*** Politicosul cel viteaz ***
Am o colegă la serviciu care a început să imite felul de a vorbi al șefului, Project Manager.
Omul ăsta vorbește puțin cam căcăit, sau un fel de bâlbâială, dar nu e bâlbâială de adevăratelea, ci un fel de repetare compulsivă a unor cuvinte. De exemplu dacă vrea să zică :”we need to do the foundation as per approved drawings” pronunță ceva cam așa : we need to-to-to-to do the foundation as per-per-per-per approved drawings” ( trebuie să facem fundația conform desenului aprobat). Colega nu vorbea așa înainte de a veni șeful în echipa noastră ci doar după ce a devenit Project Assistant al șefului. O fi asta un fel de politețe? Noi ceilalți, vreo 15 din echipa H, nu facem asta si ne uităm amuzați la ea cum imită felul de a vorbi al sefului. Sau poate din empatie? Aveam o mătușă care dacă vedea pe stradă un om șchiop, mergea si ea puțin șchiopătând când trecea pe lângă el, si am întrebat-o de ce face asta. Mi-a zis că vrea sa-i arate omului că nu e singur în suferința lui, și că se simte cumva vinovată că ea e sănătoasă iar omul acela are o suferință, că-i este milă de el. Mie mi-era milă de ea, pentru că ce te faci cu atâta suferință care există pe lumea asta? Dacă se adună toată suferința asta pe tine fără să o poți evita, te copleșește și te-ar pute strivi. ”Noroc” că nu e concentrată suferința asta din lume doar într-un loc, ar fi dezastru pentru pentru astfel de persoane care preiau o parte din suferința semenilor întâlniți in cale. Sau e o politețe exagerată. Povestea cineva că dacă pisica doarme pe pat in apropiere, dacă se întoarce pe partea cealaltă, îi cere scuze pisicii că o deranjează. Și asta e o formă a politeții normale, considera persoana respectivă. Ei, chiar așa să-mi cer scuze de la pisică, pe care o ador nu-i vorbă, încă nu am ajuns și nici să imit felul de a vorbi al șefului.
Voi ce cazuri din astea amuzante știți?
De lingușitori – plină lumea, și mai ales de șefi care apreciază mai mult lingușeala decît competența mai bine nu vorbesc.
Și de aceea sîntem ca țară unde sîntem…
Detest mai ales pe cei care-și lingușesc șefii și, în compensație cumva, își terorizează subalternii.
Apropo de pisică, e preferata tatii.
Are locul ei pe un raft în partea de jos a sobei (cind s-a făcut soba l-am întrebat pe meșter ce rost are raftul ăla ? Las’ că vezi tu ! :))
Ei, dar tata i-a amenajat și un culcuș pe un taburet între pat și sobă, cu așternut moale.
Iar uneori pisica se urcă în pat la picioarele lui, iar tata își trage picioarele să îi facă loc, să stea doamna confortabil, și are grijă să nu cumva să o deranjeze 🙂
Iar de cîte ori mănincă, pisica e sub masă și își primește, bineînțeles, porția.
Aici, locul de lîngă sobă, unde se pune pat (unde dormi mai bine iarna decît lîngă sobă ?) se numește undeț, pronunțat cu d înmuiat, ardelenesc.
Era patul meu în copilărie, vacanțele de iarnă, acum l-a revendicat tata, fusese și al lui în copilărie.
Da, pisica merită răftulețul ei 🙂 (:good:)
bravo meșterului : ” Las’ că vezi tu !” 🙂
– tu știi că, în lume, la fiecare 6 minute un om este călcat de mașină?
– vai de capu’ lui, săracu’…
Da, mai ales că omul ăla are în medie un testicul si un sân (:rofl:) (:crazy:)
Îmi aduce aminte de un banc:
Țiganul se duce la slujba de Înviere. Popa povestește patimile lui Isus, cum a fost prins in grădina Ghetsimani, pus să-și poarte crucea, batjocorit, chinuit, răstignit.
Țiganul: O, săracu’!
Al doilea Paști, iar se duce țiganul la Înviere, iarăși povestește popa patimile lui Isus.
Țiganul: O, săracu’!
Al treilea an se duce iar, aude aceeași poveste.
Țiganul, înciudat: Știi ceva ? Așa-i trebuie, dacă a văzut ce pățește de ce s-a dus iar ?
🙂
Azi e a nu stiu cata oara cand un bastan local, cu masina de la 200.000 euro in sus, imi da prioritate, eu cu Nissan Sunny el cu Bentley (azi). Aici nu sunt cocalari, doar bogati si foarte bogati, localnici 99%, plus unii expati sefi-de-sefi. Oamenii bogati de aici sunt educati in principal in USA sau UE. S-a mai intamplat ca pe strazi mici sau in parcari la Mall-uri sa apara cate un Rolls Royce cat un vapor si sa ma astepte linistit sa dau inapoi cu spatele sa ies din locul de parcare. Zarghitii sunt expatii saraci din Asia sau Asia MIca. Nu ti-ar da prioritate nici sa-i pici cu ceara. Claxonul de la semafor cand se face verde e tot de la ei. Nu am vazut niciodata coloana oficiala care sa blocheze traficul.
eu sunt un giroscop 😀
Fetelor, e pustiu și trist aici fără voi…
” De trudă copleşit mă-ndrept spre pat,
El, care-i dulcea ostenelii plată,
Dar drumul meu, cînd truda a-ncetat,
Să-l ducă mintea mai departe cată.
Lăcaşul lui şi-l lasă gîndul meu
Pornind ca pelerinul către tine,
Şi bezna nopţii-o văd în ochi mereu,
Cît genele deschise mi le ţine.
Şi–nchipuitul văz, şi ochii cei
Lipsiţi de văz, văd umbra ta ce creşte,
Un giuvaer al nopţii–n pieptul ei,
Ce doliu-i luminînd o-ntinereşte.
Deci ziua trupu-mi hărţuieşti mereu,
Iar noaptea-mi chinui chiar şi gîndul meu.”
Sonet XXVII – W. Shakespeare
La ora 6 dimineața oamenii pe aici umblă zgribuliți, cu căciuli si geci groase. Sunt 24 de grade 😀
Si aici 🤣
Îmi vine alt banc în minte:
https://www.bancuri-glumite.ro/manifestari-globale-la-frig/
Acum puneți chiar în față:
+24°C – Arabii își pun geci groase și căciuli 😀
Omanu, or fi neamuri? 😀
Balta cu mangroves
De Crăciun fiți gata, pe locuri, staaaart
”Auzindu-mi dorințele, peștișorul de aur s-a prefăcut că a murit”
Hello people!
Scuzati absenta, am fost ocupata zilele astea cu congresul national de interne, in premiera online.
Andrei, mi-au placut mult versurile si pozele, ciupercile arata delicios! ce-as mai manca si eu…imi amintesc cand eram copil, am fost cu taica-meu in padurea Trivale (langa Pitesti) si am gasit o ciuperca imensa crescuta pe un copac. Am luat-o acasa dar nu am indraznit s-o mancam..a ramas decoratie de balcon pana tarziu in iarna..iar faza cu pisica si tatal tau e geniala!! m-a inveselit 🙂
Aici in Mures e urat si ploua, fix acum un an eram in Paltinis si (dupa cum am mai spus pe aici) ma bucuram de ultimele clipe de serenitate..
Andu, aproape ca nu-ti vine sa crezi cand ai parte de bun-simt! Cat despre lingusitori, am vazut si eu destui/destule in viata asta 😀 😀 uneia am avut satisfactia sa-i suflu ultimul loc de nefro anul trecut, avea doar un punct mai putin ca mine (:blum:) fiti atenti: a inceput reumatologia, a lasat-o balta; a trecut pe interne, devenind prietena cea mai buna a lingusitoarei sefe de pe sectia noastra; a terminat internele; intre timp a devenit doctoranda pe microbiologie; si la al doilea rezidentiat voia nefro!! cand erau nenumarate locuri de microbiologie medicala (un fel de medicina de laborator care se ocupa doar de infectii). Prietena ei (lingusitoarea sefa de pe sectie) a divortat avand un copil si s-a cuplat cu un gastroenterolog de pe sectia de vis-a-vis, individ care era logodit cu prietena din facultate a tipei asteia (care a dat examenul cu mine odata). Ele doua (prietenele din facultate) fiind rezidente de reuma, au venit pe stagiul de interne la mine pe sectie. Eu n-am putut sa inteleg cum tipa asta a rupt prietenia fara niciun regret, stand de partea „tradatoarei”. Iar amarata ramasa fara logodnic a trebuit sa ramana inca un an pe sectie, neputandu-se transfera pe alta sectie de interne, vazand-o in fiecare zi pe nenorocita cu gastroenterologul..intre timp ea s-a maritat cu altcineva si are si un copil. happy-end..dar mizeria asta m-a dezgustat pe mine, daramite pe ea..in fine, e corecta zicala cine se aseamana se aduna..si scuzati daca v-am plictisit
Feteleee..Lumi, Irinusha, Eva?? unde sunteti? mi-e dor de voi (:kiss:)
Mersi, ametist, bine ai revenit.
Ciuperca aia era de genul din poză ?
Cele crescute pe copaci nu sînt comestibile și sînt tari.
Și faptul că a rezistat atîta vreme denotă asta.
Regula de aur la ciuperci: nu ești absolut sigur că e comestibilă, NU o mănînci !
Da, asa o ciuperca era, ca cea din poza.
Si ai mare dreptate, nu mananc ciuperci despre care nu sunt sigura ca-s comestibile, ca de ex cele vandute la marginea drumului. Mai ales ca am avut in aproape fiecare garda caz de intoxicatie cu ciuperci..
Giuvaierurile Toamnei: ametiste, smaralde, opale, safire, ș.c.l.
Brîndușile de primăvară au culoarea mai intensă, adevărate ametiste.
Oh, primăvara… tînjesc după ea…
Ce frumos ai povestit ametist </strong
Multe ite incurcate la Mures acolo 🙂 Iese de un serial
Gheorghe îl întrebă pe un japonez:
– De ce, voi, japonezii, sunteți așa de dezvoltați?
– Japonezul: Noi, japonezii, avem un deștept din 10, iar voi.., voi aveți 9 deștepți din 10!
– Gheorghe: Bine! Și?
– Japonezul: Noi îl punem pe cel deștept ca să-i conducă pe cei 9 proști, iar voi îl puneți pe cel prost ca să-i conducă pe cei 9 deștepți!
Pe drumul meu de astăzi de întoarcere de la cumpărături am zărit și pozat ceva din regnul vegetal, la temă 😊
P.S. Ignorați vă rog mizeria din jur..
ciumperci?
de mâncat?
..
o bufniță politicoasă, doar cât s-o vezi 🙂