada ce este si apoi intra la loc”

    4
    Răspunde

  9. totusi ce naibili puteau sa bage aia in bautura? „substanta” aia ?

    Am auzit si la noi cele noi nastrusnice variante pe vremuri, cea mai nashpeta compozitie de pus in alambic era aia de pufoaica umezita in pasta de electrozi de sudura.

     

    1
    Răspunde

    1. Mai era și aia cu vinul făcut din apă și alcool concentrat, îmbuteliat in secțiile de vinificație ale statului, absolut legal. Firește că existau și vinuri bune în comerțul socialist, dar ceva mai scumpe, plebea cumpăra din ăla contrafăcut. A fost și filmul cu Dinică despre asta, Secretul lui Bachus.

      Răspunde

      1. ei, mulți actori mari în filmul ăla.
        Ștefan Mihăilescu Brăila de ex
        ––

        dar nu era asa de otrăvitor ca strălucitor ăsta

        1
        Răspunde

        1. Va zic Io diseară ce era cu strălucitorul asta, că eu cunoaște că nu degeaba am făcut niște excursii pe acolo.
          Acum nu am timp, că sunt cu o domnișorică și cum ii staluceste ochișorii când se uită la mine…..
          Da las că scap Io într-un fel de ea și va zic.

          1
          Răspunde

        2. Păi, Strălucitor era coniac, chipurile, nu vin, deci musai avea vreo 40 de grade, deși gustul de surcele fierte făcea să nu se simtă tăria. „Substanța” era ceva toxic, posibil alcool etilic, auzisem că mai beau și muncitorii noștri în fabrică o porcărie de-asta, făcută ad-hoc, cu ce găseau prin depozit. Alții beau spirt medicinal trecut prin pâine…dar interesant la Stralucitor erau sticlele, absolut ingenios făcute să cumperi, măcar pentru un cadou, dacă nu sa bei conținutul.

          Răspunde

          1. Așa cum te știu, deductivă.
            Ești pe aproape.
            Foarte aproape.
            Dar nu era toxic, că nu era alcool metilic…

            1

          2. Cum adica vecinu, alcoolul etilic industrial amestecat cu apa si coloranti, in niste proportii oarecare, nu e toxic pentru consumatori?!? Doar metilicul? Ce stralucitor!
            In alta ordine de idei, dar ontopic, ce am vazut cu ochii mei, cat am trait in Romania, in toate comunitatile oamenii isi faceau, si inca isi fac, vin din strugurii lor si tuica din prune, caise, pere…ce mai au prin livada, visinata si alte lichioruri , lichiorul din afine era pe la noi la munte traditional…si vinul din macese, in cantitati mici, evident.
            Hai noroc si voie buna!

          3. ma vecina, nu auzi bre ca era din porumb ?
            ce, tu te intocsici cand mananci porumb fiert cu sare ???
            da alcolu ala era cand spalau aia cazanele alea uriase dupa ce il exportau pe ala bunu in romania.
            si daca mai scapa si niste dero sau cu ce mama draq spalau aia, vrecie sau soda caustica, aia e….

  10. hai ca am doo minute libere sa va zic vreo doo vorbe din copilaria mea legata de povestea lu nea ilisoi.
    am promis ca va spun ce era substanta aia.
    nu e nici un mare secret, era alcool etilic facut din porumb, iar pe atunci moldovenii erau mari specialisti.
    noi , romanii, importam de la ei cu cisternele, pana aproape de 2000 era plin bucurestiul de depozite in curtile oamenilor care vindeau direct din cisterna alcool din asta.
    fara facturi, fara acte, fara control, fara nimic, doar cu banii jos.
    si erau cozi, veneau astia cu masinile mici pline cu butoaie mari, si luau 150, 200 sau mai multi litri odata.
    ce faceau cu el ? pai bautura, ca doar nu il puneau la rana, ca ustura.
    apa si alcool, egal vodca, eventual mai puneau si ceva sa aiba un miros, cum ar fi zahar vanilat.
    vodca plus caramel facut din zahar topit, pt culoare si dulceata, egal rom.
    si tot asa lichioruri, coniace si chiar uischi.
    sticlele nu erau o problema, etichete se gaseau la bronzatii din pantelimon, ghencea, berceni, iar timbrele nici ele nu erau o problema, totul legal , numai continutul era complet contrafacut….
    iar in moldova filiera era la fel, numai ca acolo ramanea alcoolul cel mai prost, de cea mai proasta calitate, ca aia erau obisnuiti cu posirca si nu vedeau diferenta.
    de aia era si coniacul ala asa prost.
    asta era.
    daca vreti va zic si cum se facea grasa de cotnari prin diverse bai de apartament din bucuresti, dar nu va zic ca poate ati baut.
    ce ma iritat cel mai mult si nu am inteles e cum de se umpluse tara de busuioaca de bohotin, vinul ala roze, cand toata via de busuioaca era un deal pe langa husi iar productia era foarte limitata.
    dar toate tara era plina de bohotin, nu era chiosc sa nu aibe, de parca curgea pe dunare.
    si , cum a zis preacinstita mea vecina, in moldova importante erau sticlele,nu bautura….

    2
    Răspunde

        1. La a enșpea generație după Florian Pitiș încă există profesori care interzic elevilor să aibă părul lung. Abia aici avem o problemă gravă. Aia cu sistemul bugetar, către care dăduseși link, e o consecință. Degeaba se prefac politicienii că se aliniază la sistemul occidental, sunt nu doar hoți, incompetenți și corupți, ci si retrograzi, irefutabil.

          2
          Răspunde

          1. vecina, aici problema e mai complicata, e cu integrale, cu derivate, alea alea
            in alte tari, umpic mai dezvoltate, si zic aici anglia, da da, aia cu brec-shitul,
            elevii poarta uniforme.
            la noi, in austria , nu.
            nici nu stiu cum e mai bine.
            nu zic ca pustiul nu are dreptate, dar nu stiu nici pana unde merge dreptatea.
            si eu aveam parul lung in liceu, desi era interzis, aveam uneori si 22 cm, ca ni-l masuram in unele ore care ne plictisea, si scapam de tuns ca era lins , iar colegul meu de banca cu 2 cm ai lui nu scapa, ca avea parul cret.
            chestia ca la facultate m-am tuns singur si de buna voie.
            ma rog, n-am decat 10 clase da asa cred ca as fi facut….
            e bine ca are totusi un spirit mai revolutionar.
            de pustiul ala ziceam.

  13. luminita

    ba eu zic s-o scapam de tot printre degete si sa nu mai auzim de ea ever-never/

    nici nu stiu ce sa zic daca aia de-o sfatuiesc pe doamna sunt de bine sau de rau pentru tara noastra

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Andu YY Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *