Tiribomba și țărmul mării

Tiribomba și țărmul mării *** subtitlu : Tiribombă fără zurgălăi care trec o stradă *** O singură dată m-am dat în tiribombă, când eram mic, m-a dus taică-meu la un bâlci zgomotos si colorat, plin de fum de mici si cârnăciori, cred că era tot așa de Întâi Mai. Nu mi-a plăcut deloc, și si-acuma când îmi amintesc am o senzație tâmpită. Dar sa zbor cu avionul sau cu elicopterul nu am nici un stres, cum văd ca au alții, și-și fac cruce când decolează și apoi aplaudă când aterizează. Mi-a adus aminte de zborul cu avionul neamțu țiganu ieri, când a amintit de lansarea cărții lui ”Si noi am construit avioane” căruia i-am replicat că s-au adunat Marcelele si Rodicile ca încerce si ele să vadă cum e în al nouălea cer dacă tot e să le explice neamțu țiganu cum e cu zburatul. Avioanele pentru călători zboară de obicei pe la 11,000 metri altitudine, si deci ar fi cam al 11-lea cer, dacă punem câte un cer la fiecare mie de metri, iar eu chiar mă simt în al 11-lea cer, adică mă simt liber ca pasărea cerului, fără să-mi pot explica de ce. Simțământul din tiribombă este exact opusul, este o încătușare, o obligare să stau acolo sa mă învârtească lanțurile alea ca pe un electron în ciclotron fără nici o posibilitate de scăpare. Tot o senzație de libertate simt si la malul mării, dar asta cică e valabil pentru toți oamenii, sau pe un vârf de munte, de unde poți să vezi jos in vale, până hăt departe, dacă e senin. Am văzut odată Dunărea de la cota 2000 !
Voi unde simțiți cel mai bine libertatea?

63 de gânduri despre „Tiribomba și țărmul mării

  1. In tiribomba am fost aproape de a ma da o singura data blum taica-meu credea ca o sa fie fun si pt mine (lui ii placea sa se dea). Ne-am urcat si eu in ultimul moment am vociferat ca vreau jos. Cam asta a fost laugh
    In avion imi place mult, mai putin cand sunt turbulente..si ma uit mereu pe geam poate vad Dunarea smile (am si pozat-o de cateva ori). Dar si cand aud vreun zgomot mai ciudat sau mi se pare mie ca flapsurile nu se misca cum trebuie..imi vine sa-mi dau palme ca m-am uitat la prea multe „dezastre in aer”.
    In alta ordine de idei, libertatea o simt atunci cand dansez smile m-am apucat la inceput de martie de dansuri latino (bachata&salsa). Probabil ca dansez ca o scandura, dar imi place mult. Am facut ceva progrese, mai uit combinatiile laugh si am cateva miscari cu care nu ma impac bine-la bachata este figura unde fata trebuie sa-si incolaceasca piciorul drept in jurul piciorului drept al baiatului si el o inclina spre dreapta-eu nu prea pot sa stau, imi vine imediat sa pun piciorul jos blum plus ca sunt unii care te inclina jos de tot, mai sa te culce la pamant..dar mi-o iesi si asta candva..

    1. ametist, și eu m-am uitat la ”dezastre in aer” de multe ori si am ținut minte ce au spus odată la începuturi că până una alta e mijlocul de transport cu cele mai puține accidente, statistic demonstrat.
      Dar cu tiribomba chiar ești alt fel decât ceilalți. Toți se dau cu plăcere, iar eu nu am văzut că mi-e rău decât după ce eram în focul vârtejului. Tu ai știut dinainte? Ce-oi fi simțit de ai refuzat vehement? wacko

      PS Despre dans nu știu sa spun mai nimic, dar dacă tu simți că libertatea ta are prin dans o portiță, atunci deschide-o cât mai des smile

      1. Nu stiu ce sa zic, ce m-o fi determinat sa abandonez asa repede atunci..(sunt si vreo 20 de ani de atunci)…in fine, e ciudat si pt mine, in alte chestii miscatoare nu am avut probleme-roller coaster si turnurile alea unde te urca la vreo 80 m si iti dau drumul brusc

  2. povestește Aurora Liiceanu, nu mai țîu minte unde, apropos de turbulențe în avion;
    ‘ce zburau ei și deodată turbulențe mari (io ori n-am avut parte de d’astea ori îs mai nesimțit ori pur și simplu mi se trage de la camioane și tractoare în copilăria timpurie…), toată lumea panicată la maximum, unii chiar strigau, plîngeau, ce mai, jale maximă…numa’ o țărancă autentică, d-aia cu batic, ședea liniștită…își face o cruce mare și zice un “Doamne-ajută”; după care se întoarce la ocupația anterioară: șade…
    se termină episodul zbuciumat, toată lumea își revine iar scriitoarea o întreabă pe mamaie:
    – ai mai zburat cu avionul?
    – nu!
    – și? numa atît? o cruce?
    – la El nu-i nevoie să insiști…

  3. asta-i săptămîna mea să fiu Jolly…🤟🤡
    am vîndut cîțiva ani bilete de avion; îmi plac avioanele de numa’, acum îmi place să zbor (wait) încît dacă m-ar lăsa să fumez, m-aș face stewart sau ceva;
    dar să încep cu începutul; prin ‘99-‘00 parcă, s-a lansat o companie internă, Angel airlines se chema; noi fiind agenții lor, am fost invitați la un tur de onoare pe deasupra orașului; numa’ că, deși nu-s deloc claustrofob, cînd m-am văzut în ATR-ul ăla mic și galben, m-a apucat brusc și dintr-odată o voință urgentă de a coborî…asta în timp ce primarul și alte notabilități urcau! pe scurt, am coborît, i-am biruit! și a urmat o perioadă de frustrări și frică…da’ frică, nu așa…
    uneori, văzînd pe la Călărași sau prin Dolj avioanele alea utilitare, opream mașina cu gîndul să mă duc la pilot și să-l rog să mă zboare un tur; n-am avut curaj…
    vreo 8 ani mai tîrziu, aflați la un tîrg la Hanovra, patronii mei au fost întrebați de un mare producător de oțeluri cine-s băieții ăia din România care vînd atît de bine produsul lui, că ar vrea să ne cunoască; iar boșii i-au răspuns, neștiind că eu nu zbor, că în 36 de ore (asta era azi la prînz) vom fi acolo; așa că l-au sunat pe șeful meu direct și i-au comunicat că mîine seară trebuie să fim la Hanovra;
    a urmat o discuție de Stan și Bran, promisiuni (cea mai frumoasă … din localitate), amenințări cu demiterea; nimic n-a funcționat la mine, așa că ne-am urcat în mașină pe la 2 noaptea și în 20 de ore am fost acolo, cu mine pe post de vedetă (care dintre voi e ăla care nu zboară?!)…
    au mai trecut niște anișori, cîteva certuri cu nevasta, sătulă de concedii afară în mașină, dar nimic extraordinar;
    pînă în anul în care urma să împlinesc 40; cînd frații nevestei ne-au făcut cadou un week-end la Roma; scorpia, în săptămîna aia, luni, mă întreabă:
    -vineri treci prin bucurești, nu?
    -da, zic; de ce?
    -păi ne vedem acolo, așa, pe la prînz…
    -da’ ce treabă ai tu, vineri, la bucurești?
    că nu’ș ce interviu, că nu’ș ce întîlnire superimportantă cu un client…bla bla…
    -auzi, știi ce? mă vezi că-mi plouă-n gît? ce drac de întîlniri vinerea la prînz, cînd ăia greiii rup DN1 în drum spre Poiană!! zii, care-i treaba!?
    -păi, uite, avem bilete de avion și 2 nopți plătite la Roma! ne-au făcut băieții cadou, să nu fii încă virgin (de zbor) la 40 de ani…
    că hîr, că mîr, vineri dimineață am plecat spre otopeni; a mea deja mă amenințase că pleacă singură, dacă eu nu vreau; dar și în mine încolțise curiozitatea;
    așa că ne-am pus la rînd la îmbarcare; fiindcă dura destul de mult cu fiecare, pînă evaluau ăia bagajul de mînă (low cost unguresc, ce vrei? frumos a fost unu’ care, exasperat că geanta lui era prea înaltă, și-a burdușit lucrurile din buzunarul de sub geantă în partea de sus iar buzunarul inferior l-a rupt pur și simplu: na, acu’ îi ghini, uăi?!) îi zic jumătății că mă duc să mai fumez o țigară…
    mi-a mărturisit, cînd ne-am văzut în avion, că nu credea că mai vin de la fumoar…
    așa a fost prima dată; și mi-a plăcut maxim, abia așteptam returul…

    10
    1. Apropos de frica de zbor: o cunostinta de-a noastra s-a nimerit sa fie in toaleta cand avionul a pierdut brusc altitudine, a cazut, s-a lovit destul de tare la cap parca..nici sa nu mai auda de avion dupa aia..la cateva luni a trebuit sa ajunga in interes de serviciu in Peru, toate rugamintile din lume, asta nu si nu, pana la urma i-au luat bilet de tren, a mers vreo 3 zile (omul traia in SUA) dash

      1. ametist,
        Eu am pățit o frică din asta la metrou, eram după ora 22 singur in vagon spre ultima statie IMGB si deodată se oprește in tunel, fără sa anunțe nimeni nimic, si după un minut începe să iasă un fum din podea, băi zic , m-a luat naiba , pân-aici mi-a fost, dacă ia asta foc de tot am dat colțu ca un șobolan în capcană.
        Si mă duc spre centrul vagonului unde sub scaune este o scara din metal, zic daca o fi nevoie sparg cu ea un geam si sar afară, bai eram singur si ma uitam la fumul ala care găsise un orificiu pe sus si se ducea pe acolo afara. Mirosea a plastic ars, de la ce cabluri o fi luat foc, ȘI pam-pam se stinge si lumina, auzeam pe afară pe unii vorbind si am început sa bat in geamuri poate m-o auzi careva. Nimic!
        După un minut s-a aprins iar lumina si parcă fumul ăla nu mai era așa intens, si incă un minut incepe trenul sa meargă incet. Si asa incet incet am ajuns la ultima statie si se deschid usile . Am iesit fuga si am strigat la oamenii ăia care păreau mecanici de metro ca arde ceva la vagonul ăsta. Au venit in fugă, cred ca asta căutau ei unde e defectiunea.
        Un an nu am mai circulat cu metroul.

  4. parca vad ca mâine -poimâine îți iei avion, dacă tot nu te lasă să fumezi și dacă-i al tău o sa te lași de fumat laugh
    Dar în tiribombă te-ai dat?

    1. ariu toching tumi?
      ar iu tochingtumi?
      about tiribombe? i was operating one of this kind, man!!
      v-am zîs că-i săptămîna mea de Jolly…
      iaca, am ajuns acasă, plouă bacovian, eu mi-am pus un roze șî scriu la gură-cască…
      en fin…
      de pe la 12-13 ani și pînă la 19, începînd de la Sîntămăriemare pînă la Sîntămăriemică (15 august-7septembrie, pentru necredincioși) îmi petreceam timpul în bîlciuri (3 la număr), pe post de nepot (a se citi lucrător)de patron, sîc!
      străbunicul meu din partea tatii, la început de secol XX, avînd o droaie de copchii și nefiind un mare moșier, s-a gîndit cum ar mai putea scoate niște parale; așa că a construit/cumpărat? (din păcate tata nu mai este, să-mi poată confirma) niște tiribombe, cum le spuneți voi…avea una mică, de copii (la noi îi zicea simplu, lanțuri) și bărci (scrînciob);
      plus tățî copchii cîntau la un instrument; bunicul la vioară și țambal iar mai tîrziu, tata la acordeon; cred că moșneagu’ avea și oarece sînge țigănesc și iudeu că cică era meșter la business; asta ar explica oarecum și viața mea seminomadă 😆…(btw, i’m looking for a new job; any advice?)
      oricum, tot ce știu estecă străbunicu’ a păstrat cele 10 bărci după ce comuniștii i-au luat pămîntul, iar 4 dintre ele au ajuns la tataia; tataie care fusese înfiat la o vîrstă destul de fragedă, vreo 10 ani, de un chiabur; discuția a fost scurtă:
      -cumătri, dă șî mii un băiet, cî io-ti cîțî ai; a mea e stearpă…
      -pi cari-l vriei?
      -io-ti șeala, a zis celălalt străbunic, arătînd spre mezinul de pe cuptor
      -gata! ie-l!
      așa că, domnu’ YY, am crescut printre tiribombe, știu să cosesc, să prășesc, să înham un cal, iar dacă la următorul H îmi aduci un baros, îți fac o demonstrație de bătut țăruși, ce n-o văzut dubaiu’…
      și ca să lămuresc ce-i cu Sîntămăriile: tatăl adoptiv a făcut din tataia un țăran responsabil; n-am văzut om mai blînd cu animalele (a fugit hamal în port în ‘49, cînd a văzut cum se poartă ăia la CAP cu boii și caii lui) iar pe la 10 august se cam găta cu prașila; după 7 septembrie începeau culesurile așa că în astea 3 săptămîni, își putea lua “concediu” să umble cu bărcile la cele 3 bîlciuri zonale…
      este că veața bate filmu’?
      hai pa, că mai am fo 4 ore de somn, pînă-ncepe bîlciul cu musulmănica…

      11
      1. moaaamăăăă costicăăăăă ce praf m-ai făcut laugh rofl
        la urm H aduc eu ceva după acileaașa cumva wacko o cămilă, un rechinaș mitittel ( specia mititel) un flamingo… dacă crazy nu vin înseamna că m-au arestat la vamă
        de-acuma o să stau să-ți pritocesc întrebările ca să vă care e procentul de reușită, prin reușită înțelegându-se acea întrebare care-ți declanșează scrisul ăsta spumos… laugh
        Evident premiul săptămânii e al tău : cum ai zis si tu punem : ”GOLDEN Jolly creation”.

        PS atragem atenția telespectatorilor ( nu costicămusulmanu) că există o lege a copy-right-ului, adică nu copy-paste așa de-a lunga mai mult de 150 de semne fără indicarea autorului

        1. Si la taica-meu la tara (jud Valcea) ii spunea scranciob. Mi-a povestit de multe ori cum mergea cu bunicul lui la „Sighii” (Sibiu) sa vanda nuci pt Pastele catolic si cu ocazia asta sa se dea in „linghispir”, care era next level laugh

  5. Eu sunt patriot, mare patriot, cum fac ăia deratizare la academie am și zbughit-o la aeroport și de acolo la Otopeni…cam de 5-6 ori pe an , in caz că nu am vreo călătorie prin Italia, sau Germania sau Elveția….că de, suntem vecini….
    Deci sunt patriot pt că vin des acasă, nu ca alții, de doo ori în zece ani, cum ar veni…
    Deci nu mi-e frică de avion, e ca cu autobuzul când mergi pe ceata, nu vezi nimic.
    Penultima data, acum o lună și un pic, când veneam, zguduituri urate, parca era muslimu cu tirul lui pe arătură.
    La geam, o puștoaică de vreo șapte ani, lângă ea maicasa, o bucata bună, și eu.
    Cum drăcovenia făcea ca toate alea, femeia abia putea sa se tina de scaunul din fata, și palidă la față.
    fetița nu avea nimic, eu eram necăjit că trebuia să îmi țin berea în mana să nu se verse.
    Femeia, dârdâind toată, îmi zice că nu e nimic, se mai întâmplă, bla bla dar ea săraca incerca sa se încurajeze singură.
    Am inceput sa vorbim, de una de alta, ne-am spus de unde suntem, mărunțișuri.
    Când în sfârșit am ajuns pe pistă, fetița se ridică peste maicasa și mă întreabă:
    Dar dumneavoastră locuiți în Austria?
    Da , am răspuns, neintelegand rostul întrebării, mai ales că până atunci nu deschisese gurița.
    Pai ,atunci, de ce vorbiți românește ?
    Va dau cuvântul meu de academician că nu am adăugat nimic la poveste.

  6. Apropo de avioane, am văzut o oferta de angajare că stiuardesa, la o companie austriacă.
    +18 ani, engleza și germană perfect, bla bla bla avantaje, salariul net circa 1500 euroi, inclusiv toate sporurile.
    Rețineți, INCLUSIV sporurile.
    De program nu va mai zic, ei spun flexibil, dar asta înseamnă tot timpul la dispoziția lor, pt că se face și gardă acasă, tre să stai langa telefon, inclusiv la budă dacă te duci.
    Nu e de mine.
    Poate pt Costică.
    E de actualitate, am văzut-o alaltaieri, când m-am întors din Romania.

  7. Și că sa fiu on topic, cea mai tare tiribombă am văzut-o la Amsterdam, in cartierul Roșu, o minunăție, cehoaică, 50 de euro un sfert de oră.
    Dar au trecut destui ani de atunci, daca eram miliardar o luam secretara mea, dar cum nu eram dekat milionar, nu m-am riscat.
    Acu cine știe cum o fi arătând, cred că bate spre 40 de anișori, iar kilometrajul…

  8. Pe mine va rog sa ma scuzatz dar farul sau ce vrea sa fie ala in desen..seamana cu altceva laugh si cu chestia aia rosie in varf..pare ca necesita consult urologic urgent..

    1. no, asa e normal, la noi la mare s-a rasturnat vaporul cu cocaina, la andu acolo s-o fi rasturnat vaporul cu viagra….

  9. andule, scuza-ma pe mine, da desenele lu matale au o problema.
    daca pana si ame, care e o gingasha, vede altceva in ele….ca sa nu zic ca ia peste picior talentul tau indiscutabil de desenator electronic….
    inca o data, scuza-ma pe mine.
    da si tu vina pe caldura din arabia, fata morgana, alea alea.

    1. beidigei poți să stai și într-un picior cu un turn de sticle de bere pline pe cap, de desenele astea electronice cu dublu sau uneori chiar triplu șteker nu scapi, așa că o să le vezi perpetuu, na ha pardon

  10. Atrrizare pe Otopeni, doi copilasi.. fetita 7 ani, baietelul 4, fetifa spune Am aterizat pe pista din Otopeni, baietelul, tare, pizda din Autopeni, ride de se strica… ma-sa, nu se spune Autopeni ci Otopeni, baietelul… pizda din Autopeni

  11. rofl rofl hai ca avem toate cele pentru un vot reusit rofl
    Ametist ne da traducerea farului, neamtu tiganu aduce auto-pista si dg ne lamreste ce e vot…sau fot… sau na, c-am uitat cum se spune …

    1. 2 ani am trecut zilnic pe lăngă stadionul asta 2014 si 2015 dar nu stiam ca de sus se vede asa de frumos. E frumos ce mai smile

        1. Csf laugh La urmatorul desen presupun ca o sa identificam punctul G, dar asta depinde de inspiratia ta, filonu creativ promite! crazy

          1. luminița,
            promit că voi urmări cu îngrijorare si atenție …

            ăăă , asta era din alt film.
            eh, vom vedea noi ce si cum

      1. nu sunt de acord.
        m-am uitat pe gugal, sa vad ce draq e ala un vagin, si am vazut in poze ca nu e chiar asa.
        io zic sa o rugam pe ametista sa ne explice ce si cum, ca am vazut ca se pricepe la chestii urologice.

      1. „Cauta si vei gasi”
        Sau:
        „Bate si ti se va deschide”

        Acu depinde de tine ce se va deschide cand vei gasi laugh

    1. vaaai, domnu’ andu, să-ți iei musai o pălărie cu boruri largi, că doar căldura deșertului te poate face să scrii așa enormități…
      adică, na, la stadioane vă puteți uita cu ce vreți voi (eu personal aș prefera o lunetă, vorba unui vagin tudor, în cazul în care acolo se adună cine trebuie..)
      însă despre privitul la partea ailaltă, eu v-aș sfătui să fiți puțin mai condescendent, chia puțin mistic…
      uite, îmi vine în minte un fragment psalmic, e drept că doar arghezian, dar totuși psalmic:

      Singuri, acum în marea ta poveste,
      Rămân cu tine să mă mai măsor,
      Fără să vreau să ies biruitor.
      Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!””
      păi aici mai citesc și tineri, iar dacă noi recomandăm drone…generații viitoare, canci!

      4
      1
      1. Esti într-o eroare greșită costicămusulmane, eu doar lui dg i-am recomandat sa se uite cu drona… laugh

  12. si io tot de Sf Maria Mica pana la Sf Maria Mare mergeam la balci unde gaseai ciubuc, halvitza ( of, am tot cautat si nu am mai gasit halvizta d-aia buna, lipicioasa care mirosea cam ca floarea de leandru) si sa ma dau in „lanturi”.
    Plecam din balci impleticindu-e ca betivii dar cu gurile pana la urechi de fericire.

    Tata ne-a facut acasa unul cu 2 locuri si a montat un rulment nu stiu sa explic cert e ca folosea motorul cu care uda gradina si te dadeai fara sa fie nevoie ca cineva sa te impinga ca la leagan ( era un suport mare in forma de T si in capete avea lant cu leagan) Va dati seama ca era atractia satului si era plina curtea de copii asa incat eu rar mai prindeam momentul sa ma dau.
    In fine, intr=un moment din asta rar, m-am urcat cu o prietena de-a mea ( sa tot fi avut noi vreo 12 ani asa). Prietena e martor, suntem prieten si acum si isi aminteste si acum – ea nu s emai da in as aceva cam de pe atunci. Sora-mea mai mare a bagat in priza motorul si a plecat lasandu-ne acolo. Nu se invartea foaret repede dar, dupa ce ne-am bucurat juam de ceas asa, am inceput sa urlam sa vina cineva sa opreasca. Ne era teama sa sarim din mers, tata spunandu-ne inca de la inceput sa nu ne dam nesupravegheati si sa nu sarim NICIODATA in mers ca te poate lovi urmatorul in cap.
    Ma rog, cert e ca a aparut exact cine nu voiam, si anume tata. Din acel moment a scos toata isntalatia si l-a lasat ca un simplu leagan mecanic. Asa a si ruginit in urmatorii ani pana l-a dat la fier vechi.
    Am tot mers ciu fiu-meu in parcuri d distractii din astea la moda – eu NU MA DAU. Imi place sa ma uit cum tizpa cei car ese dau. Ador sa stau sa ma uit la ei LOL.
    A..m-au convins o data sa ma dau intr=un soi de barca cu niste topogane alambicate , cu apa – 3 persoane s-au chinuit sa ma adune din braca la sfrasit, Eram GE_LA_TINE_NA pura. Apoii am plans cat eram de mare ( fiu-meu avea 4 ani )- de se uita lumea ca la circ la mine. Aia chiar a fost ultima data.

    Cu avionul am fo cateva patzanii memorabile. Am zburat cu ATR din ala de falafie ca o cioara si se opinteste si zdrangane mai ceva ca un tractor. Cred ca am zis cele mai mute „Tatal nostru” din viata nea, legate – fara virgula, fara pauza-
    Ne-am invartit cu ala in incercarea de a ateriza la Baia Mare mai bine de juma de ora car emi s-a parut o viata, am aterizat cu chiu cu vai la Cluj.
    Tot cu o chesti emica cu fo 12 – 13 locuri am zburat de la Praga la Lubjliana. Peste Alpi. Nu mai fac, mi-am promis!
    Am venit o data de la Varsovia si ne-au dirijat pe Kogalniceanu pt ca era furtuna si lipsa vizibilitate pe Otopeni. Acolo aeroportul era inchis, am stat ore bune pana au adunat de pe la casele lor politie de frontiera, si alte tipuri de personal. Din orele alea, fo 3 le-am stat in avion fara acces la toaleta. COSMAR.
    Am aterizat o data la Praga ( am o frica de aeroportul ala, nu stiu ce are – ereu bat evantul tare) cu capul pe genunchi si intuneric in avion, tanti de langa mine plangea in hohote – eu amutzisem de spaima. Dupa ce am coborat mi-a zis admirativ ca sunt curajoasa; pe naiba, eram blocata, catatonica complet.
    Hai ca nu vreau sa imi amintesc ca raman fara vacanta la vara.
    Am un prieten controlor de trafic cu care discut deseori – asa cumm discuti cu psihologul sa te scape de fobii. Asta imi mai da cate un impuls sa ma mai urc dupa o astfel de situatie dar..nah, am avut si multe zboruri fara nici un fel de probleme- pe alea le ador.
    Si eu am vazut Dezastre in ar, desigur, si eu ma laud ca nu imi e frica pana la prima turbulenta.

    1. mda, nu știai cum să zici că te-ai dat cu praivătgetu’, nu? 12-13 locuri…
      cît despre frica de zbor, (încă) șeful meu e un real spectacol…
      povestește nevastă-sa că la o decolare, așa tare zgîlțîia spătarul scaunului din față, că ocupantul s-a întors la el și i-a zis:
      -stai, bre, liniștit! ci, vrei sî decolezi înaintea me?
      acum 3 ani, ne întorceam de la stanbul, un fleac de 90’ la otopeni; eu la geam, el la mijloc, în stînga lui o doamnă chiar…interesantă; primul rînd, că așa-i trebuie, piloții și-apoi el! și numa-l aud:
      – me scuzaț, să nu ve speriaț cînd decolăm dache io dau așa din mîini sau încep se strig; me frica se zbor…
      cucoana face niște ochi mari, se trage puțin înapoi și cheamă stewardesa; io mă gîndeam că am îmbulinat-o, o cheamă să dea nebunii jos din avion; dar nu, îi ceruse puțină apă; în schimb și-a scos sperietura pe parcursul celor 90’, povestindu-i șefului diverse întîmplări aviatice, hazlii sau nu, aflate de la un prieten de familie pilot sau trăite personal…oricum i-a ieșit, că șefu’ a tăcut tot drumul!

    2. Urate momente. Eu am aterizat de vreo 5 ori la Praga, fara probleme..ma rog, in vreo 2 randuri eram atat de obosita si usor ametita de oareshce licori ca am dormit tot zborul si m-am trezit doar la crapelnitza. Iar in aeroport, in diverse magazine, desi as fi stiut sa zic „dobry den” am raspuns in lituaniana laugh ca sa fiu sincera pana la capat, cu o seara inainte ajunsesem in capitala la Vilnius si pentru ca la micul hotel unde facusem rezervare venise o delegatie de 30 de persoane, m-au transferat fara niciun cost la cel mai fancy hotel din oras (unde ar fi costat cel putin dublu sa stau). Dupa ce am facut o plimbare pana in centru si am mancat ceva, m-am intors la hotel si mi-am zis sa urc la ultimul etaj sa vad chipurile panorama orasului. Si cum asta nu putea fi savurata pe uscat am luat cocktailul serii, care era ceva amestec de vodca cu lapte si o cireasa glazurata plutind deasupra. Cine statea apoi cu capu-n buda la ora 3? talamba de mine. si la 4 venea taxiul sa ma duca la aeroport..

      1. ametist,
        stateai pe la 3 cu capu în budă , dar macar nu era din cauza de avion, si mai inainte pe terasa tocmai ce ai experimentat senzația de libertate, păi nu?

        1. Da, chiar a fost o senzatie faina acolo sus la etajul 14 smile mai ales ca si sarbatoream o nota de 10 la chirurgie pediatrica (sa ma laud si eu 5 min) blum

          1. ametistm,
            ei, atunci chiar ai meritat cu prisosință peisajul panoramic mai putin efectul cocteilului
            ala exploziv smile
            boast

  13. Se cunoaste ca vine ramadamu’… costicamuslimu e in  top  si toata lumea povesteste despre dezastre in aer 🤣🤣🤣🤣🤣😊🤣

    P.S. Tiribomba tot in aer ‘ie’

    1. sigur e cu gap, ca la noi incepe pe 6.
      Noi suntem mai aproape de colțul lunii si nici nu avem nori
      voi mai aveti vreo 2 de acu 3 ani

  14. parca draknea a zburat cu avion privat, d-ala mic, la sofia si apoi mai departe..
    acu vad ca si eva, si ame….
    sa va mai aud eu ca nu e bine supt pesedeaua.

  15. Mi-am aminit ca acum vreo 10 ani , Eldevina a primit cadou de ziua lui un card cu care avea juma de ora de zbor cu un avion usor.

    Am purces noi cu copilu’ dupa noi spre locul cu princian ( la vreo 30- 40 km de bucuresti, Sirna se numeste).

    Am ajuns pe un camp, cred ca la marginea unui sat sau as aceva, si am vazut niste maagzii mai mari care s-au dovedit a fi  hangarele .  Ne-a intampinat un paznic ( un om in varsta, probabil din sat, cu 2 cateii dupa el)

    Ne-a zis sa asteptam ca apare Domnu’ pilot doar ca nu a trebuit sa asteptam prea mult ca a si aparut. Pilotul, 4×4, pe putin 1.98 cm a iesit dintr-una din magazii tragand duap el, de o sfoara, un soi de bicicleta cu acopersi . Ma rog, un avion cica. Il tara pe miriste spre noi – moment in care am simtit ca ma ia cu lesin.

    Long story long: pilotul si cu eldevina s-au indesat amanadoi in chestia aia care nu avea mai mut de 300 de kile ( astia doi aproape tot cam atat). Zambetul larg de pe fata lui eldevina era lipit de geamul, locul ea atat de stramt ca nici zambetul nu mai avea loc. Mi-a trcut prin cap ca e ultimul zambet pe ca  eil mai vad, ma uitam la fiu-meu si ma gandeam serios ca va ramane orfan de tata.

    Nu va mai spun prin ce am trecut in jumatatea de ora (care s-au facut 40 d eminute)- am ramas cu paznicul care imi povestea diverse intamplari cu Domnu’ pilot si aricioplanele alea. M-a vazut omul ca ma uitam la ceas si cand am vazut ca trecusera fix 30 min si astia nicaieri- m-au luat brusc toate transpiratiile. M-a linistit spunandu-mi ca Domnu’ pilot e de treaba si daca e frumos afara , poate s-au dus pana la Sinaia. Ca Domnu pilot merge la mare undeva pe la CORBU si leaga avionul cu sfoara de un copac ( or fi copaci la Corbu?!) Ca e din Cluj si el merge la parinti cu dracovenia aia. A, si ca oricum zborul e anuntat la Baneasa ( sau OptopneI0 la nu stiu ce autoritate care se ocuap cu zborurile astea..si daca e ceva, ne zic aia ( GIZAS, mi-am zis!)

    In fine, s-au intors, al meu nu avea chiar culoarea normala dar zambetul i se blocase pe fata. Important de adaugat ca era la cca 6 luni dupa ce el avusese un AVC minor, da?!!

    Dupa ce am scapat cu bine din incercarea asta, am cumparat si eu  unor prieteni – card cadou sa se dea cu avionul ( tot din asta care n-au avut jucarii cand erau mici)- sa vada si nevestele lor cam cum e LOL

    1. Doamne Eva, de mult n-am mai asa cu pofta dupa serviciu ( la noi incepe sapt cu ziua de duminica)
      Bine ca ti-ai amintit faza laugh
      Deci a experimentat si eldevina libertatea pasarii in zbor planat dasupra unui cuib de cuca – care erai tu cu inima la gat si tensiunea 800 😝😜

  16. El nu a recunoscut niciodata cavi ar fi fostteama. Dimpotriva, cica i- a placut foarte mult.

    Daca doreste careva..ke dau detalii , costa 50 euroi un card din ala. Ma rog, atat costa atunci..

    A, si mi- a mai zis paznicul ca avionul are parasuta ( in caz ca se strica motorul)

    1. paznicul ti-a zis asta ca sa se linisteasca.
      parasuta nu era pt cand se strica motorul, ci pt cand clientul are adrenalina prea multa.
      si nu ca sa sara cu ea, ci pe ea.
      hai c-am zis-o….

    2. hai că asta-i tare; avionul are parașută…😁
      da’ ocupanții?
      și apropos de priponit avionu’ la mare, mi-am adus aminte că un coleg de facultate a avut un Tempus de practică în Franța; plăcîndu-i patronului de el, i-a propus (și realizat) o colaborare în anul următor: trimitea franțuji cu charter-ul la constanța iar ăsta-i plimba vreo 10 zile prin țară; cînd îi îmbarca îndărăt, băieții de la aeroport rîdeau de el: “ce te uiți așa cu jale? avioanele astea nu pică! nu? nu, pentru că nici nu decolează!!”
      la al doilea grup, la vreun kilometru-doi de nuș’ ce localitate din bărăgan, li s-a stricat autocarul; hai cu seniorii pe jos, la cîrciuma din sat, pînă vine autocar de schimb de la bucurești (vreo 4 ore); bineînțeles că s-a adunat lumea ca la urs…străini, deh…care străini au împînzit în scurtă vreme curțile oamenilor să vadă, ca în copilăria lor, gîște, cai, oi și vaci…e viu;
      la urmă, cînd s-au îmbarcat, lipsea unu’! s-a dat alarmă generală și în 20’ l-au descoperit: era în beci la un tataie, ambii combatanți în WWII!!! în ce limbă s-or fi comunicat, alta decît a vinului, Dumnezeu știe;
      ei, și cînd se văd ăștia toți în autocar, izbucnesc în aplauze:
      -Bravo! Merveilleuse!! etc
      ăsta al meu nu înțelegea…
      ăia credeau că totul fusese regizat și că era o surpriză; n-au vrut în ruptul capului să accepte că a fost doar întîmplător iar la urmă l-au umplut p’ăsta de parale (fiecare îi dăduse ceva bacșiș dar în ultima seară s-au vorbit și au mai pus fiecare cîte 10-20$)…
      tot în grupul ăsta era unu’ care întreba:
      -dar la voi nu sunt mașini? toată lumea (era prin ‘94-‘95) conduce Renault 12?!
      – nu dom’ne, asta-i Dacia 1310! uite, aia-i nouă! mașina asta se face la noi în țară…
      a doua zi uita; și o lua de la capăt: Renault 12?!
      cind au ajuns la pitești, amicu’, exasperat, îi cere șoferului de autocar:
      -la mioveni, te rog!
      – da’ nu-i în itinerar!
      – lasă, plătesc motorina!
      ajunși acolo, îl ia pe franțuz de mînecă:
      -regard!! Dacia!!!!
      la vreo 3 ani de la vara asta, era să-l salte poliția; mersese omul să-și schimbe pașaportul și ăia constataseră că avea vreo 4 sau 5 vize de intrare în țară dar nu și echivalentele de ieșire…
      băieții de la constanța îl duceau să-și întîmpine mușterii la scara avionului iar cînd intra cu grupul, pac, ștampilă pe pașaport…
      noi ăștia mai bătrîni, știm ce vremuri am prins da’ eștia d’alde ami, se uită cruciș și se gîndesc: mamă, ce minciuni!!

      1. și tot amicu’ (are o agenție de turism) a mai pățit una;
        era cu 4 franțuji, dintre care unu’ nu’ș ce mare mahăr/decan pe la Sorbona! i se pusese în vedere de la universitate: protocol de grad zero!!!
        numa’ că van-ul cu care erau, al universității, s-a hotărît să se defecteze la vreo 15 km de localitatea de baștină a ăstuia, undeva prin munții neamțului…ce-i de făcut?
        sună la maică-sa să pregătească masă mare pentru 6-7 oameni și să-i trimită două mașini din sat;
        făcuse cu vreun an în urmă o baie decentă la ai lui acasă, în creierii munților (știu pentru că i-am cărat cu duba gresia și cabina de duș 😄);
        a urmat o noapte de pomină; s-a căcat franțuzu’ pe tot ștaifu’ lui de decan…
        însă a doua zi, printre bodogănelile nevestei (s’teț tăte o apă ș-un pămînt), decanu’ a întrebat:
        -știi, măsurat în unități de alcool, ce am băut aseară echivalează cu cantitatea mea pe un an întreg! cum se face că nu mă doare însă capul? ba, mai mult, am o foame de lup!
        -aerul de munte și varul din casă!
        -????
        -da, pereții casei respiră pentru că-s făcuți din piatră de rîu, lipită cu lut și văruiți cu var nestins!
        și pot depune mărturie că-i așa; trezit pe la 5 am, condus 250 km, cărat toată gresia aia, în 2, vreo cîteva sute bune de metri; după ce am îmbucat ceva, cum tată-său era la coasă, hai să-l ajutăm; așa că am cosit, din deal în vale, la un unghi de vreo 55-60 de grade (în unghii, zic ei) vreo 3-4 ore; seara, de pe la 6 pînă la 11 am mîncat (a se citi băut) bine, iar a doua zi la 4 eram fresh, că la 8 tre’a să fiu îndărăt, la birou…

        1. uite, și întâmplarea asta cu profuu franțuz tot libertate înseamnă,
          bun
          nu stiu cositul dar cred ca nu

      2. Haideti domnu’ Costica, nici io nu mi-s chiar asa de tanara blum pana la 16 ani m-am plimbat si eu cu „Renault 12” laugh am locuit 12 ani in Pitesti. Frumoase vremuri..
        PS mi-au placut toate povestirile, felicitari pt scriitura!

  17. Că sa vezi ce căuta domnu Andy pe goagal.
    Roagă mai bine fetele de pe blog sa ne spună părerea lor, facem o medie și asta e, definitiv și irevocabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *