Valiza cu fluturi

Valiza cu fluturi *** Am mai stat la Zurich încă 2 zile după ce am terminat ședințele si au plecat americanii, așa că m-am plimbat de voie prin oraș. Am văzut o parcare destul de mare construită deasupra râului care curge din lac și străbate orașul. Râul ăsta care vine din lac merge o bucată de drum destul de lungă în paralel cu un alt râu care vine din munte si care e cu 2 metri mai sus , separate fiind râurile astea două de un zid din beton lung de vreo 2 km, și de aia mi-a rămas în cap că în Zurich este un râu cu etaj! În acest râu am văzut, plimbându-mă pe splaiul lor elvețien, curat ca un ceas elvețian, mulți pești cam de jumate de metru care umblau liberi si nestingheriți în grup cu toată familia lor fără frică de pescari. Am urcat cu trenul pe muntele Uetliberg si am respirat aerul curat de munte fumând vreo 15 țigări la o cafea pe o terăsucă din apropierea gării de la cota 870 m. Peisajul magnific ca peisajul magnific, asupra văii, orașului si lacului, dar ce m-a frapat a fost curățenia. Într-o săptămână cât am stat în orașul ăla nu am văzut un gunoi pe jos, doar o singură dată cineva a scăpat un ambalaj mic de ciocolată, urcându-se într-un taxi, ambalaj purtat de vânt ușor-ușor pe lângă bordură până la o gură de canal, unde a dispărut în meandrele concretului canalizării elvețiene.
Am plecat înapoi spre Milano pe la ora 12, într-o vineri, cu trenul pe aceeași rută pe care venisem, pentru că biletul era dus întors, ca la avioane.
Autostrada, care se vedea șerpuind mai jos de calea ferată, era destul de aglomerată pe sensul de mers spre Italia, și se aglomera din ce în ce mai mult, până am văzut că s-a blocat la intrarea într-un tunel. Am întrebat si eu controlorul de bilete care e explicația sau asa e în fiecare weekend și el mi-a zis că e din cauza paște-lui catolic si lumea pleacă la neamuri sau la prieteni in Italia, că e mai cald dincolo de munți. Mai bine cu trenul decât pe autostradă mi-am zis eu în gând, amintindu-mi că la un moment dat cochetasem cu ideea de a pleca cu mașina mea!
Pe la ora două m-am dus să mănânc la vagonul restaurant și am avut norocul să prind ultima masă liberă. După ce am mâncat, am mai luat o cafea si tot cu ochii pe fereastră la viaducte si lacuri si râuri care parcă nu se mai terminau. La un moment dat vine la masa mea o femeie care cere voie să stea un pic să bea si ea o cafea. După ce-i aduce chelnerul cafeaua mă întreabă dacă pot să mai stau un pic pentru că vrea să bea si un pahar de vin roșu si nu vrea să stea singură la paharul ăla și chiar îmi face ea cinste cu un pahar. Toate astea mi le-a spus într-o amestecătură de limbi italiană, germană si engleză, eu răspunzându-i de prima dată în engleză. I-am zis că nu beau când am treburi, dar mai pot să stau 10 minute cu ea să-și bea vinul. Avea chef de vorbă evident. Mă întreabă dacă îmi place mâncarea italienească ea fiind din Italia, din primul oraș după ce trecem Alpii, la care eu am zis că da, îmi place bucătăria italiană. Bine, zice, dacă treci pe la mine o să-ți gătesc numai mâncare italienească. Am crezut că a zis și ea așa, retoric, fără nici o însemnătate, dar apoi îmi arată cu mâna spre capătul vagonului restaurant unde erau stivuite vreo trei geamantane mari,negre, și-mi zice, uite, am de cărat astea trei bagaje mari si dacă mă ajuți să le duc acasă, te invit la mine la fermă 3 zile să facem amândoi Paștele, că sunt singură. Am o motocicletă cu ataș pe care am lăsat-o in gara ieri dimineața când am venit în Elveția si acum o să mergem tot cu motocicleta acasă la mine si diseară o să mâncăm si o să bem ca la o adevărată sărbătoare. Am valizele alea pline cu fluturi si am nevoie de un pic de ajutor. Mie mi-a rămas cafeaua în gât si simțeam că si mâncarea abia mâncată dădea semne de neliniște. I-am zis, nu te supăra, dar eu merg la Milano si acolo mă așteaptă niște prieteni cu care să petrecem si nu pot să schimb programul fixat. A tăcut, a băut ultima înghițitură de vin apoi a scos niște bani din poșetă și i-a pus sub pahar și a plecat fără să mai salute. După câteva minute am plecat si eu la vagonul meu pe ușa opusă din fericire, si când a oprit trenul în prima gară italiană m-am uitat pe geam și am văzut-o cum coboară cu cele trei valize si cheamă un hamal s-o ajute cu electrocarul.
Până la Milano numai la asta m-am gândit și am făcut o mie de scenarii.
Vă invit să lansați si voi o ipoteză.

64 de gânduri despre „Valiza cu fluturi

    1. buna leurdaa!!! salata, atat stiu sa o „prepar” dar cu o mananc cu mare drag!

      ( sunt happy ca la una dintre cantinele pentru corporatisti din zona in care lucrez au URZICI! da, stimati domni, au urzici si sunt buneeee!)
      cine e prin capitala e invitat sa testeze!

        1. haideti azi la pranz – pe la ora 13 – 14 , mesaj pe wapp si mergem la masa in 3 LOL
          parol; dau share location daca va hotarati

          1. mai bine încercăm mâine, ca azi e centrul blocat de transportatori
            da dă-mi share location să studiez rutele

    1. Povestea e oricum extrem de incompleta, cica a venit o femeie, dar nu ne spune ca ar fi fost duamna, sau domnsoara si cum arata, virsta, daca avea vino peste mine, privire sagalnica, bruna sau blonda, roscata, cu tite sau dai cu spirt si trece, daca o minca intre degetele mari de la picioare… pometi proeminenti,

      1. am lăsat amănuntele despre care zici pentru comentarii.
        Cam la 35-40, brunetă, elegantă, frumoasă ca o prezentatoare TV, nici o privire șăgalnică ci o privire de directoare de liceu.

    2. omanianule
      noooooo, n-ai nimerit
      m-am dat cu atașul demult la tata la muncă când eram copil, aveau motociclete militare cu ataș și parbriz la ataș laugh

  1. Asta-i poezie…

    Iti multumesc din suflet si atat!

    Azi sunt anticulturala si cred ca am sa raman asa…daca cultura romaneasca e aia din capu lu tanti veorica… aaa si am tocat marunt doi pesedisti, i-am prins la-nghesuiala!

    1. cultura nu e din capu lui tante pentru că acolo doar se stie că nu sălășuiește nimica -nimica .
      când pune capu pe pernă e ca un bostan prin porumb.
      dar de ce-mi mulțumești:? smile

  2. Cine știe la ce se mai zice „fluturi” in Italia  smile și noi avem cuvinte cu mai multe înțelesuri, șiret, iarbă, încuiat…că de fluturi cărați cu valiza nu am auzit.

  3. Madam avea in valize insectare cu fluturi elvetieni exotici, stiti voi, de-aia fixati cu bolduri, era colectionara cercetator stiintific. search

  4. si eu m-am gândit că erau fluturi din ăia uriași din Jurasik Park laugh si făcea contrabandă mică din traficul de frontieră

  5. polenul de pe fluture îl ajută să zboare, daca nu are polen nu mai zboară
    deci nu atacă oamenii si in special, doamnele numite eve eledevină,
    deci fără frică

  6. Ora vesela:

    La ora de maghiara profesora il ridica in picioare pe Istvan si ii spune sa zica o propozitie:  Profesoara: -Istvan, te rog frumos sa spui o propozitie in romana.. Istvan: – Maine me duc la pedure sa tai lemnuri. Profesoara: – Dar Istvan asta nu e bine. Istvan: Atunci nu me duc.

  7. La ora de maghiara profesora il ridica in picioare pe Istvan si ii spune sa zica o propozitie:  Profesoara: -Istvan, te rog frumos sa spui o propozitie in romana.
    Istvan: – Maine me duc la pedure sa tai lemnuri.
    Profesoara: – Dar Istvan asta nu e bine.
    Istvan: Atunci nu me duc.
     

     
     

    1. omani
      azi dimineață la o emisiune ”neața cu Răzv și D” s-a amintit de ziua poeziei si chiar versurile pe care le-ai spus si tu au fost recitate laugh wacko
      te-ai vorbit cu ei? crazy

      1. Am vazut si eu dimineata si am aflat asa:
        versurile poeziei ( cnatecului) „Vine-vine primavara” sunt scrise de Smaranda Gheorghiu, nepoata sau asa ceva a lui Grigore Alexandrescu si prietena cu Veronica Micle; aceasta ii spunea Maica Sara ( sau Maica Samara);aa, si are un bust in Cismigiu p ecar eintentionez sa il vizitez cu prima ocazie!
        Na-va neste cultura de la TV kiss

      2. Stii ca nu am posturi maneliste pe tv (desi am auzit ca la Gopo se poarta). Mai degraba te gandeai ca iti citesc aia blogu’ 🤭🤭🤭

  8. Eva

    aha aha . nu știam,
    ziua internațională a poeziei.
    În liceu
    eu i-am dedicat profei de româna care era și diriga urm versuri:

    ” în pădure,
    sufletul fiecărui copac
    se aprinde în mine
    ca o pulbere de stele
    recompunându-mă ”

    1. Niceeeeee! Erai cam indragostit de profa de romana?

      ( mi-am amintit ca aveam niste haiku-uri foc de simpatice scrise de fiu-meu cand avea fo 6 ani, pacat ca nu stiu pe unde or fi daca or mai fi)

    1. da di ce vă luaț di manelili di la Gopo? or fost aduse special pentru atmosferă/contrast; s-a premiat un film, “Soldații, unde e vorba de iubirea dintre un El și un El țîgan de ferentari; ce vrei mai sfîșietor d’atît? asta am înțeles io de la RadioRomâniaCultural…
      revenind însă la manele, care vă put, am două constatări:
      primo: la mine place costi ioniță (una), copchilu’ minune are o țîgănească de moare gigi în filmul Gadjo Dilo (bestial film); la eu place orice, dacă-i MUZICĂ…dixit!
      bemicdetipar: faptul că manelele ie veața mea pentru atît de multă populație românește nu-i și cumva vina ăstora mai culți în cap, care n-am făcut destul pentru prostime? la fel și cu politica sau aruncatul hîrtiilor pe stradă…
      părerea mea, hîc

      1. iaca intrai în țară, după fo două ore conduse prin țară soră și pretină de la S de dunăre (btw, ne-o iau ăștia înainte, încet și sigur, ..utu-i) și dacă tot mînc un sendviș, m-am gîndit să fac un playlist ad-hoc, cu ceea ce numesc eu, MUZICĂ:
        – carmina burana
        – orice șapa (așa-i zice fie-mea lu’ Chopin)
        – mărie, mărie (tudor gheorghe- nu-l mai suport de cînd cu ponta!!!)
        – dă mamă cu biciu-n mine, gabi luncă
        – inel inel de aur, fărîmiță lambru
        – cine iubește și lasă, maria tănase
        -ioana radu, orice, pentru voce (all time favourites: ridică mîndro perdeaua și toată lumea-mi zice lotru
        – liviu vasilică, all, pentru autenticitate, voce și frazare
        – feli (dintre ăștia mici), o supervoce
        mai sunt dar…
        cu ocazia centenarului, petrom, electrecord și național fm au scos un cd cu 100 de piese românești:
        -hora staccato, o bijuterie
        -balada lui porumbescu ( îi simți durerea datorată dragostei imposibile pentru fata aia, i-am uitat numele, catolică)
        -luican cu m-a făcut mama oltean
        – fărcaș cu suita din țara moților
        – de-ai fi tu salcie la mal, MM
        – lasă-mi toamnă, pomii verzi, margareta pâslaru
        – de-ar fi să vii, mihaela runceanu
        – ce mult te-am iubit, ileana șipoteanu…
        astea, ultimele 4 piese, sunt niște capodopere de interpretare; chiar aș fi curios cîte așa-zis vedete ar putea interpreta…
        PS muzică, nu la TV, nevărevăr!!! radio only!!

  9. Am si eu o pohesie cu fluturi ( de cand eram io  mai mica) kiss

     
    Marginile unei aripi de fluture, zdrentuite
    Formau conturul privirii tale
    Asteptam sa infloreasca liliacul
    Sa acopere cu mirosul lui
    Dezamagirea toata
    Inghetasera si zgomotele
    De atat tristete
    Doar zapada incerca sa albeasca toata cenusa

  10. Pe vremuri mai scriam si eu poezii (mai ales cand suspinam dupa diversi indivizi 😛). Imi aduc aminte cateva versuri, am pe undeva si poezia completa (4 stofe are):
    „Ca o ultima iubire, ca o ultima-ntrebare/ Spune-mi de-ai citit vreodata un poem plin de-ntristare
    Ca o ultima iubire, ca o ultima mirare/ Spune-mi daca-ai fost vreodata tu durerea-mi cea mai mare”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *