A mânca, mâncare, mâncat, mâncând.

****** A mânca, mâncare, mâncat, mâncând ******

Viitor

eu voi mânca
tu vei mânca
el/ea va mânca
noi vom mânca
voi veți mânca
ei/ele vor mânca

Viitor Anterior

eu voi fi mâncat
tu vei fi mâncat
el/ea va fi mâncat
noi vom fi mâncat
voi veți fi mâncat
ei/ele vor fi mâncat

Dar de gătit cine se va ( fi ) ocupat?
Eu nu știu să gătesc decât ouă ochiuri și ceai si cafea.
Deci de multe ori mănânc pe unde apuc. Ei , nici chiar așa, dar cam pe unde mă duc pașii viitorului. Deci neputând vorbi despre bucătăreală am putea vorbi despre unde si ce si cum mâncăm când nu mâncăm acasă. Avem trei situații de observat : La birou, la o ieșeală sau în delegație, în vacanțe.
Hai să le luam pe rând.
1) La birou dăm telefon să ne aducă ceva de la chinezi, turci, sau cocoșatu. Sau avem un sandviș de acasă, aaaa!, am uitat sa zic si asta știu sa fac: 2 felii de pâine cu ceva între ele dar să fie și un castravete murat. De precizat că nu-mi plac pizza si pastele. De la italieni prefer salatele si vinurile, acestea din urmă doar în privat , nu la birou.
2) La o bere cu trupa aleg din meniu ceva ce sa face mai repede si care cronțăne în dinți ca să meargă berea, cum ar fi aripioare picante, hamburger sau cârnăciori picanți, si pe masă să fie mereu alune sau alte cronțănele. In delegație se schimbă calimera pentru că depinde de nivelul maximum acceptat la decontare. Dacă e nivel mare, mă răsfăț și eu ca tot omu care dă de o comoară, dacă e mic nivelul merge si keyefsii. De exemplu am fost în Singapore si am luat-o si pe YY cu mine si aveam voie ca lumea. Așa că am comis odată un fruct de mare de 2 kile si juma de metru ( crab la grătar cu arome). Prima si ultima dată când am mâncat asa ceva, în rest am mai mâncat pescării din astea, dar le prețuri normale.
3) În vacanțe iar nu fac mofturi, am cu ce, dau bice, dacă nu prea e, nici dumnezeu nu cere. De obicei a la carte si aleg ce mi se pare mai îmbietor sau ce nu am mai atins de mult. De exemplu când vin acasă cel mai mult poftesc la mici, nu la sarmale, si la salată boeuf si ciorbe, și fasole cu ciolan.

Acum mai contribuiți si voi cu conjugarea pe care am început-o eu, iar dacă vă trage inspirația să faceți bucătăreală, spuneți pe îndelete cum se face zacusca sau salata de boeuf sau ciorba rădăuțeană.

64 de gânduri despre „A mânca, mâncare, mâncat, mâncând.

  1. Ne plaaaacee subiectul. Mancatul e placerea mea vinovata. Sunt fan infocat al mancarurilor romanesti. Daca e mamaliga in zona, me happy!
    Nu mananc fructe de mare, sushi- mushi..nu mananc chestii pe care nu le mancam in copilarie, in general. Asta nu e bine cica dar, me happy. Prin urmare gatesc tot romaneste. Elmicdevina disperat. Nu’s de unde dar el ar papa DOAR fructe de mare, sushi.mushi..chia, curcuma, curry. Of.
    Dintre ne- romanesti imi place libanez. Imi place si.mediteranian dar fara creaturi marine.
    Gatesc aproape zilnic si mor dupa ciorbe cu bors de la mama. La deserturi nu prea fac mofturi. Am mancat la un restaurant fitzos ( ca am sarbatorit recent semicentenarul), inghetata de pastarnac. A fost o masa cu fonfleuri, pe restul nu stiu sa le descriu. A fost buna dar tot Nirvana cu praline e mai buna.
    A, ador urzicile si ciorba de loboda. Si slanina facuta ca prin zona noastra ( fiarta cu foi de dafin si usturoi, tinuta putin la fum si data cu boia).
    Ma opresc din motive de salivare excesiva. Si gogosile de la mama, salata de vinete, de sfecla! Aa, si de la greci musacale, tzatziki..can tot fara alea din apa.
    Nu as manca nici platita mc sau kfc pt ca detest gustul. Nu mi -au placut niciodata . Mi se pare horror si mancarea de la Ikea. Aia nici mobila nu stiu sa faca, mancare- nici atatsmile.

    1. aha-ah ah ha ha Evaaa laugh laugh laugh

      ”Ma opresc din motive de salivare excesiva.”
      păi a cui salivare Eva : a ta sau a noastră care cetim slovele îmbibate cu foi de dafin si usturoi?

    2. eva, în ordine:
      – lamulțean de semicentenar!! da’, ia zi, ați avut comisie de coafeze pentru organizarea manifestărilor?
      – libanez, urzici, mediteranean, bun! da’ ce-ai, soro, cu coțele (așa le zic broscarii…) fructe de mare rulz!!!
      -slanina e ok gătită! ai prin casă? aduc țuica, 60 de grade…
      – aPsolut deacord cu mec/keiefsi & stuff; stinks! cît despre aicheia, am mîncat o singură dată pîrjoalele (cică) lor…impresia mea e că au folosit și niște rumeguș…
      andu, really? no italian?? my guilty pleasure sunt carbonara (rar, că-s bombă) dar ador “aglio olio peperoncino”…cît despre niște paste simple cu roșii proaspete și busuioc, dacă-s bine făcute, te fac să înțelegi viața…
      micii, da! bulgarii mei, cînd vin în RO, doar asta vor să mănînce…le mai duc ocazional “vită și oaie” de la selgros…

      1. Va foarte multumesc de urari! Am sarbatorit in 3 episoade si a fost prima dara cand a fost ziua mea primavara.
        Pe scurt la alte intrebari: nu imi place mirosul de peste. Mananc doar peste care nu prea are gust de peste, si din asta, rar. La orataniile marine nu imi place nici consistenta scartaicioasa, alunecoasa, gelatinoasa..brrr

        1. pfhuai, gelatinoasă, alunecoasă, scârțîicioasă,cum descrii tu aici cred ca nimănui nu i-ar plăcea
          așa sunt când sunt crude
          nu?

        1. păi poetu’ din poiata cu poieți se gîndea că dacă la comisiile responsabile cu organizarea manifestărilor culturale prilejuite de Centenarul Marii Uniri, patronate de onor Min. Culturii, au fost detașați (și renumerați, coane Costică, dupe buget) oareșce părstiliști, la semicentenar măcar o coafeză dă cartier să fi fost…

  2. Îmi place cum ai început, conjugând verbul a mânca. Mie îmi place să gătesc acasă, chestii simple dar și unele complicate, cum ar fi friptură de vițel la tigaie, care nu mi-a ieșit fragedă și suculentă decât după multe încercări. Din toate tradițiile culinare, care există pe pământ, încerc mereu cate ceva, și- mi iese. Adică îmi iese pe gustul meu, ușor picant și aromat. M-am îndrăgostit de bucătăria chineză, însă selectiv, nu îmi plac chiar toate mâncărurile lor. Îmi place că în restaurantele lor din Europa te lasă să îți combini pe farfurie ce îți place ție, nu sunt setați pe un meniu standard, și-au adaptat oferta culinară la dorințele europenilor și au de la mine o mare apreciere. Și aș mai avea de zis, dar îi mai las și pe alții. smile dacă ar fi să rămân pe un singur sistem, aș alege Grecia. Acolo totul are gust.

    1. La bucătăria chinezească se observă imediat o caracteristică: se mănâncă mâncarea proaspăt gătită. Cu greu am convins-o la începuturi pe YY sa nu se mai scoale cu noaptea în cap înaintea mea ( cam la 5 dimineața) sa-mi pregătească micul dejun cald înainte să plec la muncă. Care mic dejun e destul de consistent, nu o cafea si o țigară ( pe atunci fumam ) .

      Iar o să zic chestia pe care am mai zis-o de multe ori : Inspectorul care a venit la domiciliu să verifice daca stăm împreuna pentru a-i acorda rezidență lui YY, m-a întrebat în final cu o voce de trubadur medieval : adică Dvs. mâncați în fiecare zi mâncare chinezească?

      1. Exact. Legumele gătite repede, învârtite in tigaie, câteva minute, au un gust extraordinar. Condimentate, bineînțeles. Noi ne obișnuisem să le gătim excesiv. Să le tot fierbem în oală. Eeee, dar dacă e să fierbem un ciolan afumat, e de înțeles că durează. Cu fasolea aferentă. Pe mine însă nu mă dă pe spate felul ăsta de mâncare. Am spus deja că sunt umpic defectă.

  3. Apropo de ce a zis Eva, și eu mă omor după urzici cu mămăligă, ouă ochiuri și brânză, îmi plac și sarmalele și salata boeuf, însă, de zece ani, de când sunt plecată, tot stau cu punga de mălai în dulap și nu îmi vine să fac mămăligă, decât rar, salată boeuf am făcut de trei ori în anii ăștia…între timp am descoperit alte delicii culinare și mi se face poftă de sarmale doar când văd la televizor cum mănâncă enoriașii sarmale, de pe un carton, la pelerinajul de Sfânta Parascheva, la Iași. Dar îmi trece pofta repede și nu am imboldul de a face sarmale. Probabil că m-am defectat. rofl

    1. stai măi Lumi că nu e chiar așa, smile
      ”defectat” înseamnă mult.
      Tocmai ce am zis si eu că nu am o chemare la sarmale, dar am la fasole cu ciolan si la ciorbe.
      Iar de verziciunile astea de primăvara preparate ”piure” am vorbit zilele trecute

    2. Sa stii ca mamaliga mananc la mama. D- asta nu fac. La ea e buna, la tuci, din malai macinat la moara. Si daca face din malai la punga, tot mai buna e facuta de ea si nu e metafora, pur si simplu e mai buna.

      1. Știu ce zici. Și mama mea face cea mai bună mămăligă, chiar și cu mălai cumpărat de la supermarket. Să ne trăiască mamele! Mi-ar fi fost de o mie de ori mai bine daca ar mai fi trăit și tata. Mă bucur în fiecare zi că am copiii sănătoși și voioși. Ceea ce vă doresc și vouă.

  4. foamea pe voi.
    de un gin tonic cu o juma de felie de portocala plutind in deriva in el n-ati zice si voi ceva…
    apropo, semicentenarul e la 30 sau la 35 ?
    ca la cum arata eva, pare sa fie pe la 28.

  5. Mancarea-i fudulie…se stie!
    Happy semicevreitu,eva,sa ramai romaneasca si efervescenta forevarendevar!
    Mama mea face cea mai buna mamaliga,se stieee!!!!

  6. Andu, am gasit niste informatii despre situatia actuala din Wuhan, de la un blogger chinez nascut si traitor in Romania, care vorbeste in engleza cu varul lui, fost emigrant in RO. Nu am terminat de vazut, m-am grabit sa ti-l aduc, si ma duc sa reiau, ca-s curioasa ce mai zice.

    1. Culmea culmilor , YY a trimis in China 3 cutii mari cu face-masks fabricate in China !
      Acolo lipsesc la greu.
      Si aici nici nu au vrut sa ne dea atatea
      Am luat de la mai multe magazine pardon

  7. trailer de 15 tone

    Cinci indicii ca iubiti coiotul salbatic de padure
    Nu oricine are disponibilitatea de a iubi animalele. Si chiar si mai putini sunt aceea care iubesc animalele salbatice. Asa ca avem o metoda sub forma de test cu 5 intrebari, care vine in ajutorul celor care sunt preocupati sa vada in mod clar daca avem in noi atractie fata de aceste animale simpatice si jucause si anume coiotul salbatic de padure.
    1) Intrebarea nr unu.
    Sunteti in tramvai si vedeti o pisica neagra care taie calea tramvaiului. Cum procedati ?
    a) Strigati la vatman sa opresca tramvaiul sa va dati jos si faceti 7 pasi inapoi apoi va urcati din nou si va continuati drumul.
    b) Scuipati in san si faceti cruce cu limba in gura.
    c) Nu faceti Nimic din toate astea si va continuati drumul ca si cum nu a trecut nici o pisica prin fata tramvaiului ci doar un beemveu.

  8. Copil fiind nu cnutreieram paduri dar nici nu mincam nimic. Nici chiar inghetata care se facea vara, duminica, bunicii fusesera cofetari, iar eu participam la greu la productie, inca de dis de dimineata cind caram blocurile de gheata cu bicicleta. O imparteam mai toata copiilor de pe strada. Eram si f slab, mi se spunea ca daca n-as avea piele mi-as pierde oasele.

    Acum insa, maninc de toate, imi e foame tot timpul, nu stiu ce imi place mai mult. Poate pe primul loc, mai ales pt ca sunt mai rare si sunt asociate cu primavara, urzici, loboda. Sau poate „porcariile” sunt asociate ca sunt asociate cu sarbatorile de iarna.

    Totusi nu ma omor dupa spagheti, pizza chiar nu-mi place. Pizza o asociez cu munca titanica la o firma germana, cu ore suplimentare pina noaptea tirziu, cind se comanda in fuga o pizza.

    Ca asta e interesant, asociem mincarea cu anumite ocazii.

     

      1. De la ghețărie, pe vremea aia nu exista frigider, dimineata exista insa o ghetarie unde existau blocuri de gheata lungu de ca 1m si cu secțiunea pătrata 25×25 cm. Acestea se taiau/spargeau in junatati sau sferturi. Mai apoi, acasa, se farimiteau intr-un vas mai mare si se punea sare. In vasul mare se punea un vas mic care se rotea continuu. După vreo doua ore iesea înghețată.

         

  9. A manca, mancat, mancand..e o preocupare continua pt mine.

    Imi place sa gatesc feluri usoare: paste (cu diverse sosuri), orez cu fructe de mare 😛 conopida si broccoli, salate pe baza de avocado..alteori merge si un cartof prajit cu fructe de cotetz. Imi plac sarmalele facute de maica-mea, neaparat cu mamaliga! (avem si o vorba intre noi, ca-n bancul cu Bula-sarmaleeeee-yeeey!), ardeii umpluti (care nu-mi placeau cand eram mica, dar acum…), ciorba de perisoare, supa de os cu maduva, friptura la tava, la mic dejun „gris-papi”; micii prajiti de taica-meu (mai acum 2 saptamani cand am fost la batranei, unul s-a declarat nemultumit de ce mancase la pranz, l-am intrebat ce anume a fost-nu isi mai amintea si atunci l-am intrebat de ce are pofta..mici! i-am dat dreptate laugh si orice fel de peste, preparat cu malai sau fara. Imi e dor de tot ce gatea bunica-mea, de supa de rosii, taiteii ei cu varza (cu zahar sau piper), tocanita de pui cu nudli de casa si coltunasi cu gem de prune tavaliti in pesmet, chiar si de cartofii prajiti cu un ou cu care ma imbia dandu-mi trezirea dimineata :((

    La munca imi iau de rontait/sandwich, imi comand ceva sau imi iau de la Profi nou deschis aripi/pulpe cu cartofi aurii; la meniul zilei de la restaurantul de la colt n-am mai fost de cand mi s-a facut rau ultima oara. Aici la nefro unde incep maine e un restaurant tip impinge tava cu mancare f buna, sper sa am timp de cate o mica pauza.

    La deplasarile comgresistice…dupa posibilitati, dar incerc macar intr-o zi sa mananc ceva specific locului (impresii cu alta ocazie). Iar la congresul national de interne de la Calimanesti, de unde n-am lipsit incepand cu 2014, in a doua zi la pranz cand intra in meniul la alegere…sarmaleeeeee!

    1. catre ametist
      uite cum le-ai luat frumos si ordonat, pe rând, punct cu punct si a rezultat un text minunat yes
      Mulțumesc ametist smile

      PS ce-o fi cu ardeii umpluți ? Nici mie nu m-au plăcut de mic, si apoi nu mai pot după ei. Iar fie-mea la fel unknw

      1. Multumesc si eu de aprecieri, mi-a facut placere sa scriu textul smile
        Nu stiu cu ardeii umpluti care-i faza..in copilarie singurii pe care i-am putut manca de placere au fost facuti de o cunostinta, la care i-am mancat o singura data. I-am mai mancat si de nevoie, de exemplu intr-o vara cand am avut un tip la zugravit bucataria. La pranz maica-mea l-a pus la masa si in meniu erau ardeii vietii. Cum omul manca cu o pofta nemaivazuta, am mancat si eu mai cu noduri asa, de jena lui 😛

        1. Ametist, mie mi-a plăcut cum ai povestit, dar era târziu în noapte și nu ți-am răspuns, aș fi vrut să scriu ceva de genul, „la câtă poftă de mâncare mi-ai făcut, e ușor de închipuit că ar trebui să ai măcar 90 de kg.”

          1. Băi, și să știi că asta cu ardeii umpluți rămâne o enigmă pentru mine, în sensul că eu făceam aceeași compoziție, pentru sarmale și ardei, doar că îmi plăcea mirosul de ardei, când fierbeau, cruzi fiind, vara, în schimb copiii mei nu mâncau coaja ardeilor, însă la sarmale mâncau tot, și dacă erau învelite în varză și in frunze de viță de vie. Mie îmi plac ardeii umpluți, fierți în suc de roșii, chiar realizez că nu am mai mâncat de vreo patru ani.

  10. Recunoștința veșnică proprietarului de blog și colaboratorilor sai pt că m-au ajutat cu acest text minunat și comentariile aferente la fel de minunate să îmi fac o micro lista cu mâncărurile pe care mă gândesc să le servesc cu ocazia aniversării de 38 de ani de succesuri și împliniri mărețe, aniversare ce va avea loc peste doar câteva luni.
    Am selectat din multitudinea de delicatese menționate de onorabilii comentatori și onorabilele comentatoare până acum următoarele : uischi, gin, multa și diversă bere, lichior pt doamne și domnișoare, amaretto, martini, aperol si chivas, fara țărănime ca țuică și vin de buturuga, că sunt domn ce …..
    Va voi mai urmări cu atenție și încântare sa vad daca mai apare și alta minunăție de care sa țin cont.

  11. mie imi plac si ciorile ce deștepte sunt.
    există pe net niste clipuri in care aceste păsări indoaie o sîrmă să-si faca cârlig ca sa traga mâncarea afară din cutie

  12. Deși mă dor ochii de la atîția â
    Ca și Eva, sînt tradiționalist, prefer mîncările cu care am crescut și cu care au trăit părinții, moșii și strămoșii.
    Nu că aș fi încercat prea multe noutăți, dar și din ce am încercat nimic nu m-a dat pe spate, dimpotrivă.
    Singura chestie nouă de după Revoluție care m-a captivat e pizza.
    De fapt, un alt fel de plăcintă, cu ingrediente mai complexe, potențate de sosul de roșii.
    Îmi plac și pastele, de fapt toate făinoasele: plăcinte, clătite (scoverzi), gogoși (pancove), cozonac, pîinea proaspăt scoasă din cuptor – mmm, etc. La noi mai sînt lipie (nedospită), lîngalău (dospit, cînd se termina pîinea și se face rapid în tigaie), tăiței, laște, ciurigăi, și altele. Nu știu rețetele exact că nu le fac eu. Deci grîul e no 1.
    Apoi cartofii, a doua pîine a țării, cum zice tata, gătiți oricum, fie prăjiți, copți, fierți, piure, în ciorbă, pe jar, șamd. Mai ales cartofii pai.
    Carne, prefer pui, dacă se poate de casă. NU se compară cu cel din comerț.
    Așa cum nici un cîrnaț zis tradițional din comerț nu se apropie de cel făcut de mine din porcul crescut de părinți, ecologic, cu porumb și lături.
    Iubesc roșiile, de grădină. Roșii, cartofi, porumb, fasole, fie Columb binecuvîntat smile
    Din ce nu crește la noi mi-s indispensabile doar: cafeaua, măslinele, portocalele.
    În rest, pot trăi și fără.
    Cea mai bună mîncare e cea gătită de tine, exact pe gustul tău, sau de cineva de încredere – mamă, soție, bunică, fiică. Știi ce ingrediente pui, în ce condiții (igienice) gătești.
    Restaurantul, cateringul, fastfoodul, deh, mănînci ce îți dau alții, gătit cu ce și cum vor ei.
    Și cum în ziua de azi profitul e rege…
    Zicea Eminescu, răbdînd de foame prin străinătățuri: ” baremi de mămăliga strămoșească să mă satur”…
    Iar horinca noastră e mai bună decît toate whiskey-urile lor (deși personal prefer berea tăriilor).
    Iarăși vă spun vorba din bătrîni: la omul sănătos e bun orice, omului bolnav nu-i tihnește nimic.
    Deci sănătate să vă dea D-zeu, c-apoi toate-s bune și frumoase !

    1. spre Andrei,
      eu mănânc pizza doar pe unde nu este decât pizza, în rest cum am zis tot pe tradiționale merg si eu, dar nu am pe primul loc sarmalele.
      Bună vorba tatălui : cartoful a doua pâine a țării ( cum se zicea despre CFR a doua armată)
      Și desigur sănătatea ( bună) să fie status-ul nostru permanent
      Hai noroc

    2. Apropo de cartofii – a doua pîine a țării.
      Cartoful e un aliment de bază nu doar la noi, în multe alte țări.
      Au fost vremuri și locuri unde a fost hrana de bază, ex. Scoția și Irlanda sec. XIX.
      Banc (deși e mai mult amar decît hazos) spus mie de un fost coleg scoțian.
      Un scoțian e întrebat:
      – What do you have for breakfast ?
      – Potatoes.
      – What do you have for lunch ?
      – Potatoes.
      – What do you have for dinner ?
      – Potatoes.
      – Anything else ?
      – A spoon !

      Cînd nu au mai fost nici măcar cartofii, a ieșit tragedie – vezi marea foamete irlandeză sad
      Irlandezii și scoțienii nu i-au iertat nici acum pe englezi că i-au lăsat atunci să moară de foame…

  13. Motiunea impotriva guvernului a trecut. acute Se va intra intr-un lung blocaj. Ma gandesc ca de aceea a adoptat guvernul ieri cele nu mai putin de 25 de OUG, ca sa mai salveze ce se mai putea, pe ultima suta de metri, in caz ca motiunea ar fi avut succes. wacko

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *