Un arlechin trecea strada

Un arlechin trecea strada
************

Venise circul în oraș. Orasul Doha din Qatar. Căldura de 50 de grade la prânz, mai scădea până la 35 seara.
Circul era Italian si după ce si-au instalat tabăra si cortul cel mare, au pornit sa-si faca reclama pe străzile orașului dar si in mall-uri. Pe străzi mergeau dimineața, cu surle si tobe într-un alai colorat de acrobați si clovni pe picioroange si cu un elefant indian împodobit cu picturi si flori din plastic. Făceau destul zgomot pe afara, pe străzi, dar pe străzi nu circula oameni pe jos ci doar in mașini. Cred ca au avut aprobate doar citeva trasee scurte de la cortul lor de linga Posta Centrala spre 2 , 3 mall-uri mai apropiate, ca sa nu perturbeze traficul prea mult. Si normal, erau însoțiți de doua mașini de politie , una in fata si una in spate . Dupa ce ajungeau la mall, luau elefantul din alai si il duceau înapoi la circ împreuna cu jumătate din artiști. Cealaltă jumătate se odihnea si se reorganiza si începea turul pe culoarele mall-ului cu toboșarii pe jos si clovnii pe picioroange. Erau ,cred, vreo 20 de toboșari si tot atâția oameni pe picioroange. Făceau un tămbălău frumos, copiii se țineau dupa ei , mamele si doicile indience si filipineze fugeau după copii sa-i domolească, clovnii de pe picioroange aruncau din când in când cu flori spre publicul adunat pe margini , si in general toată lumea era numai zâmbete si curiozitate. Stăteam si eu mai pe rândul al doilea printre spectatorii adunați pe marginea alaiului si ma uitam cum treceau cu energie si veselie. Un clovn a aruncat si spre mine o floare si am prins-o imediat, si am constatat ca e reala , nu din plastic. Clovnul mi-a făcut cu mana semnul victoriei si mi-a mai aruncat inca una si mi-a făcut semn sa merg cu ei , adică sa urmez alaiul, dar eu nu am dat curs acestei invitații pe care am considerat-o ca parte din reclama lor. Mai târziu pe alt culoar al mall-ului, iar m-am intersectat cu ei si iar am stat sa-i privesc, pentru ca-mi plăcea ritmul primitiv al tobelor asurzitoare. Clovnul care îmi dăduse florile mai înainte, m-a reperat in mulțime si a făcut câțiva pasi spre margine către mine si iar mi-a aruncat o floare si a facut iar semnul victoriei. Abia acum am observat ca clovnul era de fapt o fata, nu un băiat, si chiar pe sub vopseaua de pe fata ei se putea observa ca era chiar o frumușica europeana, poate italianca sau franțuzoaica. Si iar imi face semn sa urmez alaiul si eu iar nu dau curs invitației.
Dupa ce am terminat cumpărăturile am ajuns cu căruciorul in parcarea aceea uriașa, in care jumătate din locuri erau acoperite cu copertine din foi de cort albe sa nu ti se încinga mașina. Era bătaie pe acele locuri si era o chestie de noroc pur si simplu sa prinzi loc acoperit, dar eu stăteam si așteptam chiar si 15 minute sa plece o masina si acum prinsesem unul chiar lângă intrarea principala in mall. Când descarcam cumpărăturile in mașina, vad cum iese pe usa mare tot grupul ala de la circ, de data asta fara muzica și fără picioroange, doar costumația colorata. Se îndreptau către un autobus al circului, parcat mai încolo de mașina mea. Si ghici cine iese din grup si vine la mine, de pe partea cealaltă a străzii ? Arlechina cea frumoasa. Vine si îmi întinde mana, si-mi zice bucuroasa : -Salut, Andule, eu sunt Clementina de la a 12-a B. Ce faci pe aici ? A căzut cerul pe mine de surpriza sa ma întâlnesc cu fosta mea colega de liceu. Am invitat-o la o cafea si mi-a zis ca nu are cum ca au program foarte strict, acum cel putin trebuie sa plece cu autobuzul cu toată trupa, dar ne putem întâlni peste 2 zile. Si asa a fost.

Later Edit : voi când v-ați întâlnit ultima data cu cineva cunoscut, dar după foarte multă vreme? ce ati facut?

35 de gânduri despre „Un arlechin trecea strada

  1. nepoata avea trei-patru ani si a venit la noi in oras o trupa de circ. Trupa e mult zis, era de fapt o familie, tata, mama si doua fetite. Spectacolul pe care-l ofereau era modest rau. Cel mai interesanta era participarea publicului, mai ales atunci cind copiii aveau voie sa calareasca poneii, chiar in picioare. Desigur nepoata mea a fost prima si cea mai curajoasa.
    Dar vine un numar mai periculos, nefasta circarului sta linga o placa si circaru arunca cu ea cu cutite si topoare. Nu a nimerit-o. Imbatat de succes invita pe cineva din public sa participe, o gaseste pe nefasta mea, cica mama (desi era bunica) curajoasei fetite e precis si ea f curajoasa. Spre surprinderea mea nefasta, pianista d emeserie, careia ie frica sa merga pe bicicleta, ii e frica de tunete si de toate alea, se duce. Arunca ala cu topoare si cutite si nu o nimereste. Publicul aplauda in extaz.
    Acum zice sa vedem si daca tata (adica eu, care eram bunic) indrazneste. M-am lasat rugat, implorat, publicul intii a aplaudat. Mai apoi a inceput sa fluiere si sa ma huiduiasca. Deci de voie de nevoie am facut-o!

    Nu m-a nimerit, am fost invitati la circ si pt a doua zi, gratuit, dar am avut alte treburi.

  2. Cat despre tine, Andu, povestesti mișto, pe parcursul lecturii chiar mă gândeam că oi fi un tom cruise de se tot agață femeile de tine și hop clementina….. văd că îți priește la Doha, mă temeam că o să ne lași pe silence. pardon

    1. aia fost mai demult la Doha smile
      acum suntem in Abu Dhabi pentru consemnare.
      cum sa vă las pe ”mute” ? abia ce am facut sondajul, de asta l-am facut smile

  3. La circ mergeam când era bâlciul la noi, ceva cam cum a povestit neamțu, altfel, spectacole adevărate de circ am văzut doar la televizor.       La aruncat cu cuțite nu m-aș fi oferit, nu mi-aș fi lăsat in ruptul capului copiii sa experimenteze din poziția victimei, dar dacă bărbatul meu ar fi vrut nu m-as fi impotrivit. crazy

    1. apropou de circurile de prin bîlciuri, ia analizați voi următoarea strigare a oricărui MC:
      “dacă înăuntru nu este întocmai cum se prezintă afară (programul n.m.), puteți să vă cereți banii înapoi! nu o dată ci de 100 de ori!”
      marketing, nespa? baspa!

  4. Ma gandeam eu- fosta colega, deci de aceeasi varsta, adicatelea, oricat de precoc ai fi, pretabila la a fi bunica- pe picioroange! Misto! Tineti-mi pumnii sa-mi iasa ouale! Adica vopsite frumos!

    Cu leurda cum mai stati?

    Andu tu ce pasti pe-acolo?

      1. Da dacă-ți mai spun ca le-am pregatit langa un pahar cu un vin de vreo patruzeci de ani-se lauda prietenul care ni l-a facut cadou- altfel te-ntereseaza,nu?

          1. In Moldova, inca de luna trecuta nu mai egzista vin nici macar din productia de anul trecut, s-a sapat peste tot, cu buldozerul, canci vreun pet ingropat de bunicu in dosu casei…daramite de-acum 40 de ani…sunteti naivi, va dati boieri, vanati like-uri. Costica poate confirma.

  5. la circ am fost…ăhăă…prin precambrian dar sigur, pe motiv de musulmănică, lucrurile se vor îndrepta;
    deocamdată am circuri acasă: aia mare că-s plecat, aia mică vrea PATINE (wtf!!), mai e p’aci un circ simpatic…
    iar cînd vreau hard, dau drumul la știri…
    am reascultat de curînd Divertis Summer Show ‘98 (recomand) și, legat de referendumul lu’ mutu, îmi stăruie în cap niște versuri din cîntecelul de final:
    “mai aveam o speranță
    în verișorul Emil
    dar se pare că și el
    este parte din șpil”
    voi ce părere aveți?
    a, să nu uit,
    Paște Fericit, tuturor!
    și hai la referendum!

  6. Io am fost ultima data la circ cand fiu meu avea fo 6 ani( deci, demult) si am nimerit la niste numere de cabaret de toata frumusetea
    Au venit niste june printre spectatori si au scuturat din diverse parti anatomice peste nasurile copiilor de m – a luat pe mine ameteala.
    Am mai fost o data la un circ ambulant unde elefantul a facut pishu in mijlocul reprezentatiei si a trebuit sa plecam urgent din motive de miros.
    Mie circul mi se pare trist.
    (Io am zburatara pana colea la Athena unde portocaLii sunt copti si mancarea buna
    Acropole uoanderful, azuel.

    1. vezi, te rog, ai grijă cu lumînarea de Paște pe la Acropole…
      dacî n-am avut parti sî văd notrîdamu’, măcar p’astea să le prind în orijinal…

    1. Frumos tare in Grecia, mai ales cand rasare soarele, dar si cand apune…n-ai cum sa-l vezi in Romania, pentru ca tu atunci nu nimeresti usa sa pleci la treaba…si cand te intorci nu stii cum sa nimeresti mai repede patul…

  7. Intr-una dintre vacantele de la mare de cand eram copil (8-9 ani) am mers cu taica-meu la circ. Noi stateam la Neptun si circul undeva pe langa Jupiter. Reprezentatia a durat mai mult decat ne-am fi asteptat, cu pauza la mijloc..si nici pe ponei n-am avut voie sa ma sui 🙁  in fine, se termina, hai inapoi la hotel..intuneric, nema indicatoare, nema gps, nema telefoane mobile..am ajuns dupa miezul noptii, cand a inceput circul partea a doua cu maica-mea..macar am avut locuri in primul rand rofl

  8. Pe vremea cand inca nu tineam legatura pe e-mail, pentru bunul motiv ca abia aparuse, m-am gasit, in Doha, cu nea’ Florica din Ploiesti. Nu-l vazusem de vreo 2 ani, din Ruwais, AD. N-a aruncat cu flori in mine, dar am mers la el si am baut vin facut din suc de struguri, la cutie de 1l, parca Parmalat. Pe urma ne-am luat carduri la ODC si am trecut pe heineken 🤡

    1. Zburam la NY, de la Amsterdam, cu multi ani in urma, cind nu era cu internetul… vad undeva, la citeva scaune in fata, ca cineva citea un ziar in lb. romana, nu citisem de citiva ani un ziar in romaneste,… ma duc si-l intreb de unde a cumparat ziarul, imaginindu-mi ca exista o agentie de ziare straine… imi zice .. „L-am luat de la Ploiesti, din gara, pe dreapta”.

  9. eram intr-un mare aeroport, nu mai stiu unde, si deodata vad o figura cunoscuta.
    o veche cunostinta, un prieten din copilarie,dar arata mult mai imbatranit, parca cu 20 de ani mai in varsta decat mine, desi eram de-o seama.
    mi-era si nu stiu cum sa ii spun ca arata naspa.
    imi iau inima in dinti, fac un pas spre el, si el cred ca m-a recunoscut si face un pas spre mine.
    fac ochii mari de uimire, el face la fel, cred ca era la fel de mirat sa ne intalnim tocmai acolo, in imensitatea acelui aeroport.
    mai fac un pas, el la fel……..la naiba , era o oglinda, mi-am dat seama cand am remarcat ca si ala era la fel imbracat.

    paste fericit !
    sa va fie sufletele pline de veselie si bucurie!
    va urez mai din timp ca maine plec intr-o tara straina de democratie si nu stiu daca mai am ocazia sa va urez ceea ce v-am urat.
    hai, va pup.

Dă-i un răspuns lui Eva iosdevina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *