Vortex, partea a II-a

Vortex, partea a II-a *** Am fost anunțați, autostrada DN 1 s-a blocat, Bucureștiul trăiește o zi de iarnă ca-n povești, nu contează ambuteiajele, guvernul lucrează să mai bage niște taxe, și cum să amendeze jurnaliștii, oamenii care au mustață și bălți în proprietate, se trag de firele de păr și zâmbesc satisfăcuți pentru că le-au ieșit toate manevrele, servitorii așteaptă cu frisoane noi ordine să facă șefului pe plac și să le iasă și lor de-o ciorbă, pe scurt, vorba tabloidelor, viața ”șoc și groază”, a revenit la normal. Nici o surpriză, ei ne-au anunțat. Cum era bancul ăla cu imigrantul din Canada care se bucură de frumusețea primei zile de ninsoare, a doua zi e calm, a treia zi se irită ușor, și de la a patra înjură…(?)

29 de gânduri despre „Vortex, partea a II-a

  1. O blondă se pregăteşte să plece de acasă, având în mână ambele chei ale maşinii. Soţul o întreabă:
    – De ce ai luat amândouă cheile?
    – Păi nu vezi ce ger este? Poate nu porneşte la prima cheie!

  2. Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe
    Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe.”Doriţi ceva?”, ne-ntreabă. Noi dorimSă se desfac-aprinse la bluziţeŞi sânii lor cu bumbeleu infim
    Şi iz de leuştean şi romaniţeSă ni-i cedeze dulce să-i iubim.Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe.”Doriţi ceva?”, ne-ntreabă. Noi dorim!
    Şi discutând cu ele gogoriţeŞi bazaconii, după kilul prim,Le-aplaudăm când fac din şolduri fiţeŞi cu delicateţe le ciupim
    Pe chelneriţele de printre şpriţe…
    poezie de Emil Brumaru
     

    1. Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe
      Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe.
      „Doriţi ceva?”, ne-ntreabă. Noi dorim
      Să se desfac-aprinse la bluziţe
      Şi sânii lor cu bumbeleu infim
      Şi iz de leuştean şi romaniţe
      Să ni-i cedeze dulce să-i iubim.
      Sunt chelneriţe blonde printre şpriţe.
      „Doriţi ceva?”, ne-ntreabă. Noi dorim!
      Şi discutând cu ele gogoriţe
      Şi bazaconii, după kilul prim,
      Le-aplaudăm când fac din şolduri fiţe
      Şi cu delicateţe le ciupim
      Pe chelneriţele de printre şpriţe…
      poezie de Emil Brumaru

      1. Din Ziarul de Iași de azi :
        „Mi-a spus, de curând, într-una din călătoriile noastre, cam asa: «Bă, știi, eu mă tem să nu mor inconștient, să nu mor în somn…» Şi eu, nătâng, încercând să atenuez mărturia, l-am întrebat direct: «Dar cum vreți să muriți?» «Păi asta-i, că nu vreau să mor», mi-a răspuns imediat. «Cum adică, băi, să nu mai poți citi, să nu mai poți scrie, să nu te mai uiți după femei… Asta nu pot eu să înțeleg!» Şi nici eu, acum! Unii oameni nu au nici o legătură cu moartea, nici când mor!“, a povestit Bogdan Crețu.

        adica https://www.google.com/search?q=emil+brumaru&oq=emil+brumaru&aqs=chrome.0.69i59j69i60j0l4.16925j1j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8

    1. luminița
      uite alta de Spirion Popescu care aduce lacrimi:

      Doamne, dacă-mi eşti prieten,
      Cum te lauzi la toţi sfinţii,
      Dă-i în scris poruncă morţii
      Să-mi ia calul, nu părinţii.

      Doamne, dacă-mi eşti prieten,
      N-asculta de toţi zurliii,
      Dă-i în scris poruncă morţii
      Să-mi ia calul, nu copiii.

      Doamne, dacă-mi eşti prieten,
      Nu-mi mai otrăvi ursita,
      Dă-i în scris poruncă morţii
      Să-mi ia calul, nu iubita.

      Doamne, dacă-mi eşti prieten,
      Cum susţii în gura mare,
      Moaie-ţi tocul în cerneală
      Şi-nainte de culcare

      Dă-i în scris poruncă morţii,
      Când şi-o ascuţi pumnalul,
      Să-l înfigă-n mine, Doamne,
      Şi să lase-n viaţă calul.

    1. si cu el m-am întîlnit.
      la eforie nord,ne plimbam pe faleză, m-am dus la el si l-am pupat pe obraji am zis bravo, si am plecat fiecare pe directia lui, nimic altăceva smile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *