*** Avem guvern cu cașcaval și ciolac ***
Ce aș vrea eu să facă acest guvern stabil care pune capăt crizei? Autostrăzi luminate noaptea și camere de luat vederi în trafic din 100 în 100 de metri. Și în loc de rahatul ăla de proces verbal de contravenție să fie un scaner cuplat la un calculator central care să-ți dea amenda electronic.
Hai să vedem dacă aveți si voi dorințe de la noul guvern, pardon, de la noul cașcaval cu ciolac.
Am auzit-o pe firea la radio
Nu astept nimic
Daca nu ar fi cei de langa mine m-as sinucide
Irinoush,
M-ai blocat. Nu pot să comentez altceva decât că ce se întâmplă de câțiva ani încoace chiar ne poate aduce pe culmile disperării
oricum ai da-o, tot CeCe-ul conduce; că-i ciucă, că-i cîțu…
da costicămusulmanu, după atâția ani tot CC are cuțitele
Câciu, ciolacu…zici ca a tunat si i-a adunat!
Eee…usonlenejdantan cand faceam misto de crin laurentiu, calin anton, julien sorel( ca sa nu-i zic pe nume ca ne-ntoarcem de une plecaram)…
ce să mai aștepți când interlopii publică amintiri și fac afaceri cu școlile
Nush ce zici dar ma gandeam ca nu asteapta nimeni nimic
ei, mai așteaptă totuși cineva ceva undeva cândva…
Constantin Crânganu 28/11/2021 At 17:40
Încălzirea globală și creșterea ratei de divorț printre albatroși
Albatroșii sunt păsări monogame, ca și vulturii pleșuvi sau gâștele canadiene. Doi parteneri se întâlnesc, se plac unul pe celălalt și se cuplează pe viață. Și, totuși, uneori mai apar divorțuri.
Ultimul „scandal” de divorț păsăresc a fost publicat pe 24 noiembrie 2021 în Proceedings of the Royal Society B – Biological Sciences sub titlul Environmental variability directly affects the prevalence of divorce in monogamous albatrosses.
Timp de 15 ani, cei cinci autori au investigat comportamentul marital al 31.000 albatroși de pe insulele Falkland din sudul Atlanticului.
După 15 ani de cercetare, concluzia studiului publicat a fost că rate divorțurilor printre albatroșii studiați a crescut de la 1% la 8%. Normal, urmează dezastrul. Și, pentru că orice dezastru care se respectă trebuie să fie cauzat de încălzirea globală antropogenă, autorii au mers pe această ipoteză. Cum așa?
În mod normal, albatroșii divorțează atunci când perechile nu reușesc să se înmulțească, astfel încât aceștia își găsesc noi parteneri(e) în următorul sezon de reproducere. Dar cercetarea a arătat că perechile divorțează chiar dacă au avut un sezon de reproducere de succes. Deci, ce s-a întâmplat?
Conform autorilor, încălzirea apelor oceanului obligă păsările să vâneze mai mult timp și să zboare mai departe. Dacă păsările nu reușesc să se întoarcă la timp pentru sezonul de împerechere, partenerii lor se pot acupla cu un nou partener.
Pe de altă parte, și hormonii de stres ai albatroșilor cresc în medii mai puțin prielnice, cum ar fi atunci când apele sunt mai calde și hrana mai puțină. Iar când stresul hormonal crește, partenerul poate fi învinuit pentru „performanțe slabe” – ceea ce poate declanșa în cele din urmă divorțul.
Deși parametrul lor principal de modelare este SSTA (Sea Surface Temperature Anomaly), autorii nu publică nicio o valoare a acestei anomalii. Ori, precum se știe, sudul Antlanticului nu s-a încălzit precum Oceanul Arctic. Și atunci, trebui doar să credem/acceptăm niște grafice statistice prezentând corelații Pearson dubioase (r = 0.18)?
Iar la urmă, autorii trântesc o concluzie „trăsnet”:
Desigur, spun eu, această concluzie poate fi relevantă și pentru cuplurile umane monogame, cu o durată de viață comună lungă, când unul din parteneri petrece prea mult timp departe de casă sau/și „performează slab”. Dacă, Doamne ferește, ajung și acele cupluri la divorț, știm acum cine este de vină. Aferim!…