Boacănă bocnă

*** Indianul Talpă Iute ***
Prin vacanța de vară a clasei a șaptea mi-am făcut dintr-o placă din lemn de brad, o țintă pictată din aia cu cercuri concentrice si exersam aruncarea cu vreo 10 andrele din alea din fier de vreo 30 de cm lungime. Eram în curte în spate, unde erau mai multe magazii de lemne pentru iarnă si vine fratele meu, mai mic cu 5 ani, că să se joace si el cu mine de-a indienii si cow-boyii. Aruncă el de vreo câteva ori de la distanța de 10 pași de unde aruncam eu, dar nu ajungea până la țintă si nici nu arunca bine, parca azvârlea pietre, așa că s-a apropiat la vreo 2-3 pași ca sa nimerească, numai că o andrea a ricoșat și i-a căzut pe laba piciorului drept, zgâriind-l ușor si i-a dat un pic de sânge, care l-a făcut sa răcnească de parca a venit balaurul cu șapte capete să ne mănânce. L-am luat de mână si am pornit către apartamentul nostru care era primul de la stradă. Intrăm noi în casa si mama după ce a văzut zgârietura s-a apucat să-l doftoricească, spunându-mi mie amenințător : vorbim noi mai târziu măi băiete. Ei, eu am înțeles că era vorba cu varga, așa că am zbughit-o pe poartă si am luat-o la goană spre ștrand, unde am stat toată după amiaza. Spre seară tot nu-mi venea să mă întorc acasă, așa că am luat-o către cinematograful Grădina de vară Viitorul, unde rula ceva cu cow-boy si am așteptat până a început filmul. M-am urcat într-un copac de pe partea cu terenul de sport al unui liceu si m-am instalat comod pe o creangă liberă, că mai erau acolo deja niște băieți cu care mă cunoșteam din vedere, dar nu ne dușmăneam atât de tare încât sa ne facem figuri în copacul ăla. Nici nu a început bine filmul că niste băieți de jos, puși de nea Coriolan, omul de la proiectarea filmului, s-au apucat sa arunce cu bolovani in noi, pentru ca vedeam filmul fără sa plătim bilet. Pe mine m-a nimerit o piatră în frunte de am văzut efectiv stele verzi si unele mai mici roșii si galbene. Am coborât toți ”spectatorii” din copac si am plecat. Când am ajuns acasă, mama era foc si pară că unde dispărusem dar când m-a văzut cu ditamai cucuiul vinețiu in frunte s-a înmuiat pe loc, fapt pe care mizasem si eu când m-am apropiat de casă. M-a luat si pe mine la spălat si pansat, boscorodind într-una că ce bine e sa ai băieți cuminți.
Voi ați fost copii cuminți? laugh

30 de gânduri despre „Boacănă bocnă

    1. pai tu stie cel mai bine.
      ai fost multe : borneonean, iranian, emiratean, kahstanian s.a. ce vei mai fi pe unde asta chiar e la noroc, ceea ce iti doresc la maxim smile good

  1. Copil fiind nu cutreieram paduri, ca nu erau. Mi se spunea brinza buna in burduf de ciine. Eram primul pe clasa, pina in clasa VII-a, desi invatam extrem de putin, dar prindeam repede, cum se zice, ca aveam cap usor, cum se spune.

    Dar faceam prostii mari pe banda rulanta, multe dintre ele sfirsindu-se cu fracturi, blesuri, zgirieturi. Excelam prin sarituri nereusite, fie cu bicicleta pt care am construit o rampa, fie de pe case, copaci, coborit pe burlan de la etajul doi la scoala, pt a putea sa-l evit pe tata care ma astepta in hol, in usa cancelariei.

      1. Am avut o capra,zau,mi-era frica de ea ca de dracu,asa ca pastram distanta..pe la cantzilerie nu prea am ajuns,doar de vreo doo ori,asa,dar,sa mor io ca i-am simtit zambetul bun de pesub mustata directorului…preda biologie si,cred ca v-am mai spus,de la el am notiuni pe care nu le au azi licentiati de specialitate..
        Nai eram copii de la tara dar se straduiau sa ne emancipeze,nu doar sa le turuim niste abstractiuni…

        1. deci nu ai spart decanu,
          nu ai aplicat: ” o mână criminală a dat cu piciorul în chiuvetă și a spart-o”
          nici pioneze pe scaunul profului n-ai pus
          Fata mamii cea cuminte smile

          1. Io am fost golanca. Invatam bine, eram comamdanta de unitate, aveam snur albastru si mandra nevoie mare. Note mari, imi mergea mintea brici si nu prea aveam nici concurenta serioasa. Fetele sunt silitoare cica. Nu eu. Eram haiduca, baietzoasa, ma bateam una doua si mai ales cu cei mai golani din scoala. Ma bateam nu doar sa ma apar ci, mai ales, sa ii apar pe cei slabi si obiditi. Incepusem sa fac si ceva handbal, ce mai, dadeam cu pumnul bine. Nu’ s ce mi s- a intamplat dar de prin liceu m- am potolit, am ramas justitiara doar din vorbe. Imi amintesc insa furia care ma facea sa ma simt mai piternica decat eram

          2. spre Eva JJosephina,
            Păi dacă erai Robin Hoodul scolii, de ce mai dăunezi aveai nick ”iosdevină”?

          3. Dh, Anduyy, nick name-ul ala e vechi de tot si cam asa am crescut..sa nu dau vina pe nimeni si nici pe Univers, sa imi asum etcetc. Acu’ m- am mai desteptat lol.

          4. Pentru ca si neimplicarea este un pacat,cine-i responsabil ramane responsabil,evele stie!

          5. Eva, com tau apare ca precedandu-l pe al meu dar eu nu il vazusem…nu ma gandeam ca pica chiar asa pe fix!

          6. Filosofia lui Robin Hood se extinde, sau mai bine zis este deja extinsă la noi pe blog, fete și băieți deopotrivă

        2. @ Irinoush

          Pentru ca răul să triumfe, e de ajuns ca cei buni să nu facă nimic.

          Întrebai de ce există eroi.
          Poate pentru ca spiritul uman să nu fie îngenuncheat, dorința de dreptate, demnitate și libertate să nu fie înfrîntă…

          @ Andu

          Nu doar a lui Robin Hood, ci a multora.
          Mi-a rămas la inimă vorba căpitanului Nemo – enigmaticul personaj al lui Verne, unul din idolii copilăriei mele:

          Pînă la ultima mea suflare am să fiu de partea celor asupriţi.

          1. De ce trebuie sa fie nevoie de eroi..retorical..
            Eu insami am un exemplu viu langa mine…nu exagerez..si toata viata noastra a fost o lupta,crunta, de uzura,si acum i-e judecata orice incercare de a ma gandi intai la mine.. mi-i greu, dragii mei,am nevoie de ganduri bune…

          2. spre Irinoush,
            Gândurile bune vin de noi spre tine ca un nor de auroră boreală si te încălzesc și șterg pâcla zgomotului de fond

  2. În general am fost cuminte, cu câteva excepții notabile: spart căpățâna în clasa a V-a, dispărut cu un băiat din vecini la Brașov tot cam pe atunci (am stat întinși pe niște pături în fața blocului lui, după ce ne plimbasem, el cu bicicleta și eu cu câinele Lord); m-a căutat bunică-mea prin tot cartierul împreună cu prietenele ei. Cea mai fericită a fost cea care trebuia să mă caute în blocul de garsoniere cu 10 etaje (Dumnezeu s-o odihnească pe săraca Babika). Concluzia a fost „tu mă bagi în mormânt cu zile”. Tot în perioada aia mai veneam creanga pe jos de la școală (deși era destul de departe), trecând prin cartiere indezirabile. „Ne bagi în groapă”, etc. Am aflat atunci și de expresia „a bănănăi”.

    În altă ordine de idei, am fost azi la cipat. Mă doare puțin brațul, dar cam atât 👍

    1. Eh, ceva isprăvi acolo, așa de sămânță tot ai smile
      Dar te rog, ce adică ”cipat” ? Tu fiind în cadrul personalului medical ar fi trebuit să fii vaccinată de mult timp ( daca dădeai acordul)

      0

      1. Mi-am dat acordul de la bun inceput. Trebuia sa las distanta de 2 saptamani intre vaccin si perfuzie. Asa o sa fie si la doza 2

  3. Avea bunica o vorbă: Cine-o mai văzut prunci buni și babe frumoase ?
    Eu am fost un copil relativ cuminte și liniștit, relativ smile
    Că tot am mai făcut și eu pozne și boacăne.
    În schimb, tata ar putea scrie Amintiri din copilărie var. 2.0, atîtea pozne a făcut, singur sau cu trupa lui de prieteni.
    Și le povestește și cu haz, și parcă le retrăiește.
    De aceea, prefer să povestesc una de-a lui, dintre multe:
    Într-o primăvară, bagă el de seamă că într-un prun din ogradă o pasăre și-a făcut cuib într-o bortă (scorbură).
    Să-i dea bună pace ? Nici gînd. Curios ce are pasărea acolo – ouă, pui, se cațără în prun și își strecoară mîna în bortă.
    Bun, dar cînd să și-o scoată, nu mai poate. O răsucește, încearcă în toate felurile, nici vorbă. De ce încerca, mîna s-a umflat și nici o șansă.
    Ca noroc, trece prin fundul ogrăzii o soră de-a lui.
    O strigă și o instruiește:
    Te duci în casă și pe furiș îmi aduci un cuțit.
    Dar să nu te vadă cumva măicuța, îți ții gura.

    Voia să cioplească pe lîngă bortă, să o lărgească.
    În cîteva minute, soră-sa se întoarce, bineînțeles însoțită de măicuța.
    Bine-ți șede, nevoieșule, acolo ar trebui să te lăs agățat în vîrfu prunului, da’ ce ți-o trebuit ?
    Nu a vrut să-i dea cuțitul, de frică să nu se taie la mînă.
    Dar nici nu l-a lăsat acolo, a chemat un vecin priceput la lucrul în lemn și care avea scule. A venit omul cu scară, daltă, ciocan, fierăstrău și l-a eliberat.
    smile

    1. Alta, de cînd era fecioraș:
      Avea unul un cireș timpuriu, și ca nu cumva să se înfrupte cineva din cireșele lui, flăcăul casei a tras carul sub cireș și dormea acolo, de pază.
      Trupa de nebunateci să stea liniștiți ?
      Se duc ei într-o seară și dau tîrcoale, tiptil.
      Se asigură că ăla doarme, și se apropie. La car erau agățate funii, cu care se lega fînul la transport.
      În deplină liniște, leagă funiile de loitre, de-a curmezișul, puțin deasupra celui adormit, de la piept pînă la genunchi.
      Apoi, liniștiți se urcă în cireș, mănîncă, își umple buzunarele.
      Să plece apoi liniștiți ? N-avea nici un haz. Apucă unul de ruda carului, ceilalți împing de loitre, și îi fac vînt la deal în jos.
      Ăla se trezește, dă să sară din car, dar era imobilizat de funiile deasupra.
      Cînd carul prinde viteză, îi dau drumul.
      Cu ruda la pămînt, înfrînează, se strecoară ăla de sub funii, dar nebunatecii erau deja departe. Nu s-a întîmplat nimic, s-a ales ăla doar cu spaima.
      Și cu o lecție: să nu fie egoist.

      1. O fază asemănătoare, povestită de unchiu-meu.
        Unul a avut o recoltă frumoasă de ludăi – dovleci de copt.
        Ca să nu-i fure cineva, dormea în grădină, cu capul pe cel mai frumos ludău.
        Trupa de flăcăi nebunatici s-a strecurat tiptil, unul i-a ținut ușor capul, altul a scos ludăul și altul a pus în schimb o cucurbătă – pepene porcesc.
        Pare greu de crezut să nu se trezească omul, dar după o zi de muncă istovitoare la cîmp, dacă are somn greu, e posibil.
        Îmi aduce aminte de asta:
        Unul, în situație asemănătoare, ca să nu stea de pază, a pus un bilet:
        Unul din acești pepeni este injectat cu otravă.
        A doua zi găsește la rîndul lui un bilet: Acum sînt doi !
        smile

Dă-i un răspuns lui Un ROmanian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *