Zgândăreli în Kuala Lumpur

( cîteva ore confortabile de zbor in cabina avionului in care fotoliul se face pat, foto sus)

Stăteam de vorbă cu un kualalumpurez pe niste scări la fumat și eu ziceam că nu-mi place cum pune problema un british din echipă, că exagerează ca să-și dea importanță, deși era vizibil că nu are experiența necesară și pe care pretindea că o are, fără ca măcar să citească specificatiile aplicabile. Si mai si seamănă cu un peste afumat, mi-a scăpat mie porumbelul din cauza iritării, zic ”scăpat” pentru că știam că nu e politically corect să-ți bârfești colegii când ești într-o echipă internațională, de exemplu (philipinezi, malayesieni, englezi, idieni și moi, românul). L-a umflat râsul pe coleg și imediat zice si el despre un altul că parcă e un borcan de unt de arahide cu ochelari și dă-i râs si râs. Eram în pauza de prânz si asteptam să ne sosesacă comanda de catering pe care o făcuse firma gazdă, ca de obicei în fiecare zi la amiază, firmă unde timp de osăptămână trebuia să inspectăm ceva ce fabricau ei pentru noi, proiectul din Doha, Qatar. Nu stiam că după balustrada din beton, jos lângă tufisurile de tuia, mai era un tip englez care fuma, pe care mai târziu l-am poreclit mopsu, care ne-a auzit si a considerat că e oportun pentru el să-si arate muschii servili si să vorbească cu seful lui la telefon spunându-i că eu si kualalumpurezu nu avem grija calității coclenderului ci avem grijă să dăm porecle. Întâmplarea a facut că eu mă cunosteam cu sefu ăla mai demult si avea încredere in ce făceam eu pe plan profesional, asa că nu avut ce să-i zică, decât să-l întrebe ” aha, bun,si ție ce poreclă ti-au găsit ? ”. Ne-a zis asta un alt british care fusese lângă el la telefon si care nici el nu-l înghițea pe mops, din niste motive mai vechi de pe alte continente si proiecte. În fine, nu era treaba mea să fac caz de chestii minore, mai ales că echipa de producție a adus a doua zi un extract din standard, cu pasajul necesar colorat cu galben pe rîndurile care arătau că eu aveam dreptate si nu mopsul, dar toți cei 9 membri ai echipei l-au cam izolat si după vreo 2 zile ăla a zis că are o chemare în alt loc si a zburat ramburs.
N-am apucat să văd mare lucru din orasul asta extrem de aglomerat, poluat si plin de contraste intre zonele centrale si cele periferice. Stăteam la un hotel in zona industriala din vestul capitalei si până in centrru se facea cu taxiul cam o oră jumate , două, dar până venea taxiul la hotel deja trebuia să astepti cam tot atat. Asa că o vizită in centru , la Petronas Towers, te costa ca timp, cam 4-5 ore de taxi plus ce mai vrei să vezi pe acolo și nu prea mai ai chef după muncă. Am făcut totuși asta a treia zi, când , aflat in taxiul blocat in drum, mi-am zis in sinea mea că nu mai vin aici câte zile voi avea eu. Nici nu m-am dat jos din taxi, când am ajuns in centru, soferul tot imi dădea oferte de sexi bar sir, nice ladies sir, and boys,ca sa fie sigur ca acopera toată gama… I-am zis că nu vreau nimic, poate vineri seară zic, dar el zice , sir vineri full -ful no catch any lady, băi lasă-mă si hai inapoi la hotel că te mușc de cap sandokane, si în gândul meu vineri am plecat deja. Ne-am întors pe altă rută, pentru ca sunt multe drumuri cu sens unic în încercarea autorităților de a mai fluidiza cât de cât traficul rutier, si te mai ia si amețeala unde trebuie să mergi pe stânga chiar ca pasager, e nașpa rău să te vezi lângă bordura din stânga…
Când am ajuns în aeroportul din Kuala Lumpur abia așteptam să fumez, si după ce am contactat persoana de întâmpinare la ieșire i-am lăsat tot bagajul si m-am repezit spre zona de fumat:

bagajul meu în spate cu femeie de la protocol:

Firma a trimis după mine un microbuz care nu sosise încă si așa am avut timp să mă calmez cu fumatul după șase ore de zbor de la Doha la Kuala Lumpur. Deși hotelul se afla la o distanță de numai 40 de km de aeroport, am făcut aproape 2 ore din cauza aglomerației si a ploii, mergând mai mult de jumătate din drum pe autostrăzile de centură. Hotelul era o clădire de arhitectură veche, frumoasă, colonială, de numai 3 etaje înconjurat de un parc cu o vegetație luxuriantă bine îngrijită. Parterul nu avea pereți exteriori, doar niște perdele imense din ratan care se coborau uneori seara, dar nu știu pe ce criterii, sigur nu de frig.

la masa asta am mâncat seară de seară toată săptămâna.

vegetația aducea un pic de răcoare dar si ventilatoarele din tavan contribuiau.

Acum după câțiva ani, văzând aceste poze, parcă m-aș mai duce un pic pe acolo smile

20 de gânduri despre „Zgândăreli în Kuala Lumpur

  1. Exotice locuri, frumoase amintiri ai, @andu, recunosc ca si eu am ametit un pic, doar citindu-le wacko

    Parca, parca as crede ca esti tipul cu camasa alba in carouri, hmm yess




    1



    0
    1. la ce fel de firme am lucrat, puteam să fiu și fără nici o cămașă, darămite carouri…
      iar de când cu adunătura pesedeului în alb, să nu mai aud cu ochii mei așa ceva.
      mă bucur că-ți plac povestirile astea
      sărumâna și-un buchet de roze




      1



      0
  2. Interesante locuri pe unde ai umblat  smile

    Acum multi ani (vreo 12 asa) eram in tren in Austria cu 2 malaezieni. Cum in trenul anterior nu prea putusem sa dorm (cineva a tras semnalul de alarma, scandal, politie, intarziere) mi-era un soooomn 😛maica-mea se baza pe mine sa fac conversatie cu ei..le-am spus ca Petronas Towers au fost proiectate de un roman si am adormit 😛

    Continuand povestea, malaezienii au coborat la Viena si in compartiment au urcat o individa intepata cu odrasla molfaind ostentativ niste pateuri  (evident ca nu ne-au dat nimic). Mai tarziu intra in compartiment un tip simpatic, sta de vorba cu noi, ne povesteste ca e de loc din Maierus jud BV si e stabilit de cativa ani langa Viena. La un moment dat dispare si se intoarce peste vreo 20 de minute cu niste sticle de Coca Cola reci pt noi ☺ vedeti voi diferenta..




    3



    0
    1. ametist, de fapt tu te asteptai ca individa intepata, dupa cum o descrii, trebuia sa isi imparta pateurile cu tine, numai pentru ca va aflati in acelasi compartiment de tren ?!




      0



      0
      1. Nu stiu, poate exagerez..dar prea manca ostentativ 😛 eu mi-am impartit de multe ori gustarile cu colegii de compartiment, dar no..nu sunt toti ca mine..acum nu ma mai astept la nimic..




        0



        0
        1. Da doamnelor si domnișoarelor, în tren, cănd eram copil și mergeam cu părinții, toată lumea care mânca servea si pe ceilalți, cred din politețe…




          0



          0
          1. Terminati, domnilor si domnisoarelor, cu prostiile astea din timpurile imemoriale, cand lumea care pleca in calatorie cu trenul avea neaparat o papornitza de rafie plina cu pomana porcului si o damigeana cu vin pe care sa le imparta cu toti calatorii…ce naibilii…




            0



            0
          2. De-asta si Bubico a sfarsit tragic, fiind aruncat pe geamul trenului, din prea multa politetze excesiva intre calatori…indubitabil yes




            0



            0
          3. Ba nu, papornitza era musai din papura.
            Si mergeam la Woodstock, un fel de Untold, da ma mare




            0



            0
          4. Bine, hai ca presupun ca as putea fi de acord ca papornitza era din papura, dar damigeana din ce era?!?

            ANDU YY : DAMIGEANA ERA DIN MARȚIPAN CA S-O BEM SI PE EA LA FINAL laugh no laugh laugh




            0



            0
  3. Si Be)

    bubico a sfarsit-o prost pe geam deoarece dl. grigore vasiliu birlic ura cainii, nu pt ca Caragiale era politicos in tren si bea lapte cu cainele si oamenii dimpreuna si zaibar si pomana porculis din desaga de papura




    0



    0
      1. Imparti si cu mine rose-ul?
        Si eu sunt reticenta cand e vorba de servit persoane straine, mai ales copii..
        Dar cred ca astea tin mult de circumstantele de moment..de timp, de loc!Moama ce mi-am amintit! mai era de mod, nu?




        1



        0
        1. Irinoush, împărțim si rozee-ul , daar am pus o surprizică pt tine pe postul de mai sus la ”norocul noroacelor”
          circumstanțele de locc de timp … he-he-heeeiii ți-ai adus bine aminte ȘI mai sînt muuuuulte și cornute: de cauză, de scop, sociale… hă hă hăăăă i
          sus rozee-ul smile blum




          0



          0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *