Aici suntem noi, nu ei

RELOADED
18 martie 2020 Exun Amchory
Povesti la gura sobei
Când e întuneric și ger ce faci? Trebăluiești cât trebăluiești prin casa, dar te mai si odihnești seara la un pahar de ceva si stai la povesti, cum făceau in trecut oamenii care spuneau iarna povesti la gura sobei, afara fiind ger si zăpadă mare. Eh, acum nu prea avem zăpadă, am vrea noi sa fie doar atât. Asa ca hai sa spunem povesti ca la gura sobei. Fiecare dintre noi avem câte ceva de povestit, unii spun chiar ca viața lor e un roman si chiar asa este.
O sa încep eu cu o poveste de acum 10 ani, știu exact ca e din 2011 deoarece m-am luptat cu birocrația românească jumătate de an din acest 2011 s-o aduc pe YY prima data in țară, nefiind căsătoriți încă. Eu nu știu dacă doar eu am avut ghinionul sa trec prin chinurile procedurilor romanești de a invita un cetățean non UE sau asa era pentru toată lumea, cert e ca un coleg neamț si-a luat prietena din Kenya in Germania, completând o simpla invitație la Consulatul lor de aici si gata au plecat. De ce or fi la noi altfel de legi nu înțeleg, chiar am întrebat odată un funcționar de la Evidenta străinilor de ce e la noi asa dacă in Germania e atât de simplu? Mi-a răspuns : aici e Romania nu Germania, de aia. Amicul neamț a rezolvat treaba în 30 de minute.
Eu nu, a trebuit sa mă duc în țară mai întâi, la Biroul de Imigrări, sa fac o cerere însoțita de un morman de acte si o taxa de 5 lei la mama imprimeriei naționale, și apoi sa aștept 3 luni, rezultatul fiind pe liste la Biroul ala cu mers acolo, ce email sau telefon, nu frate te duci colo la ghișeul ala meschin sa te cocoșezi în fata funcționarului atotputernic. Bun, cu aprobarea aia obținută după 90 de zile (alt drum la București, am venit la Consultul nostru din Abu Dhabi, și cu același munte de hârtii am aplicat pentru viza de vizita. Am cerut si obținut visa multiple entry pe motiv de viitoare căsătorie
Am ajuns împreuna acasă la București in Oct 2011, prima ei vizita in Romania, si nu va spun ce emoții am avut la intrarea în țară, la biroul ala de control al pașapoartelor. Aveam de stat o săptămână. I-a plăcut aceasta prima vizita la București si trebuie sa spun ca era perioada aia când traficul era normal, încă nu apăruseră vechiturile alea de cazane pe 4 roti aduse cu preț de jucării si înmatriculate in Bulgaria. Ne duceam la mall-uri și în parcuri. Mie îmi plăcea sa mă plimb prim Mall fără ea, ca ea umbla ca hipnotizata, si sa stau la cafea și țigară ( fumam pe atunci) cu orele citind cărți pe care le cumpăram de la librăriile din incinta.
Într-una din zile, seara, când am ajuns acasă după o tura grea de cumpărături, am desfăcut o sticla de vin roșu si o chem in sufragerie sa dăm “noroc”. Când mă uit la ea văd că
o umfla plânsul.
M-am blocat, nu-mi venea sa cred ca plânge, mi-am zis ca poate nu văd eu bine.
– Ce s-a întâmplat? o întreb.
– Azi e ziua lui fiu-meu și eu nu l-am mai văzut de 2 ani! L-am lăsat mic la părinții mei si nici nu știu când a început sa meargă vorbească. Si mi-e un dor de el de ma îmbolnăvesc.
Am luat-o în brațe și i-am zis :
– Uite, când ajungem înapoi la Abu Dhabi iți cumpăr bilet sa te duci acasă.
– Acum suna-i și vorbește cu el și cu părinții.
S-a mai înseninat și a vorbit cu ai ei, vreo 10 minute si le-a zis ca va veni curând acasă. S-a schimbat starea ei sufleteasca. Pe vremea aia nu era FB, Whats App sau alte chestii, și cu pozele era mai greu. A plecat acasă în ianuarie 2012 si a stat 6 săptămâni. În vara lui 2011 am aflat ca suntem născuți in aceeași zi. În primăvara lui 2012 ne-am căsătorit.
Acum e rândul vostru să vă amintiți și să ne spuneți ceva care merge la gura sobei, că tot bântuie balaurul pe afară.

14 gânduri despre „Aici suntem noi, nu ei

  1. Salutări lui YY, ce mai face ?

    Sper că ați reușit să vă reuniți după pandemie.

    ( Vorba vine după, că azi, după ce credeam că acest Covid e doar o amintire urîtă, am aflat că am un coleg contaminat, cu simptome, deci nu s-a terminat de tot…)

     

    1. Salut Andrei,
      Da am reușit cu greu, dar încă sunt probleme cu biletele de avion, adică se stă la rând să capeți bilet după ce te-ai înscris.

  2. De cîte ori vine vorba de la gura sobei, ăsta e primul lucru care îmi vine în minte:

    Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
    Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri;
    Și tu citești scrisori din roase plicuri
    Și într-un ceas gîndești la viața toată.

    Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
    N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;
    Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată,
    Să stai visînd la foc, de somn să picuri
    .

    Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri,
    Visez la basmul vechi al zînei Dochii;
    În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri;

    Deodat-aud foșnirea unei rochii,
    Un moale pas abia atins de scînduri…
    Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii.

    1. Sau:

      Aşezat la gura sobei noaptea pe cînd viscoleşte
      Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pîlpîieşte.
      Şi prin flacăra albastră-a vreascurilor de aluni
      Văd trecînd în zbor fantastic a poveştilor minuni.

      Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
      Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
      Iată cai ce fug ca gîndul; iată zmei înaripaţi
      Care-ascund în mari palaturi mîndre fete de-mpăraţi.

      Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
      Aducînd pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
      Iată-n lacul cel de lapte toate zînele din rai…
      Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai.

      Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncîntă
      E Ileana Cosînzeana!… în cosiță floarea-i cîntă.
      Pînă-n ziuă stau pe gînduri şi la ea privesc uimit,
      Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit !

      Alecsandri

      Naivă ? Poate, dar..

      Și de-aceea spusa voastră era sîntă şi frumoasă,
      Căci de minţi era gîndită, căci din inimi era scoasă

  3. I 💗 mâța!
    Și relația dintre tine și yy. Îmi pare rău că vă vedeți rar și sper să treacă această fază cât mai repede. Big hug pentru amândoi 🤗
    Și big hug și pentru cititorii care se adună aici!

    1. Si de soba parca-mi amintesc, e in niste amintiri vagi, dintr-o casa in care se pare ca am locuit in chirie cand eram f mica…
      Mai aveam un pulovar de o culoare ciudata, mi se parea mie, pe care nu reuseam sa o identific, i-as spune un turcoaz foarte inchis, in amintirile acele cu iz de vis sau de poveste…
      Am fost fericita cand l-am gasit in pod, caci ii tot batusem pe fratii mei la cap si nimeni nu si-l amintea!!
      Prima amintire constienta este, cum altfel, cu o pisica in brate, ne mutam la casa in care am crescut, eram la tata in tractor si o tineam strans in brate, terorizata sa nu o scap, sa nu o pierd..a murit cand eram la liceu, nu era lumea asa pisicoasa ca azi si tin minte ca am plans pe ascuns, eram oricum o ciudata care nu s-ar fi dezlipit de pisici si de carti…

      1. Irinoush,
        Păi soba e sobă, tre să fie acolo să stea pisica pe ea, sau sub ea smile
        Ooo, pardon cum ai formulat propoziția cu frații pe care i-ai bătut . sună într-un fel
        Nu era febe si insta pe vremuri, cred că pisicari au fost dintotdeauna.
        Mișto imaginea cu fetița cu pisica pe tractor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *