Aqua-taxi

*** Aqua-taxi ***
Acum cu interzicerile astea de a călători, îmi aduc aminte de toate locurile pe unde am fost, cu simțăminte mai vesele sau mai nevricoase în funcție de ce amintire se declanșează pe moment. Acum la rând in memoria capului meu este excursia de la Veneția, oraș care seamănă, cel puțin la tarabele cu suveniruri, cu satul de vacanță de la Mamaia. Aceleași figuri de comercianți versați, plictisiți de atâția turiști, obosiți si vicleni. Dacă nu te obosești să intri sistematic în catedralele si bisericile maiestuoase, dar cam sumbre după părerea mea, nici nu ai ce să reții altceva impresionant, în afară de apa verzuie și nu prea curată care clipocește pe toate străzile si străduțele, mai apropiate sau mai depărtate de Piața San Marco. Cohortele de turiști de toate neamurile și vârstele compun un tablou plin de hărmălaie și uniformitate in ceea ce privește idea de ”a vizita monumentele”. Noi ne-am săturat repede de monumente, cam după vreo două ore, și după ce am mâncat niște paste acompaniate de un vinno rosso ne-am uitat pe mersul trenurilor, să vedem cum plecăm înapoi la hotelul nostru din satul Villa Opicina. Ups, și iată că era un tren peste un sfert de oră. Hai fuga la gară care era chiar peste brațul de apă de 100 de metri din fața noastră. Si zicem noi că hai să nu mai ocolim pe la podul ăla cu scări, hai să luăm o barcă din asta de taxi, care erau cu zecile ancorate pe ambele maluri. Băi frate, m-am umplut de nervi când am întrebat cât ar fi costul de aici până in fața gării și mi-au zis că fără 50 de euro nu găsim. Era de făcut cu barca maximum un minut! Taxiurile din Mamaia sunt mici copii! Am renunțat la aqua-taxi si am luat-o per pedes apostolorum pe la pod si normal că am pierdut trenul ăla, dar erau din oră în oră, așa că am mai căscat gura pe la magazine si la oamenii care furnicăreau fără zăbavă.
Hai să vedem cine a mai luat țeapă cu taxiurile.

27 de gânduri despre „Aqua-taxi

  1. Eram in Ro si am luat un taxi pin-la Otopeni, de unde urma sa ridic o masina inchiriata. fac formalitatile si incerc sa platesc cind imi dau seama ca am uitat mobilul in taxi. In mobil aveam o groaza de date incl. voucherul unui hotel unde urma sa merg. Noroc ca eram cu un prieten care-mi sugereaza, eu eram deja KO, sa sune el pe mobilul meu sa vada daca raspunde taximetristul. Din fericire eu nu aveam passwort la tel. Dupa mai multe incercari raspunde taximetristul la telefonul meu si se ofera sa mi-l aduca. Incerc sa-i dau drept recompensa 200 de lei, dar ma refuza si ia numai 50. Fiind cu geamul deschis ii mai arunc inca 50.

    1. Se mai întâmplă si să dai de oameni buni.
      Tot la Otopeni cu taxiul am si eu o poveste.
      Mi-am dat seama ca aveam de plătit o amenda de viteza pe care o luasem de 1 zi si i-am dat procesul verbal taximetristului, plus suma, să-mi plătească amenda. I-am dat si pt deranj. Nu-l cunoșteam.
      Am plecat si după 2 zile primesc poza cu chitanța.
      (:good:)

    2. Eldevina qre un prieten egiptean care locuieste in Romania din ’93. Este un tip foarte special, foarte educat si cu mult bun simt.
      Acum e mai roman decat multi Romani. Venea aici dintr- o familie educata( mama lui profesoara de franceza, sora lui violonista intr- o orchestra mare etc). Vorbeste cu un asa drag de Romania cum nu am auzit de la multi romani neaosi.
      Prima lui amintire din ziua cand a venit in Ro este despre taximetristul cu care a mers de la aeroport. E si acum uimit cat de bine vobea engleza si cata istorie stia. Au discutat mult pt ca l- a dus la Constanta unde egipteanul nostru avea treaba.
      Acu’ cand va povestesc ma intreb daca taximetristul nu era vreun rest de securist:)(

      Despre Venetia, inedit, frumos dar nu e un loc unde as sta prea mult. Aglomeratia si proximitatea apei mi- au creat nițica claustrofobie

      1. Eee, dacă povestea e din 93 nu neapărat ne gândim la cotarlele de la servicii, pe vremea aia făceau taxi la liber toți care aveau o mașină pt ca nu era legislația necesara si fiecare făcea cum îl tăia capul, poate era vre-un profesor de istorie, mai știi.
        Da, vezi că si tu ai o stare la Veneția, așa este.

  2. venezia a fost primul mare oraș italian vizitat (pe fugă), la prima noastră ieșire din țară; mergeam la cumnat, la torino, să facem sărbătorile de iarnă acolo; era în anul JO de iarnă, că la noi în hotel eram cazați 3 cupluri și restul carabinieri…😂 detașați; cum în 2006 nu prea erau aifoane, am mers ca la rally, cu foi de pe viamichelin; prima noapte, viena, văzut centrul, a doua zi schonbrunn…frumos; a doua noapte, am avut cazare la cittadella, un oraș istoric padovan; habar n-am cum am ajuns acolo dar țin minte că fiecare cameră a micului hotel, avea un design diferit; noi am stat în cea numită “venezia”; și dimineață, după micul dejun, am ieșit afară la cafea și țigară, doar în pulover; uimit foarte, un alt oaspete, cu geacă pe el (erau vreo 7-8 grade), m-a întrebat în ce siberie m-am născut de nu mi-e frig…și, din una-n alta, auzind că nu-s vreun rocfelăr și că vreau să vizităm venezia, mi-a spus: “nu te duci cu mașina! no-no! că el fusese cu nevastă-sa și un alt cuplu la cină acolo iar cina a fost cu 2€ mai ieftină decît parcarea…😂; te duci la Mestre, pe dreapta la intrare este o parcare de reședință, împrejmuită, întrebi de Mauro, îi dai 5€ și lași mașina acolo; treci strada, iei autobuzul și în 10’ ești la venezia”
    așa am făcut și i-am mulțumit de multe ori în gînd după ce am văzut tarifele orare de parcare din venezia…
    cam multă apă, altminteri frumos…chiar foarte frumos…
    ah, să nu uit, în Plazza San Marco am terorizat-o pe doamna mea cu idea de a bea un ristretto la Caffe Florian, cea mai veche cafenea din lume; o cafea costa echivalentul unui parfum bun…😈;

    1. Pt mers la Veneția, daca stai la Trieste, poți să lași mașina in parcarea Gării si când te întorci arăți biletele de tren si nu mai plătești decât pentru 1 oră din 24.

  3. A, am uitat sa va spun ca am incremenit cand am vazut gondolele alea negre impodobite cu flori de plastic. Semanau mult cu dricul de la mine de la tara. Mult de tot. Ca atare, am zis pas la plimbarea cu gondola. In schimb, cum cascam noi ochii prin Piata San Marco, ne- a agatat un nene, insistent tare, sa ne duca pe Murano la fabrica de sticla. Eram cam suspiciosi asa dar pana la urma am mers. Am vazut ulterior ca se practica dar poporul era dus cu un soi de Vaporetto mai rapgiugos. Eeei, pe noi ne- a dus nenea ala cu o superba barca nou nouta, cu canapele din piele crem, viteza maxima, imi falfaia coama in vant parca eram printesa de Monacco ceva:)).
    Cred ca lui nenea ala i s- a parut ca aratam a unii care se plictisesc cu banii si vom cumpara tone de sticlaraie de la fabrica.
    In fine, ideea e ca am vazut o demonstratie care m- a lasat paf, un mester care sufla in sticla si producea niste minunatii. A ajuns si poporul cu vaporetto- ul cel rapgiugos, asa, la spartul targului.

    1. ”In fine, ideea e ca am vazut o demonstratie care m- a lasat paf, un mester care sufla in sticla si producea niste minunatii. A ajuns si poporul cu vaporetto- ul cel rapgiugos, asa, la spartul targului.”
      😀

      Păi așa le trebuie dacă nu au lăsat automobilul la Mestre

      Pe noi ne invita un megafon din fața Gării să mergem la Burano unde-s toate casele vopsite ca niste decoruri de teatru, ce le-o fi plăcând atâta?
      uite :
      https://www.google.com/search?q=burano+italy&safe=strict&sxsrf=ALeKk00S4P1s7BG3YSB70opaKtfMN7JuRg:1613873086780&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjW7rLg8fnuAhWzQkEAHbz9CL4Q_AUoAXoECB4QAw&biw=1360&bih=657

  4. Nu prea îmi aduc aminte de întâmplări memorabile cu taxiuri..

    Doar un amănunt funny: mă ști(a)u taximetriștii din Mureș în urma multelor curse spre/dinspre cabinet și căminul de bătrâni..mă mai ajutau cu aparatul de EKG și se mirau când umblam fără el 😁

  5. Instanbul, congres, eram speacker, hotel de lux platit de organizator. Zi de pauza, plimbare cu nefasta, organizatorii au platit si pt ea. Dupa vreo doua ore picioare roase, singe, laba piciosrului scurtata cu un cm. Hai sa luam un taxi sa ne intoarcem, desi cei de la receptie ma sfatuisera sa evit taxiurile. Ma informez in internet, ar fi costat ca. 10 euroi, distanta vreo 10km, cu ciubuc cu tot. Ma sui si urmaresc traseul pe google map. Observ ca o ia pe cu totul alt drum. Ii spun, zice ca el stie o scurtatura unde se circula mai liber. Ii spun ca nu vreau scurtatura ci sa ma duca dupa google map. Se face ca nu pricepe desi i-am aratat pe telefon. Dureaza peste o ora, distanta parcursa vreo 50 km, ar fi costat vreo 60 de euro. Dar nu reuseste sa ma duca la hotel, ci ramine in drum, ca nu mai avea benzina. Cobor si-i dau 25. Nu zice nimic si plec.

    Asemanator am patit in Grecia. Atentie sa nu dati niciodata destinatia unui hotel de lux,

    1. istanbul, da; în aeroport io vorbind engleză și șefu’ italiană, luăm un taxi pînă la centrul expozițional, o cursă care ni se spusese că ar trebui să coste 12-15€; cînd a trecut taxiul nostru pe lîngă un altul care aștepta, aud de la șoferul acestuia:
      – șans! și zîmbete la al nostru…
      mda, șans, că am dat 25€…da’ măcar ne-a dat bon…

      urlă invidia în mine! sunt cu mama soacră la rapel…

  6. Asa zicea si Einstein cand a fost rugat sa prezinte o varianta mai usoara a teoriei relativitatii, a zis asa : daca stai cu plama pe plita 1 secunda ti se pare o ora, iar daca stai cu mana pe o femeie, o ora ti se pare doar o secunda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *