Macaraua uscată

Macaraua uscata *** ***
Mergeam de la un birou de șantier către alt birou de șantier, cale de vreo 10-15 minute, printr-o căldura parcă ireală și prăfoasa, și eram ca un submarin dezorientat pe fundul apei. La un moment dat, printre mormane de materiale și colaci de fier-betoane, am trecut pe lângă cârligul unei macarale suspendat la 1 metru de pământ, care cârlig avea agățată de el cu o sfoara o punga de cumpărături în care era ceva, nu m-am uitat ce, dar mi-a rămas în memorie imaginea. Fiind ora prânzului șantierul era pustiu, eu fiind ocazional în zona constituiam singura excepție. Peste un sfert de ora trecând înapoi vad din nou punga aia in cârlig si ma apropii curios sa vad ce e in ea. M-am uitat si în sus și de la peste 100 de metri înălțime vad un omuleț, mai exact mana unui omuleț care se mișca circular , doar asa ca sa-mi atragă atenția. În punga era o sticla goala de apa și vreo câteva suruboaie pentru contragreutate. Scot sticla si ma mai uit odată la omul din înălțimi, acum făcea cu mana semnul de OK. Frate, cred ca omul asta vrea apa, și a pus prea târziu punga în cârlig, toți colegii lui o zbughiseră la masa. Am cautat cu privirea mașina de distribuitoare de apa (rece) care e obligatorie in orice șantier din lume, și nu era mai departe de câțiva metri. Ma duc acolo, umplu sticla, o pun înapoi în punga si fac câtva pași in spate si ma uit iar in sus. Deja cârligul se ridica.
Apoi, asa cum elefantul își bagă mâncare in gura cu trompa, tot asa si si macaragiul avea tehnica lui de a apropia cârligul de ferestruica lui rabatabila si sa-si ia prețioasa încărcătura, sticla aia cu apa. Apoi macaraua a claxonat de 3 ori, m-am uita in sus la el si i-am făcut cu mana. Am văzut cum a desfăcut capacul sticlei , arunca in aer câțiva stropi de apă și apoi bea îndelung. Stropii ăia de apă au plutit până jos ireal , într-un șirag de perle care se spărgeau în picături de curcubeu , sau poate mi s-a părut doar. In următorul birou in care am poposit cu treburile mele in acel șantier, am povestit întâmplarea si omul la care ma dusesem mi-a destăinuit din secretele muncii pe macara.
Macaragiul care lucrează la mare înălțime, urca dimineața si coboară seara. De cele mai multe macaragiul nu își ia cu el in rucsac, când urca pe scara aia din fier, verticala si infinita, apa si mâncarea, ci le pune într-un sac sau într-o găleata goala pe care o agață de cârlig, ori el însuși, dacă lasă cârligul decuseară jos, ori roagă pe cineva. La fel si cu recipientele adunate de după ziua de munca, le coboară cu cârligul. Ca doar nu are baie acolo sus! Și dacă în timpul zilei are nevoie de ceva procedează după cum am văzut, pentru ca toată lumea din șantier știe care e treaba cu bietul om, si toți sar sa-l ajute. El lasă uneori un bilet în punga ori suna pe cineva care e prin apropiere.

47 de gânduri despre „Macaraua uscată

  1. Intrebare pentru toti copii mari si mici :
    Cand ati dat ultima data un pahar cu apa cuiva?
    Sau altceva ce avea nevoie stringenta ?
    Nu-i asa ca e misto?

      1. Dacă-i pe-așa și eu i-am explicat unui domn în vârstă unde-i școala specială pentru surdo-muți, prin semne i-am explicat, m-am uitat după el și s-a dus în direcția corectă. Se pune?

          1. si domnucu costicamusulmanu?
            unde era cand a ajutat babutza sa treaca strada, si de ce nu prea voia? laugh
            sau strada nu prea … crazy

    1. se pune , se pune, cum sa nu se puna , pentru ca e o veche nevoie stringenta de a bea sampanie de ziua lui orice om cand e ziua lui insisi laugh

  2. As fi fost curios sa vad ochii macaragiului daca ar fi fost o sticla cu tuica din care ar fi tras insetat o dusca! Daca mai era si frate cu Alah!

    1. spre Neamțu țiganu,
      nu e de glumit cu asta.
      În armata niște băieți i-au dat unui coleg o sticlă ( de sticlă cum erau pe atunci) de suc spunându-i că e apă dar era palinca și a tras ăla o duscă bună de ”apă” de era omu să se sufoce si să-și scuipe plămănii wacko
      Iar în facultate la cămin, unii au făcut farsa invers : i-au spus că e vodcă în pahar si au dat noroc cu toții, si ăla care avea pregătit gâtlejul pentru vodca a făcut ca toate filmele când a simțit că nu e vodcă, tot așa aproape s-a sufocat laugh

  3. Io am primit un cos cu prune si caise din gradina unei prietene si da, i- am zis bogdaproste ca asa pofta imi eraa!!

    Am strans bani de la cativa pretini pt un copil super talentat sa poata merge la un concurs inportant in Germania. El si tatal care il creste singur nu stiau si omu ‘ a plans de bucurie cand a primit banii ( nu i – am dat personal ca nu ma tin ligamentele  la emotii puternice dar am primit un mesaj foarte frumos de la el). De data asta banutii au fost ca un pahar de apa rece pt omul ala de traieste in seceta..

    1. spre Eva
      ligamentele tale au mare sensibilitate si empatie să facă fapte bune, așa că ocrotește-le cum stii mai bine si nu te mai du la gioburi care te consumă pe dinăuntru, ca să avem aci eva happy happy

      și prunele de care erau ? smile
      albăstrele aburite? sau renglote rotunjoare?

  4. In fiecare luna imi donez salariul. Integral. Si din toata inima. Il dau unora care nu au nici o scoala, nici o pregatire, nici o sursa de venit. Abia pot sa citeasca si sa scrie. N-au servicii si nici n-or sa aibe prea curand. Da, stimati cititori, imi dau salariul unor copii. Ai mei. Se pune? 🤭🤭🤭

  5. bre, io mă întreb, dacă macaraua aia ar fi fost în românica, ce-ar fi găsit omu-n pungă?
    asta dacă nu i-ar fi demontat cîrligu’ pentru “fer veeechiii, feeer veeechiiii!”

    1. Păi ar fi găsit ce anticipasem eu la postarea anterioară, ceva ce începe cu p și se termină în ă, eventual deja moartă. Din șase.

  6. și, că tot veni vorba de șantiere, mi-a povestit un amic, inginer constructor:
    șantier de grad minusunu, zero toleranță la alcool;
    echipă de moldoveni, control la intrare; toată lumea ok, numa’ 2, pe la ora 8-9, duhneau…
    sticle/pet-uri…pe nicăieri; da’ oamenii munceau; munceau și duhneau…
    la terminarea lucrării, întrebați, ăștia 2 au mărturisit cum introduceau alcoolul: în furtunul de nivel, luat seara acasă…

    iar cu șantier:
    la Ieșî, în caz că nu știțî, acu’ fo cîțva ani, s-a început construcția Palas Mall, cel mai mare complex din SE Ieuropei (merita și Iașul așa ceva, a fost declarația televizată a unei concetățene…); și conștient fiind că-i mult de muncă, proprietarul a adus și…chinezi…; a împărțit șantierul în jumătăți; jumate chinezii, jumate românii; după ce au ieșit din pămînt (cota zero), jumătatea chinezilor a fost cu 1,5 etaje constant înaintea celei românești; asta în condițiile în care vreo cîteva săptămîni, noapte de noapte, românii se furișau în jumatea străină și le făceau pagube: cofraje stricate, cabluri de scule retezate cu cuțitul, lăsat apă să curgă pe beton proaspăt turnat… a fost iureș mare…

    1. La ce infrastructura de kkat avem, daca se voia, se faceau autostrazi cu chinezi, cu indieni, cu te miri ce natie de constructori, dar nu s-a vrut. Nici cu Bechtel nu s-a putut. Si se mai inaugureaza cate un podetz dupa care incepe sa se surpe. Sa ne fie rusine, Dinu Patriciu, gen.

      1. da luminița,
        dacă se voia ”dar nu s-a vrut”
        Nu s-a vrut fiindcă trebuia să se fure ce se putea fura de către analfabeții si harpagonii feroci, care au ajuns sa conducă, de sus pînă jos.â
        Iar îmiaduc aminte de proverbul grecesc din vremea când au inventat democrația:
        ” înțeleptul care nu ia parte la viața cetății, este condamnat să fie condus de cei mai proști si mai hoți din cetate”

    1. Mersi Lumi, nu cred ca sunt fan, nu stiu sa fiu fan dar nu poti sa  nu vezi ce a facut fata asta, CUM a facut si cat bun simt are. Stiam de nume, si jumatatea mea se trage de prin armâni. Dar doar cu numele, baierile pungii sunt laxe rau..

      1. Cu drag, Irinoush. M-am gandit ca e interesant de stiut, eu am pronuntat mereu gresit, cu accent pe a. Sper sa ma pot dezobisnui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *