Sahara si petrolul semi-pur (III)

– Partea a III-a
La întoarcere , drumul era blocat de o macara, fiind nevoit să dau înapoi si am luat-o pe ocolite- rețeaua de drumuri era cam ca o tablă de șah – așa că am lăsat baxul la o răscruce de vânturi pe un bolovan mai mare si i-am dat stație portarului meu să-i spun că din cauza macaralei am lăsat apa în locul xzx, si să se ducă portarul celălalt să si-o ia cât mai repede, că am văzut un beduin cu familia lui pe drum. Ăștia ce găsesc pe afară nepăzit, al lor e. Macaraua a fost bucuria mea pe ziua aia, aveam o scuză să-i servesc o plăcinta de cactus grobianului maghrebian. Adevărul e că puteam să ocolesc cumva macaraua aia si să mă strecor, dar i-am zis supervizorului cu lucrările din drum că nu am chef să plătesc zgârieturi ca la o mașina nouă, asa că o iau pe drumul B, la care omul a fost de partea mea si a zis ca am dreptate. Am auzit mai târziu că s-a dus ăla singur vreo 2 km pe jos să-și ia apa.
Intr-o joi, la masa de seară, noi românii, stăteam la taclale la o bere din partea firmei, la mesele de pe platoul din fața cantinei, când se făcea grătar afară, vinerea fiind zi liberă, și am stabilit ca peste 2 săptămăni să facem o excursie în Tunis, mai exact pe plaja din Sfax, cu mașinile în convoi, dar să vorbim cu seful să ne dea vineri, sămbătă si duminică libere. Era unul dintre noi care stia drumul pe o pistă care ducea spre un parc național din Tunisia unde cică ar fi si un post de vamă. Am vorbit cu seful nostru direct, francezul, care a zis ca nu, si oricum trebuie sa-l întrebam si pe șeful lui, un italian, sictirit pe viață, care si el la rândul lui trebuie să-l întrebe pe seful algerian de la Algiers. Care a zis că nu, dar fermentul fierbea deja în noi, în unii dintre noi, că să plecăm fără să mai cerem zi liberă. Mare greseală. Am plecat 7 oameni joi seara, cu 3 masini , cu gândul să ne întoarcem sâmbătă dimineața, dar după 2 ore a început o furtună de nisip si s-a ales praful, de abia am nimerit drumul la întors, darămite să fi orbecăit până in Tunis pe niște piste semi-vizibile pe vreme normală. Noroc că luasem cu noi un telefon Thuraya.

14 gânduri despre „Sahara si petrolul semi-pur (III)

  1. „S-a dus 2 km pe jos sa-si ia apa” deci e clar, i-ai tras-o cu dedicatie bossului de ghereta, dupa cum anticipasem. Ma simt razbunata.

    Dar karma ti-a plesnit-o si tie inapoi, ca cine stie ce mumie de tutankamon fusese candva, la un minus infinit socotind, stra-stra-stra-stra-extraordinar de stra-bunicul sau tata-mare al bossului de ghereta, ascuns prin vreo piramida, pe undeva. Si entitatea lui v-a trimis o furtuna de nisip, ca doar nu avea ce alta furtuna normala sa va trimita, cu tunete si fulgere, cum procedeaza sfantul Ilie pe la noi, in gradina noastra de plai, consacrata ca fiind a maicii domnului, nativ.

     

     

    1. Rezolvabil. Inainte de masa te clatesti cu apa simpla, sau cu apa de gura, si scuipi. Apoi poti sa-ti sufli si nasul.laugh
      Eu as fi curioasa unde se insurubeaza nisipul ala, turbionar intrand prin toate gaurile?!
      Se depoziteaza el pe undeva, prin anumite vezici, sau este eliminat pe caile naturale, fara sa le ocluzioneze?! Asta-i intrebare de 100 de puncte. sad

      1. nu ai nici o scăpare de crănțănit nisip///
        e in pâine . e in supă , pluteste în atmosfera oricărei incăperi,
        ///
        te clătesti cu apa îmbuteliată si ar fi OK , dar din aerul bucătăriei tot se adună în mîncare si în pâine

    2. Si smartphonu meu la fel scrie, la naiba! imi pune din capul lui litera mare la conjunctia „dar” in interiorul propozitiei, bre! N-am mai vazut asa ceva!
      Facut in China, n-ai ce sa-i ceri! dash

  2. @andu yy, am inca o curiozitate, scuze de deranj in aceasta splendida zi de duminica, pardon ce se intampla cu vecinul meu, ca el era mereu motz in frunte pe aici, la comentarii? o fi bolnavior, sau supi?!? wacko

    1. nu stiu ce a pățit ///
      a scris un comentariu la ”Ciulama cu aripioare de pui aurite” eu i-am răspuns si el a zis că nu mai vrea

      1. Aham. El mai scrie si pe alte site-uri, bloguri, sub alte nickname-uri, il cunosc demult, in virtual, ne-am intersectat si contrat vreme indelungata la copacul din padure si nu mai stiu pe unde…am observat zilele trecute reaparitia unui john, johnny, pe ici pe colo, prin gradina internetului…treaba lui. Ein Mensch, ein Wort, extrapoland „eine Unterschrift”. Chiar si pe net eu asa procedez, la fel ca in real. Si pentru ca mai erau vreo doua-trei luminite, care comentau in acelasi areal cu mine, dupa vreo 12 ani de bloggereala, saturandu-ma sa ma tot explic ca nu eu sunt cea care a scris, recent, mi-am pus poza la avatar, ca sa nu mai existe dubii, ca unii considerau ca-mi apartin comentariile altora. Si punct.

        1. puneai și tu ZZ în coadă
          digi s-a enervat că de ce am pus macaraua la comentul meu ca răspuns la al lui

          1. Nu pot sa creeeed, chiar nu pot sa cred!
            Eu mereu am crezut ca voi sunteti prieteni si in viata reala, cum de altfel ati si lasat sa se inteleaga, din toate comentariile voastre…plus intalnirile de la H, pe care le-ati facut publice…apropo, nici matrix nu a mai scris la simo pe blog, in ultima vreme.

          2. bai ciufutilor
            sunt la vama veche si nu am net decat cand sunt treaz, adica mai deloc.
            hai va pup ca ma ustura pielea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *