Nepotu lu” unchiu

Nepotu lu” unchiu *** După ce am mers 800 de kilometri pe drumul de coastă de 1100 de km de la Tripoli la Benghazi, am oprit la Al Brega pentru somn. La jumătatea drumului se află Sirta, localitate de tristă faimă în timpul primăverii libiene, dar atunci nu era asa, era doar un loc de popas, relaxare și afaceri dubioase. Găseai de mâncare si cafele si ceaiuri, sau supermarkete si hoteluri si bișnițari. Șoferul nostru, al companiei, era un individ plin de el de vreo 50 de ani si se comporta ca un căpitan de vapor, ne-a spus unde să mâncam, unde să schimbăm valută si ce sa mai facem în timpul pauzei de o oră si ceva. Eu din principiu exact unde ne-a spus el nu m-am dus, eram 3 persoane care eram transportați cu jipanul ăla de la Tripoli la Amal, locul unde aveam contract cu italienii la o rafinărie în curs de reabilitare. Mă contrasem deja cu el în Tripoli, unde mi l-a ”împrumutat” șeful italian să mă ducă până în oraș să-mi scot bani de la bancomat si să-mi cumpăr un televizor, pt că in camere la Amal nu erau. Bancomat era în Tripoli, pe vremea, aia numai unul, la un anumit hotel, cel mai mare hotel din oraș. Apoi m-a dus în cartierul comercial, un fel de Lipscani de-al nostru, ca să-mi cumpăr televizorul si alte chestii pe care nu le mai cărasem de acasă. Și văd eu un TV cu dvd player incorporat, si eram in negocieri cu vânzătorul, când vine el din spate și-mi zice ca mai bine să merg sa cumpăr de la cutare, un prieten de-al lui. Am zis nu mersi, numai pentru că-l mirosisem că vrea să mă manipuleze, si s-a cam burzuluit, si a început să facă aluzii că s-ar putea să nu fie loc în mașină si pentru televizorul meu, si-i zic de la obraz că ce, dacă-l luam de la amicul lui era loc? Localnicii toți știu că, la plecare, străinii vând lucrurile pe mai nimic sau chiar le donează. Si el ar fi putut fi pe listă de cumpărători de chilipiruri și-și aranja de pe acum marfa! Pe drum, în unele locuri vedeam cirezi de cămile, si am scos aparatul si am făcut niște poze, iar după aia de câte ori vedea cămile striga ironic, ”Ha ha, look , the camels” , cum ar face un țăran de-al nostru mișto de un orășean care se mira când vede o vacă. L-am lăsat in zeama lui si mai schimbam câte o vorbă cu cei doi colegi, germani din Dusseldorf, care erau si ei încântați de cămile, de mare când se vedea, de palmieri si de moschei.

Eram deja de vreo lună pe acolo si umblam de colo-colo prin oil field doar cu mașini cu șoferi localnici, așa era anexa la contract. Mai dădeau de lucru la niște unii, plus că printre soferi erau si informatori, daca nu chiar toți. Mă aflam la șefu în birou cu niste diagrame de lucru, când vine arogantu căpitan de vapor, cu o scuză de formă, ceva scurt zice, nu vă deranjez mult, am nepotu meu aici afara, angajați-l si pe el sofer că nu are de lucru. Era nevoie de șoferi, asta e adevărat si el știa asta, seful ca să nu mai stea la discuții îi zice , bine du-te la HR, si dacă are vechime minimum un an, să-l ia. Are șefu, nici o grijă.
După vreo trei zile mare zarvă mare, ambulanțe, pompieri, sirene : căzuse nepotu cu jipanu într-o vale de 2 metri de după o dună mică si s-a răsturnat cu roatele-n sus rănind ușor, printr-un noroc chior, cei trei pasageri care se întorceau in camp. Șefu italian l-a dat afară pe loc.
A doua zi nepotu a venit la muncă ca de obicei dar paznicii, si ei libieni, i-au zis să plece că are interzis in incintă. A plecat furios si bombănind. Arogantu meu nu era nici el de găsit, ca eu cu el plecam zilnic pe teren, si taman ce aveam niste teste importante, cam la 20 de km distanță, la o stație de pompare si re-injecție, teste la care participau cam toți managerii din zonă. În fine, am ajuns cu altă mașina la locul cu pricina si începem noi treaba după verificările de rutină conform procedurilor de safety.
Cam pe la 11, când lumea începea să se pregătească de mers înapoi în camp pentru pauza de masă, ne trezim înconjurați de vreo 5 mașini de poliție mai mari si mai mici si vreo 100 de soldați înarmați. Incinta unde lucram era mare cam cât un teren de fotbal, si noi cei care eram la fața locului, eram cam 50-60 de oameni străini si libieni deopotrivă. Stația asta era automată, fără personal permanent, doar acum ce eram noi acolo pentru probe. Si vine ordinul că să ne aliniem in sir indian si să prezentăm actele la control să vadă ei, polițiștii că nu sunt clandestini printre muncitori. Ceva nemaiauzit! Managerul nostru italian, s-a enervat foarte tare si a zis că el dă telefon la Tripoli la Ministru si face reclamație că e oprit din lucru si dacă se întârzie predarea, el nu plătește nici o penalizare. Atunci șeful polițiștilor, care cică era un general din Benghazi, îl ia pe italian deoparte si-i zice , hai domnu director , n-ai si mata nepoți, de ce mi-ai dat nepotu ( șofer) afară, hai primește-l înapoi.
Si italianul care a rămas blocat de ce s-a putut întâmpla, n-a avut încotro, și l-a reangajat pe loc pe tămpit.

44 de gânduri despre „Nepotu lu” unchiu

  1. nu vă venea să credeți când v-am zis că vine Vortex-ul sorry
    Germania e jumătate sub zăpezi de 3 metri ,, si Austria cică nu se simte prea bine,
    hei Austria , alo , cum e ?

    1. popsim?

      ( așa zicea un coleg de-al meu de facultate din Nigeria în loc de ”poftim?”)

      aaaa,aha , am pus pt că o ghilimea amnistiază apostraofa
      crazy

      1. Opa!
        Andu e pe felie cu fugarul Sima!!!
        Asta ecsplica de ce s-a subterfugiat el pe un blog aparent humoristic!
        Ca sa se rada Omanianul …ha ha.

          1. andu YY s-a trezit si recunoaste ,
            acu dacă tot ne-ați scos din incognito, gata, tre să spunem că nu mai facem, ne oprim rofl
            bine?

  2. de ce sa ne mai certam noi pe bloguri, ca unde-i virgula, ca unde-s ghilimelele…ca de ce n-ai pus majuscula…..nahhhh, astea-s fleacuri, eminescu este cel mai mare poet care l-am avut si punct.

    Asa a zis ministrul CULTURII!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    1. luminița,
      recunosc, la noi ninge, la tine cum e? că scrie la gazetă ca Austria e sub zăpadă de 3 metri pe la Salzburg pe acolo, ca si Germania, de aia neamțu țiganu nu a mai scris povestea lui cu badigarjii de la supermarket

  3. mneata!

    iar m-am indispus:

    1. Ministrul culturii – un bou care este

    2. Dupa ce am curatat masina de nameti ( buna gimnastica de dimineata)- am stat atat de mult in trafic ca am ajuns cu nametii pe ea mai mari decat erau la plecare. Cand mergi _ i mean, cand mergi-  nu se pune in strat asa de mare pt ca , nah, mergi, o ia curentul, da’ cand stai, stai nene – zero km in 40 minute!!

    In parcarea subterana nu poti sa intri cu o masina pe care e zapada mare pt ca se inunda daca ar intra toti asa. Iaca cum am repetat gimnastica, de data asta imbracata frumos de birou si fara maturoiul necesar ( l-am lasat home, stiam ca parchez in interior deci nu o sa mai am nevoiesmile

    1. Eva,
      de reținut forever zăpada de pe capotă trebuie în mod obligatoriu curățată deoarece dacă în trafic se desprinde o bucată si ajunge pe parbrizul mașinii din spate,poate genera accidente, chiar fatale!

      1. pai io am curatat masina bine inclusiv pe capota! doar ca s-a pus din nou in timp ce stateam in trafic! eu nu plec cu zapada pe masina niciodata

  4. Eva
    cacofoniile nu sunt dușmanul poporului!
    de aia chiar există unele cacofonii admise, ( se stiu: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, etc etc)
    e bine să fie evitate, dar dacă s-a comis una, nu-i bai mare,
    În orice caz folosirea obsedantă a expresiei ” ca și” în încercarea de a evita o cacofonie e mult mai penalizabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *