Am ales pân-am cules, măr frumos dar găunos

Coeficientul de găunoșenie,

Am schimbat garnitura de inculți, proști, impostori și tâlhari agramați cu alții care măcar știu să vorbească.
Dar sunt ei oare altfel pe fond? În afară de faptul că au început prin a rașcheta foștii ”clienți” PSD din posturi bine remunerate de tăiat frunze la câini și să-i pună pe ai lor, nu prea am văzut cine știe ce activitate. Iar tabăra învinsă aruncă cu praștia peste gardul guvernului tot felul de goange si chiar jigniri de mahala, doar -doar vor eroda imaginea noilor.
Nu cumva asta e concentrația poporului nostru de profitori si hrăpăreți? Asta avem, cu asta defilăm. Ăsta e coeficientul nostru de găunoșenie. Dar alții cum or fi?
Am găsit o poveste veche la poporul chinez frate si prieten.
Iat-o :
Acum aproape 800 de ani, în capitala provinciei Hoangzu, era un negustor de fructe, foarte priceput la conservarea portocalelor. Portocalele pe care le vindea, deși erau de anul trecut, arătau totuși în culori vii, lucioase şi proaspete că păreau abia culese din pom. Cine le lua și le descojea, găsea însă înăuntru doar un ghemotoc de fibre uscate și mucegăite.

Într-o zi, un mare filosof al orașului a cumpărat de la negustor câteva portocale. Când a ajuns acasă și a descoperit cum arăta miezul portocalei, s-a supărat foarte şi a alergat la negustor, cerându-i socoteală.

Negustorul însă, fără pic de remușcare în suflet, i-a răspuns astfel filosofului:

„Ce-i de mirare pentru dumneata! În lume se găsesc atâția oameni care încearcă să înșele prin șiretlicuri, pe alții. Crezi că numai eu fac asa ceva? Uită-te la acei generali şi căpitani, care poartă sigilii şi eșarfe, şi se așează în fotoliul capitonat cu blana de tigru. Ce aere mărețe şi arogante își dau! Dar câți dintre ei sunt într-adevăr capabili şi pricepuți la arta milităriei? Sau, privește la acei mandarini civili, care poartă potcapul din mătase şi, îmbrăcați cu robă brodată, cât de măreți şi mândri se arată ei! Au ei oare într-adevăr talentul de a pune statul în ordine? Când tâlharii şi invadatorii fac ravagii, ei nu le pot veni de hac; când oamenii de rând se zbat în sărăcie, ei nu pot să-i ajute; când funcționarii corupți fură avutul obștesc şi jumulesc bietul norod, ei nu știu cum să-i pedepsească, când legile şi rânduielile statului sunt nesocotite şi călcate în picioare, ei nu încearcă să le restabilească autoritatea. Toți se cocoțează în posturi importante, umblă pe cai falnici şi au la masă delicatese alese şi vinuri bune. Deși arată, cu toții, serioși şi drepți, de fapt, care din ei nu e la fel ca mine: Pe afară măr frumos, înăuntru găunos’? Atunci, de ce să mă dojenești dumneata doar pe mine, fără să-i amintești pe ăștia toți?”
Deci care ar fi coeficientul nostru de găunoșenie? 60% sau 90 % din totalul populației?

27 de gânduri despre „Am ales pân-am cules, măr frumos dar găunos

  1. 🙈😎🙃

    “Dupa o lunga asteptare in statie,azi-dimineata pe o ploaie marunta,iata ca apare si mult asteptatul autobuz cu nr.40 plin ochi de calatori.Stateau saracii,unii pe scara,altii cu fetele turtite de geamuri.Langa mine mai asteptau 3 colindatori mai tuciurii si-o capra.
    Cum a oprit autobuzul,tiganii buluc sa urce,impingeau capra de cur sa o vâre in autobuz si strigau:primiti cu capra?
    – Primim pe dracu sa te ia,zice un nene care statea atarnat pe scara.
    -Nu vezi ca nu mai e loc,unde vrei sa urci cu dihania aia pe tine?
    O doamna cu haina de blana care prinsese loc la geam,striga isteric peste umar,da fa-le domne loc sa urce ca uite asa ne pierdem traditiile.
    -Ce traditii cucoana,sa ma calc cu capra in picioare?
    -Hai unchiule da din coate,zice unul dintre tigani,ca daca nu ne urcam in asta,mai vine altu la anu!
    Si uite asa ne impingem si ne opintim,hâț,pârț,si iata-ne intr-un final in autobuz cu tot cu capra si alaiul ei.
    Insa mai am de rezolvat o problema,compostorul era destul de departe,bag mana in buzunar si cu greu scot biletul.
    -Ma poate ajuta cineva sa-l compostez?
    Un mos cu doi dinti in gura care statea in fata mea,imi zice:da-l incoa ca ti-l clantan eu,si incepe sa rada isteric.Ma bufneste si pe mine rasul si-o las balta.
    De-abia ce se inchid usile autobuzului si tiganii incep sa bata din tobe si sa cante „ța ța ța caprita ța,te-am adus din Africa” s.a.m.d.
    Tineau tobele deasupra capului ca asa ii prinsese inghesuiala.Capra incepu si ea sa sara,si cum sarea ea,asa saream si noi ca eram lipiti unii de altii ca sardele-n borcan.Uite-asa am sarit vreo 3 statii la rand.
    Il vedeam pe sofer in oglinda retrovizoare facandu-si cruce.
    O baba zice gafaind:
    -Maica,n-am mai sarit atat de la 20 de ani!
    Alteia ii cazuse broboada pe ochi si proteza ii iesise din gura pe jumatate,mai mai sa-i cada.
    Un domn bine c-o umbrela in mana zice:
    -Matusa,stai ca ti-o bag eu!
    Si peste umarul meu tot incerca sa ii impinga proteza babei cu varful umbrelei.Cand nimerea prea sus,cand prea jos,cand in sfarsit nimereste,nu stiu din ce cauza umbrela se deschide brusc si zboara molarii babei pana la mijlocul autobuzului si se aude „poc,clanț,aoleo,care dai ba cu dinti?pupate-ai in gat”.
    In sfarsit ajung la destinatie si ma strecor cu greu afara.
    Ghici ce:in timp ce coboram din autobuz,la cealalta usa,5 colindatori se impingeau de mama focului si strigau: „Primiti cu ursul?”
    -Du-te dracu!!!😂😂😂”

    Hai „la multi ani !” că plec in Ro, că se anunță un H de sărbători, ca să știți, și nu știu dacă o să mai am ocazia sa va mai zic una alta , după cum e obiceiul.
    Și la anul…
    Sa vă citesc sănătoși !

  2. Ieri 21 Dec 2019 au fost 97 cititori/ 60 Romania/ 15 tari/ 19 judete.
    Sa traiasca cititorii si comentatorii, cu drag de secret santa smile
    PS eu am primit un speaker portabil pt aifone (sau alta chestie care are bluetooth) chinezesc, mic, ineficient, dar asa mic cum e, YY s-a bucurat si mi l-a confiscat laugh

      1. La costica se spune o o papushoi!
        Si sa nu uitam..scrisesem ieri un comentariu lung si depresiv si atata m-am gandit si razgandit ca nu mai stiu ce am facut cu el..mai bine,ca eram intr-o pasa tare proasta..
        Cred ca asta e urarea:sa nu uitam! Am citit si rascitit o gramada de povesti aiuritoare…nu avem voie sa uitam!

  3. Am gasit  eu ceva terapeutic, pentru toti colegii de humor carbohazos, in special pentru adminul nostru, care e fan declarat Irina Boclinca, un serial made in Moldova, cu toate ingredientele.

    Vizionare placuta!

  4. ….si inca un episod

    daca v-a placut, gasiti si alte episoade pe youtube, ceea ce urmeaza sa execut si eu.

    Hai, sarbatori cu voie buna!

    Sa va aduca Mos Craciun tot ce i-ati scris!

  5. Ca sa faceti o treaba corecta, va recomand sa incepeti cu episodul 1 laugh , filmul e ca o poveste insiruita in episoade scurte, de cca 17 minute fiecare. kiss

    1. Nu e exagerat deloc, tu n-ai fost niciodata in Moldova???
      Of. Vezi ca n-am stiut ca ai racit si o sa pui postare noua, asa ca mai postez ceva si dincolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *