Trei întâmplări la Paris

Trei întâmplări la Paris ****** din care voi povesti doar patru ******
Întâmplarea nr 1
La Paris am fost, ca tot românul cu dor de ducă, de mai multe ori, ba cu treburi, ba fără treburi. Ceea ce urmează sa va spun s-a petrecut cred că la a doua sau a treia dată.
Mergeam pe un bulevard larg din apropierea Arcului de triumf și la o trecere de pietoni stăteam mai lateral spre sensul de mers al mașinilor si așteptam sa se facă verde, când oprește lângă mine o mașina super lux argintie si se deschide geamul dinspre trotuar si șoferul strigă , hai prietene urcă repede ca să-ti spun un loc ieftin de cazare, cum am vorbit noi anul trecut la Milano. Mi se părea cunoscută fața lui, dar si faptul că chiar fusesem la Milano anul trecut m-a făcut să cred ca e cineva cu care mai vorbisem, că deh, se întâlnește munte cu munte, dar om cu om! Mă urc pe bancheta din spate, si el pornește si începe să zică, eu sunt Michel, si am stat de vorbă acum un an despre hoteluri in fața la Domul din Milano, dar am uitat cum te numești tu, dar parcă ești din Europa de est nu? Nu-mi aduceam aminte deloc de ce povestea el, si mormăiam doar câte ceva . Apoi zice am eu o cazare ieftină si bună dar e cam departe de aici tre sa mergi cu trenul sa vii înapoi dar e aproape gratis. Si mai am si două camioane cu haine de vânzare, știu ca te ocupai de afaceri cu haine si de aia m-am gândit sa colaborăm profitabil, iti dau marfa doar cu un avans de 5 %.
E he he , acum m-am prins de escrocherie, si-i zic politicos , scuză-mă cred ca ai greșit adresa, oprește ca vreau sa cobor. Se uită la mine prin retrovizoare si mai încearcă o data hai, frate , plătești 5000 de euro si iți dau marfa de 100000 de euro s-o vinzi la cat vrei, restul banilor după vânzare. I-am zis tare si nervos oprește mașina sau sun politia, acum. A oprit si am coborât. A plecat in trombă.
A doua întâmplare.
Într-o dimineață eram la plimbare pe lângă Sacre Coeur și după ce am luat o cafea mică într-un bistro, am ieșit pe caldarâmul umezit, ușor în pantă de unde aveai vedera aia frumoasa asupra orașului. Pe parapetul din beton ce marginea stradela asta erau rezemate vreo 50 e motociclete, din care jumătate era Harley D iar restul japoneze de toate culorile si împodobite ca corăbiile piraților, pirații, motocicliștii adică, stăteau întinși pe jos pe foi de neopren sau in picioare si mâncau sandvișuri si beau cafea.Erau fioroși,ce să mai zici, cu lanțuri la brâu si kg de metale înfipte in pielea obrazului sau mâinilor. Si tocmai când mă gândeam eu ca ar fi bine sa nu ai de a face cu unii ca ei, fleoșșșc alunec si cad lat pe spate ca pe gheață, si-mi bufnesc rucsacul de bordură în loc să-l ating gospodărește cu capul. Ăstia mă văd,se uită la mine ca la un drogat sau ceva, dar dintre ei vine o femeie care se apleacă la mine aproape că mă mirosea ca o pisică si spune , nu, nu e beat nici drogat, ești bine omule? Da zic , sunt bine, e ud pe jos … , si unde nu dă dreakea de vin 2 uriași de motocicliști din grup unul cu o cafea si altul cu un croassantt si mă ajută sa ma ridic si mă așează pe marginea unei vitrine si-mi dau să beau cafea si sa mănânc croassantul ala. Mă întreabă dacă vreau si niste apă, si zic ca nu si apoi ma întreabă de unde sunt, eu zic ca din București iar ei spun ca sunt din Budapesta. Salut prietene imi zice unul, noi mai stăm pe aci vreo juma de ora , pune-te pe picioare si dacă ai nevoi de ceva strigă-mă.

A treia.
Eram la rând la un chioșc de crenwursti, si alte specialități de -wurst, tot asa pe undeva pe niște străduțe intre Champ Elizee si Sena, si cand ajung la rând, zic eu ce vreau 2 cuvinte un frankfurter si un pepsi , zic asta în franceza, dar vânzătoarea zice: vreți si pâine prăjită 😕 în limba română !

A patra.
Eram într-un autobuz din ăla de Big Tour, a treia zi, ca biletele sunt valabile câte zile cumperi pe toate liniile de culori diferite, dar au trasee diferite in afara de capătul dinspre Tour Eiffel unde aveam si noi hotelul, eu si YY. Si de fiecare dată rugam șoferul sa oprească într-un loc larg de lângă hotel, loc care nu era in stația lui pe bune. Fiecare șofer a fost amabil si ne-a ajutat cu oprirea acolo, dar acum era o fetișcană la volan, se uită la noi, mergând încet , si apoi zice, ce eu v-am adus aici, oprim doar in stație.

Eh, cam astea au fost unele dintre lucrurile care mi-au rămas in memorie ca fiind ieșite din comun.
Acum e rândul vostru să ziceți niște întâmplări din excursii care nu-s de colea.

In imagine șoferița cea amabilă.

PS orice întâmplare, poate să fie si de la dolhasca smile

55 de gânduri despre „Trei întâmplări la Paris

  1. n-am ce povesti, că io la paris n-am fost;
    nevasta decît;
    ș-a întrebat-o unu’ la o sindrofie în poitiers, unde era translator pentru un grup, dacă vulevucușeavecmoa;
    țărancă fiind și neștiind uzanța, era să-i crape capu’ individului…
    bine, pe undeva a fost și vina ei că l-a indus pe om în eroare, că după franceza vorbită, o întrebau ăia în care arondisment s-a născut; a trebuit să-i trimit poze cu mine să-i convingă pe frînci că-i româncă…😃

    1. spre costicămusulmanu,
      dar în alte locuri ai fost. și n-ai pățit nimic nimic? smile smile
      dar care-i treaba cu uzanța locului??? la ei e vulevucușeavecmoa așa pe toate drumurile: 😕 care cum vrea ?

  2. Cred ca am mai povestit aici, dar reiau pentru publicul fidel smile

    Norvegia, 2010. Ma intorceam de la Bergen la Oslo. Trenul ajunge cu intarziere (da, se intampla si la ei). De la gara la hostel puteam sa iau metroul sau tramvaiul. A doua varianta ar fi fost mai ok, statia era la baza dealului pe care era hostelul. In fine, ajung eu cu metroul..pe peron ar fi trebuit s-o iau la stanga, dar stateau niste personaje dubioase, asa ca am luat-o la dreapta..dupa ce m-am invartit in jurul cozii vreo juma’ de ora, fara sa inaintez in directia corecta, dau peste un individ care spune ca imi arata el cum se ajunge la hostel..dar nu mai bine merg cu el ca stie un loc mai ieftin? I-am indrugat ceva ca trebuie sa ma intalnesc cu prietenul meu si m-a lasat in pace..ajung la un moment dat la linia tramvaiului si uitandu-ma pe harta vad ca o luam aiurea si hotarasc s-o iau pe langa sine, alea macar merg in directia buna laugh dupa un timp a trebuit sa urc pe trotuar si ce sa vezi, venea din sens opus ciudatul de mai devreme, asa ca m-am ascuns intr-un tufis blum apoi am tinut linia tramvaiului, pe sub autostrada, noroc ca la 2 noaptea nu mai trecea niciun vehicul pe acolo..am ajuns intr-un final la destinatie si macar mi-au dat pat jos smile

    De deget am tot povestit, de mers inapoi prin vama si tunel in Geneva la fel, de baut vodca cu lapte la et 14 in Vilnius …de gara din Viena care imi poarta ghinion la fel cred..daca imi mai amintesc ceva, scriu good

    1. nu știu de mers înapoi prin vamă și tunel la GenevA, asta nu ai mai zis-o sigur
      cu degetul si cu laptele cu vodca da, dar nu cu smile tunel

      1. Am aterizat la Geneva super incantata, toate erau super aproape la prima vedere (pensiune, hala congresului, etc), ba chiar hala o vazusem si din avion laugh dar fiind totusi cu bagaje, etc, am zis ca iau si eu autobuzul ca un om civilizat. Ma urc in primul, ma straduiesc sa pronunt cat mai corect „Grand Saconnex”, taica soferul ma da jos instant, ca cica nu merge incolo. Imi adun calabalacul, cobor, ma sui in alt autobuz, repet intrebarea, soferul simpatic zice ca ma duce incolo si imi si spune unde sa cobor! Trecem prin tunel, ajungem in statie, cobor, imi da jos si trollerul..ma duc 2 m mai incolo sa ma uit pe harta, era ceva Saconnex si acolo..dar in Franta laugh Asa ca imi pun rucsacul in spate cum trebuie si trag de troller inapoi prin vama si tunel..ajung la o alta statie si intreb un individ daca pot sa iau ceva in directia Natiunile Unite (m-am lamurit ca nu stie nimeni de Saconexu’ vietii). Imi zice care numere merg incolo si stau si astept..si astept..si expira ora de mers gratis cu un tichet special de la aeroport (nu puteai sa iei bilet de la sofer si nu era nici automat in statie). Cand mai ramasesera 2 min a venit si autobuzul si mi-am dat seama ca totul e intr-adevar f aproape de aeroport..dar nu poti merge pe jos ca nu e trotuar sad la intoarcere aveam avion la 6 asa ca am luat taxi..22 euro pt nici 200 m..macar am putut plati cu cardul laugh

  3. La Paris am fost o singura data, mare lucru n-am apucat sa vad, ca stateam la seminarii pana dupa masa tarziu. Am vazut principalele obiective mai de la distanta asa, sa zic si eu ca le-am vazut live. Mi-au tzatzait gluteusii sa nu-mi scap telefonul printre scanduri pe pont Neuf? cred laugh In ultima seara am mers cu profii la un restaurant pe langa Notre Dame. Ne-au dat cate un pahar de kir royal, eu vis-a-vis de proful francez, gazda seminarului..si mie imi pica botul in blid laugh colegii au mers apoi in ceva bar, eu m-am intors la hotel, nici nu stiu cum am ajuns acolo, asa somn imi era..m-a mai trezit o chinezoaica ce nu se descurca cu cartela de metrou..nu m-am descurcat nici eu si am sarit peste turnichetii aia rofl

    1. Dar chiar nu am spus nicăieri ca trebuie sa spui o pățanie de la Paris. wacko
      Chiar de la Plaiul Foii ar fi foarte bine yes
      ( altul care se scoală cu noapte-n cap laugh )

      1. Pentru Un Omanian
        La Slobozia, într-o duminică, m-a oprit un polițist pt ca nu as fi acordat prioritate pe trecerea de pieton, unui pieton , firește. Mi-a zis să-l urmez la secția de poliție ca nu avea formulare de amendă la el.
        Am ajuns la biroul lui si a tot căutat vreo 10 minute si apoi mi-a zis că nu mai au formulare de amenzi asa că pot să plec liniștit. laugh

    2. DECDICAȚIE pt Un Omanian

      Întâmplare de la Valea Abu Dhabi- ului, dar cu o cioară, sau cu un cuib de cioară, sau Cuibul ciorii din Abu Dhabi.
      Niște ciori si-au făcut cuib in țeava de eșapament a grupului electro-generator diesel de urgență al clădirii dde birouri cu 30 de etaje de pe Hamdan Street din Abu Dhabi colț cu Najda Street. Foarte istețe ciorile astea au învățat sa deschidă clapeta de protecție si au intrat înăuntru cu toate cele necesare să-si facă cuib. Le-am surprins cu fire de iarbă, ațe si hârtii în cioc pe marginea deschizăturii si le-am fotografiat. Am trimis poza la Admin Building si după 2 săptămâni au scos de acolo un morman de gunoaie cam cât o valiza de voiaj permisă la Low Cost . Dacă era nevoie de generatorul ăla cât era cuibul acolo, ar fi dat rateu si ar fi fost posibil să se producă mari daune , sau chiar doamne ferește mai rău moartea cuiva.

  4. O întâmplare de la Tulcea
    Mai pe vremuri, când plecam în delegații, luam de obicei bilete de tren la vagonul de dormit.
    Biletele trebuiau cumpărate din timp, pentru că se găseau greu. Noi, cei de-ai casei, adică obișnuiți cu delegațiile pe teren, aveam si o tactică specială când eram în criză de timp.
    Eu ma duceam la gară cu o oră sau două înainte ca sa evit coada și ceream un bilet pt in seara asta, dacă nu avea ziceam OK, dați-mi pentru când aveți. Cumpăram pt oricare seară găseam dar eu ma duceam la tren si vorbeam cu ”șefu” si în 99% din cazuri se găsea, bineînțeles plătind ”diferența”. Ori la clasa a I-a, două paturi în compartiment, sau clasa a II-a, cu trei paturi, sau cel mai rău caz la cușetă care avea 6 paturi micuțe în compartiment.
    Eram la Tulcea si trebuia să vin la București asa ca ma duc la gară cu 3 ore înainte adică pe la ora 8 ( trenul pleca la 11 seara) si cer bilet la vagon de dormit.
    – N-avem
    – Dați-mi pentru maine seară
    – N-avem
    – Dați-mi pentru poimâine atunci.
    – N-avem nici poimâine seară
    – Dați-mi pentru când aveți prima dată.
    – Cum? Dar dvs când plecați?
    Deja mă enervasem, de obicei spuneam că amân călătoria până în data D, când avea ea bilet să-mi dea, dar acum i-am zis :
    – In seara asta plec
    – Păi n-avem pt seara asta!
    – Dați-mi pentru când aveți!
    – Cum așa? când vreți să plecați? Pentru care seară sa vă dau bilet?
    – Eu vreau să plec azi
    – N-avem
    – Dați-mi pentru la anul pe vremea asta,aveți?
    – Nu putem cu un an înainte
    – Dați-mi cu o luna înainte. Se uită ea si zice :
    – N-avem la o lună , avem la 28 si 29 de zile începând de azi.
    – Bine, dați-mi la 28 de zile începând de azi.
    – Dar dvs când vreți să plecați?
    – Nu mai vreau să plec, mă mut la Tulcea si stau aici. O trimit pe fie-mea la București.
    – Aaa, așa da, zice ea bucuroasă că a scăpat de dileme, si mi-a dat pentru plecarea peste 4 săptămâni, iar eu am găsit loc la I-a în seara aia fără probleme.

  5. Fleacuri.
    Pe mine au vrut să mă răpească patru asasine plătite, chiar săptămâna trecută, la Atena.
    Erau cazate la Athenee palace , după cum erau îmbrăcate.
    Mi-am dat seama de intenția lor după cum mă priveau, după cum mă sorbeau din ochi, după ce avansuri îmi făceau.
    Daca mă lăsam prins, praf mă făceau toată noaptea.
    Se pare că sunt nemuritor, că oriunde umblu, in orice oraș , se întâmplă cam la fel.
    Oi fi și eu un zerozerosapte și nu mi-am dat seama.

    PS pun pariu pe doo sticle de bere de 0,33 cu căpăcel filetat că omanianul e ialomițean la origine.
    Nu avea cum altfel de unde sa știe de Valea Ciorii.
    Daca voi câștiga, le beau eu.
    Daca pierd, va duceți și vi le cumpărați și le beți voi.

  6. Ai pierdut deja EL  nu e de unde zici. Asa ca bei doar 007 cm cubi de bere pe care ti-o Ofer eu ca cadou si o trimit cu un porumbel calator care va tine berea pt tine in gusha lui termoizolanta. Sper ca bei dupa un porumbel, ca e simbolul pacii doar, nu?

  7. M-ai facut sa imi amintesc de prima mea vizita la Paris. Era prin 2003 cred si am avut cateva patzanii memorabile. In primul rand fusesem trimisa de acasa de eledevina „sa te relaxezi, sa vii normala la cap ca daca nu, te biciuesc” am incheiat citatul. Copilul facuse 1 an, nu dormisem multe nopti, incepusem lucrul cand avea 7 luni si a trebuit sa dau si niste examene. Eram in pragul colapsului nervos.Boon.
    Am plecat io ca o floarea, urma sa ma astepte la aeroport niste prieteni buni car elocuiau acolo. Si s-a intamplat dupa cum urmeaza
    1. S-a prabusit o pasarela pe Charles de Gaulle asa ca toate zboruile au aterizat in alte terminale. Era un haos de nedescris in aeroport
    2. Mi-au pierdut bagajul si am stat vreo 2 ore sa il recuperez ( nenea ala de la bagje parea ca nu pricepe engleza)
    3. Roaming-ul nu se activase. Aveam o adresa aproximativa a locuintei prietenilor dar, desigur ei nu erau oricum acasa, ma cautau pe mine.
    In nebunia aia, alergam de colo colo, dupa bagaj si la un moment dat, in timp ce eu eram pe o banda din acea rulanta, am vazut ca alerga cineva in sens invers. Era prietenul meu! o lasasese pe sotia lui in alt loc in cazul in care apaream la locul de aterizare initial. Bucuria MAAAXIMA. In acest timp erau sunati din tara de eldevina si alti prieteni comuni care auzisera la TV de prabusirea terminalului ( 2 morti) iar eu aveam telefonul inchis. Well, a fost o bucurie ca in filme! de colo m-au dus direct la Castel Chantilly unde am mancat cea mai buna mancare din lume, cu cel mai bun desert ever ( Creme Chantilly).
    Dupa vreo doua zile am luat BAtou Mouche ( cred ca asa se scrie) – pt o croaziera pe Sena. Ei bine, am gasit pe jos un portofel si am venit cu el acasa pentru ca mi-a fost teama sa ma duc la politie ( era pe cand romanii aveau un super renume acolo). Prietenii mei au dat de urma posesorului ( un prof la o univeristate din Londra )- si i l-au trimis cu DHL. Ala a fost maxim mirat ca l-a gasit o romanca, va dati seama LOL. LE-a spus prietenilor mei sa imi lase mie cele 200 de lire din portofel, am refuzat desigur ( era o mica avere pentru mine atunci dar nah, cum sa facem asa ceva?!)
    In alta zi am fost singura la Versailles- cand am ajuns in fata, a fost atat de fascinata ca vorbeam singura. Am exclamat in romana: Doooamne ce frumooos! pe langa mine era un cuplu de batranei simpatici, americani dupa vorba. Astia au venit la mine, mi-au spus ca sunt evrei din Timisoara, au plecat in 74″ din Ro si s-au jurat ca nu se vor mai intoarce. MI-am petrecut toata ziua de la Versailles cu ei- super haiosi, foarte veseli- mortali oamenii. In tren spre Paris mi-au spus ca locuiesc la Los Angeles, ca nu s-au mai intors in Ro de atunci; le-am povestit din tara, eram tanara si optimista asa ca numai de bine le-am spus. Aveau lacrimi in ochi si imi spuneau ca e prima data cand dau de un roman care nu se plange. Am corespondat cu ei cativa ani. Am aflat ca erau foarte bogati, ne-au invitat la ei in LA dar nu am onorat invitatie , desigur.
    LA Sacre Coeur m-am asezat pe treptele alea si m-a apucat plansul pentru ca imi era dor de bebelusul meu. Un negru din ala fioros care vindea suveniruri a venit la mine sa ma intrebe daca ma poate ajuta cu ceva si eu m-am speriat teribil. Imi era frica de negri la vremea aia, nu vazusem prea multi in viata mea. Am avut o colega de grupa din Somalia, foarte draguta, o ajutam la examene, ii dadeam cursuri dar tot ma tineam la distanta daca voia sa ma pupe pe obraz si tot ma uitam la degetele ei noduroase si lungi cu unghii imense ca de vrajitoare (acum au asa toate casierele de la megaimage si lidl )
    Cam asa a fost prima mea vizita la PAris. Am fost de atunci de multe ori dar ceea ce am trait in cele 10 zile bananaind pe strazi de nebuna mi-a ramas intiparit in minte foreversmile

    1. Eva forever smile smile smile
      Te înscriu automat în Uniunea Scriitorilor de pe Blogul Carbo-hazos, adică USBC-h
      Cred că in tine s-a ascuns o scriitoare care nu stie că e scriitoare
      PS. deci nu te-a mai biciuit eldevină sperăm noi aicia, pt că ai venit veseelă, nu ?

      1. eva , uite un premiu

        a făcut YY sarmale legate cu sforicică.
        Ai in ele orez si carne ca la noi dar mai au si fasole roșie, si alte boabe pe care nu le mai știu, vreo 8 feluri . Sunt din frunze de bambus, mâncarea favorită a ursulețului panda.

        1. eva
          ba se poate dar trebuie sa ai răbdare.
          si la mine când dau de pe mobil face figura aia : apăs pe emoticon si totul fuge in sus la titlu.
          Atunci cu răbdare vii înapoi in jos până la locul unde scriai si vezi că omulețul e acolo smile

  8. Cred ca nu am povestit aventurile din Viena smile in special din gara de vest (WestBahnhof), unde a treia oara sigur nu mai calc laugh

    Prima data aveam vreo 4 ani, eram cu bunica-mea in drum spre sora ei si schimbam trenurile. In gara ne urcam pe scara rulanta, eu ma agit si o trag de fusta, care se prinde in scara..noroc cu un individ pe faza, care a desprins-o inainte sa ajunga la capatul mecanismului. Ca sa stau cuminte mi-a spus ca am putut fi trase sub scara, sa disparem cu totul dedesubt rofl

    A doua oara eram in cls a 9-a in schimb de experienta in Budapesta si am mers intr-o excursie de o zi la Viena..toate bune si frumoase, zi superba de aprilie, vizitat Schoenbrunn, Hofburg, etc..la sfarsit parcul de distractii (Prater)..unde am intarziat cam multishor..sprint spre metrou..discutii „prindem trenul/nu prindem trenul”..ajungem in gara, ne facem loc cu coatele prin multime..trenul tocmai pleca, unii apuca sa urce..profa urla ca nu e trenul bun, toata lumea jos..eu am avut de sarit vreo 2 trepte smile o fata sare si geaca ii ramane agatata in usa..imaginea aia cu trenul ducand geaca aia fluturand o am intiparita in minte si acum blum pana la urma a luat-o ultimul baiat care a sarit. Regrupare. Constatat ca era trenul bun de fapt si ca e ultimul pe ziua aia. Constatat ca lipseste unul dintre noi. Pasapoartele la profa. Deci respectivul ar fi ramas cu ochii-n soare daca nu coboram din tren. Care ajunge senin dupa juma’  de ora, happy ca a vazut Vienna by night cu tramvaiul dash Eu fiind singura care vorbea graiul local am convins un portar sa ne lase sa stam peste noapte in sala de asteptare. Omul accepta dar zice ca ne incuie pana la 4 dimineata. A fost interesant de vazut cum adoarme si se trezeste la viata gara..chioscul de ziare si de cafea..

    Ajunsi inapoi in Budapesta am fost dati afara din camin, pe motiv de nedus gunoiul sau ceva. Trenul de Bucuresti era pe la 22, asa ca trebuia sa ne petrecem timpul cumva..ne-am incuiat bagajele la gara si am pornit-o in oras. Niste colege voiau sa mearga la targul de vechituri, m-am dus cu ele, dar m-am intors la gara ca mi se inchideau efectiv ochii de somn si de foame..nu stiu cum am mers alea 3-4 statii de metrou inapoi..la gara mi-am luat cornulete cu mac si cu nuca si m-am asezat pe niste pietre..aveam senzatia ca fiecare femeie blonda e profa laugh intr-un final chiar a aparut, mi-a dat un sandvis si i-am asteptat pe ceilalti. Iar in tren individul care s-a pierdut in Viena a fost exilat intr-un compartiment plin cu fete rofl nu stiu daca a fost pedeapsa sau rasfat..

    1. da, luminița,
      și ametist ia premiul I cu coroniță și o înscriem în USBC-h !

      Deci pentru postul curent avem două câștigătoare pe care să le lăudăm și să le răsfățăm.
      Eva și ametist ne fac să ne mândrim yes

      cred că e cazul să accesăm și noi niște fonduri europene ca să organizăm niște excursii în grup să mai creștem numărul întâmplărilor.
      Idei de trasee, rute, locuri de vizitat, ceva? smile

      PS ieri 94 cititori , din care 55 din Romania smile

      1. Are baiatu o propunere de expediție mișto, dar numai pt perechi de cate doi, deci ame și eu nu ne încadrăm.
        Durata o săptămână
        Locul laguna Veneției, toată.
        Cazare pe vaporaș, pe care noi îl conducem, unde vrem, când vrem, nu și cum vrem ci doar cum se circulă prin lagună.
        Mâncarea se face pe vas, autointretinare cum ar veni.
        Prețul e de circa 550 de euro de pereche, dar trebuie minim 3 perechi, că vaporașul are trei cabine și sala comuna de unde se conduce și vaporașul.
        Alte informații, doar la cerere.

        1. spre dii jei
          băi dar n-ai salva si tu o balenă, un pinguin ceva, să pui umărul la lupta contra încălzirii globale ajutând banchizele să nu mai migreze. Tot numai la perechi în cabine îți stă ceasul, ăăăasta mintea. Parcă am fi la Arca lui Noe, zău așa.
          Eu ziceam să mergem la Ushuaia, să luăm un vapor către baza de cercetări antarctice Scott- Amundsen si să salvăm si noi vreo 2- 3 balene de harpoanele harponierilor harpagoni vânători de balene, sau să ajutăm coloniile de pinguini să eclozeze mai ușor fără dureri, sau să ne proptim in banchizele alea care tot se rup si o iau la vale către ecuator crescând nivelul apelor la Miami să se scufunde frumusețe de oraș.
          Pentru asta ne trebuie vreo 50,000 de euro de persoană ( alo , persoană nu pereche) si de aia sa accesăm niste fonduri europene.
          Pornim din Bucuresti si ne oprim mai întâi la Valea Ciorii unde salvăm niște ciori, si apoi mai facem o escală la Slobozia unde slobozim niste ciori din capcanele puse de vânători, apoi ne ducem la Londra (dar nu prin Paris) unde asteptăm vaporul de Chile, si apoi ajungem la Ushuaia, unde facem după cum deja am descris mai sus.
          Cine se înscrie mâna sus, facem lista si-o trimitem la Bruxelles.

          adică să ajungem aici : https://www.google.com/search?q=amundsen+scott+base+south+pole&oq=Scott+base+south&aqs=chrome.2.69i57j0l3.14002j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8

          1. Asa ceva nu ma stimuleaza nici olfactiv, nici vizual. Nu partikip. Donez 5 euro pentru un pinguin neeclozat.

          2. luminița
            ca să ce ? donezi 5 euro pt pinguinu ăla neeclozat ? să mai stea în ou sau să iasă mai repede?

        2. Adică o săptămână pe vaporaș, să stăm la cușete, pereți de rigips, hahaha, ce cool, hihihi, și apoi să te aud cum îți cauți berea pe sub pat, noaptea, nu, niciodată, ecsclus.

          1. Ideea era ,Andu, că nu mă atrag experientele astea la poli, e prea frig pentru gustul meu. După care am reacționat la propunerea vecinului meu, care cică sponsorizeaza el o croazieră, de toată jena, doi câte doi, o săptămână, pe apă, la Veneția.Mi se pare de neacceptat.Zi și tu dacă nu am dreptate. O săptămână perete in perete cu vecini, jur împrejur doar apă… câtă rezervă de bere să ai..

          2. spre luminița,
            dar eu de ce crezi că am propus irealizabila expediție în antarctica?
            unu, ca să schimb un pic peisajul imund indus de vaporaș și doi ca să mai găsim motive de hlizeală contradictorie. laugh

    1. să știi că merge si acolo emailul
      posta cu vederi mai greu
      dar ma descurc eu, poate le aduc chiar eu vederile alea laugh

  9. Eu nu mi-am propus sa salvez nici o balena, adica cum? ele stau foarte bine in mediul lor natural, aaa, ca mai esueaza cate una, e vina lor, s-au orientat gresit. Si cu pinguinii, la fel. Sa eclozeze de cate ori pot. Nu ma opun. Nu-mi doresc absolut deloc  sa ma duc sa ii caut la OO.

    In schimb, sau pe cale de consecinta, luati-o cum vreti, o croaziera de o saptamana , pe o ambarcatiune, pluviala, in venetia, vecin cu vecinu, hmmm, 500 de euro,  mai bine ma duc in Peru cu 5000. Au astia o jungla de nu-ti mai trebuie vecin.

     

    1. balenele sunt vânate cu ferocitate de japonezi pe care nu-i poate opri nimeni frate, Jap sunt niște criminali în privința asta

      pinguinii nu au nici o treabă, i-am băgat pentru aromă…

      poate doar ciorile din Valea Ciorii să aibă chiar nevoie de ceva, dar nu pinguinii.

      Și polițiștii din Slobozia poate au nevoie de ajutor , să le dea si lor cineva aparate computerizate cu scanner de dat amenzi, cum sunt in toate țările civilizate, nu să scrie amenzile puchinos in 5 exemplare pe formularele alea vechi de vreo 300 e ani laugh crazy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *