Întâlnire de gradul zero

Întâlnire de gradul zero *** ***
Sa fi fost pe la începutul toamnei, asa cam ca acuma, in vremuri de mult apuse, in orașul Dej, într-un hotel –singurul pe atunci- ce stătea sa cada, unde eram cazat pentru o săptămâna cât aveam de verificat lucrările de reparații la koklenderul in 3 colțuri, produs de firma la care lucram eu in București. Vineri s-a terminat lucrarea si eu aveam biletul de întors cu trenul în ziua următoare, asa ca șeful de secție de la combinatul unde se săvârșise acțiunea si-a zis in sinea lui si apoi mi-a zis si mie pentru sinea mea, ca vine seara pe la 6 la mine la hotel sa ciocnim un pahar de ceva, aduce el, sa nu ma apuc sa caut eu chestii pe acolo, ca sa pecetluim buna colaborare intre făbricile noastre. Vine omu’ cu o sticla de palinca de un litru, dar plina pe jumătate. Eu ma uitam la el si la sticla, si ma gândeam ce naiba nu putea sa aducă si el o sticla plina, ce ne ajunge asta pentru doi oameni. Zice, sa-ți dau sa guști ceva ce nu găsești tu la București nici într-o mie de ani, palinca trasa de 3 ori, eu am făcut-o, si scoate din servieta lui si 2 pahărele mici de țuica, clasice, știa el ca nu o sa avem din astea in camera sărăcăcioasa de hotel. Eu ma uitam la el ce energic era si ce voios, de parca urma sa facem un bairam de zile mari, fără sa știu ce ma aștepta de fapt în sticla aia pe jumătate goala. Am dat noroc cu păhăruțele cele mici si el a si dat imediat paharul pe gat, a făcut hrrmmmmșșș, s-a șters la gura si apoi s-a apucat sa scoată niște slănina, brânza, pâine rotundă și ceapa din geanta aia fermecată. Eu am făcut la fel ca el, am dat păhăruțul pe gat si brusc tot capul mi-a explodat, gura si gâtlejul mi-au luat foc, iar plămânii erau parca loviți de un baros de 20 de tone si icneam in loc sa respire. Mi-au dat lacrimile si pe el l-a umflat rasul. Zice he- he, coconii ăștia de la București numai Ricadona si Martini beau, asa ceva bun ca lumea nu au de unde. Ia colea niște slana cu ceapa sa-ti vina aerul înapoi, si dacă vrei ia si niște apa de la chiuveta, ca nu-I de rușine, asa pentru oameni care nu-s de pe aici. L-am ascultat si m-a dus si mi-am luat apa in timp ce el aranja frumos feliuțele de slănina afumata si ceapa roșie pe un ziar, cum altfel? Am mâncat si eu câteva bucățele de slana si brânză sărată cu ceapă si parca mi-am mai revenit. Hai zice el, un “repetir” , ce repetir “nene Iancule”, eu nu mai pun gura pe reactorul asta, zici ca e de la extratereștri. Ei hai, dom’ inginer, ca suntem bărbați ce naiba. Bai nene si ma puse dracu sa fiu iar bărbat ce naiba , asa ca am mai luat o transa, dar m-am simțit mai la jumătate ca prima dată. Si am mai mâncat niște slană, niște ceapă cu brânză si pâine din aia integrală, bine coaptă si am mai ciocnit încă o data, si apoi brusc, mie mi s-a luat lumina. Nu mai știu nimic, cum am căzut pe pat si am adormit îmbrăcat, când a plecat musafirul, si cum de m-am trezit la fix ca sa prind trenul de București. Pe masa era sticla cu încă vreo doua degete de reactiv nuclear folosit la navele extratereștrilor. Pe care am mutat-o într-o sticla mică de pepsi pe care o cărasem cu mine de la vagonul restaurant al trenului cu care venisem, sa le dau si colegilor sa se întâlnească si ei cu ET măcar asa, pe jumătate.
O alta dandana s-a petrecut când eram mic, prin clasa a doua, si un băiat din vecini m-a chemat la el sa ne facem, lecțiile, si am mâncat niște vișine dulci de tot dar cam înțepătoare la limbă, le-a scos el dintr-o sticla din bufet. Si ne-am făcut stana de piatra amândoi de nu ne-am mai dus la scoală, și ne-au găsit părinții dormind ca doi pisoi de latul patului cu gurile cascade de de sete.
Voi ați avut vreodată o întâlnire de gradul zero? Sau cunoașteți pe cineva?

Ce țeapă și-a tras Tăriceanu-Șarlatanu laugh
As spune asa, mai provocator, cred ca e o perioada a domniei liderilor șarlatani. E un cuvânt destul de puternic, dar care are miez. Etimologic, șarlatan vine de la cineva care pretinde ca are anumite cunoștințe, competente, dar de fapt nu le are. Modelul clasic e Tartuffe al lui Moliere, impostorul, șarlatanul.

59 de gânduri despre „Întâlnire de gradul zero

          1. Eu am inteles “teorii” in loc de “tenorii” ceea ce are legătură cu linkul pus de costicămusulmanu 😀

  1. Noi avem in familie combustibil nuclear de pruna.Eu m-am invatat cu el si e primul dezinfectant folosit in caz de zgaraieturi pe gatlej (ce strepsils si prostii..) colegii mei (nationali si internationali) nu (mai ales daca au crezut ca e o inofensiva sticla de apa minerala)..a cam batut vantul pe la stagii in zilele post-apocaliptice laugh

    In schimb am un hate story cu vinul alb..ultima data m-a lovit reactorul de ziua mea acum cativa ani cand sincer nu stiu cum am ajuns acasa laugh iar prin facultate pe la un party stateam eu leganandu-ma pe balcon si niste baieti mi-au adus un scaun sa ma asez. Atunci mi-am dat seama cat de trotilata paream in ochii altora wacko

    1. ametist,
      ar fi trebuit să zic si eu ” produs periculos, nu încercați asta acasă” ?
      sau ”nici la congrese” ? laugh ca bate vântul dacă…
      buuun pt zgârieturi pe gât garantez. yes
      Apropos, sticluța aia mica de pepsi am folosit-o acasă, individual, ca descântec ca începuse să-i placă de mine smile

  2. normal ca tot romanul s-a trotilat macra o data in viata!

    Cu vișine din vișinata – eu si o prietena de-a mea ne-am facut cuc. Eram la ea sa învățam pentru treapta a doua de liceu. Am pus viniluri cu Dan Bitman si am urlat (cantat) de ne-a stiut tot blocul. Interesant este ca am retiut toate versurile cântecelor – parțial le stiu si in ziua de azi.

    In Grecia, acum vreo 3 ani – gașca mare, hai sa ii facem surpriza lui eldevina de ziua lui. Am papat noi l ao taverna raci/scoici si alte orătănii, ne-am întors acasa unde aveam ascuns ditai tortul si noste sticle de șampanie. Basca niste vin. Condiții grele, nu tu farfurii suficiente, nu tu pahare suficiente ( eram si cu o droaie de plozi dupa noi). Ne-am dus pe plaja pensiunii ( in curte), am luat șezlonguri, le-am asezat in careu si ne-am pus la devorat tort – unii cu furculițe, altii cu mâinile, si da-i si stinge-l cu șampanie, vin, ce se nimerea – ca sticlele circulau haotic.
    Frate, s- lăsat cu un cantat si un dansat pe plaja de zile mari. Am ras cu lacrimi, s-au zis bancuri, s-au cantat frânturi din tot repertoriul romanesc ( din toate genurile) – ce mai, copiii au zis cea mai tare petrecere din viata lor – aia a fost. Noi nu ne aminteam foarte multe. Fiu-meu imi amintește si acum ca m-am „ciupit” atunci in Grecia; cand am dau eu lovita si spun ca eu nu beau alcool, cica, ei, nu bei! dar atunci in Grecia??

    Cu palinca – ce sa zic, niște combustibil d-asta nuclear a adus si eldevina acasă de la un amic de la Oradea.
    Uoamenilor! după 3 seri in care sticla a stat spre degustare la piciorul fotoliului, ma las convinsa sa gust. Nici eu nu știam cat de blonda pot sa fiu! am luat o gura si m-a pus prostia sa clătesc gura ( asa , cam ca la listerin). Ualieuuuuuu. Ce respirație, ce frate – ochii holbați, sufocare..puteam sa mor! Ai mei băieții râdeau de leșinau and eu aveam nevoie de smurd direct. Ma rog, am supraviețuit dar eu gura pe asa ceva nu mai pun. Cand mi-am venit nitzel in fire imi explica tacticos al meu sot ca a fost o prostie sa clătesc gura, ca se absoarbe prin mucoasa direct bla bla. STIU! STIU! la naiba, aflasem – doar era sa mor!

    1. eva ești genială smile

      rofl rofl
      Avea dreptate si omu ăla care mi-a dat ”minunăția de licoare” cum mi-a zis : voi coconii ăștia de la București nu aveți de unde lua așa bunătate”

      PS , am vbt cu fie-mea să te sune zilele astea despre laptop

  3. Prima v-am mai spus-o-clasa a6 sau 7a repetitie serbare mahmura vermut tarancuta..a doua mare…nu poci!
    La mine penicilina rulz this days..pt gat nu… altele!

      1. Multzam fain Andu dar nu e nevoie de atata deranj! Io am unul funcyional ..mai greu sa iecsplic aici ca mno..aveam o racheta si asta e melc.. si ii moare si bateria repede. Oricum..voi reintra in campia muncii ca a venit toamna si e cazul..

        1. Eva
          ăsta al meu merge OK dar nu mai are baterie, demult nu mai are baterie,
          dar ziceai că scrii de pe telefon si e un chin, ceea ce e si pentru mine la fel wacko
          Laptopu ăsta merge doar la priză, și funcționează ca un PC normal smile
          eu îl folosesc doar pentru radio când sunt acasă

          vă recomand cu căldură
          http://www.di.fm are 5000 de posturi de radio într-unul singur

          heyyyy e un radio untold nu alta…. crazy

        2. catre un omanian din Oman

          Normal ca sacul cu ardei era din ce in ce mai mic, de inteles, din moment ce eu cand ascult muzica cu tequila, se aude din ce in ce mai incet. Asa ca tre s-o dau putzin mai tare pana ma anunta vecinii cat e ora…
          Bine, cand nu e YY acasa crazy

      1. Poate ai si tu mai mult chef de scris din campia muncii! Da cu contorsiunile care-mi plac mie! Iti jur ca savurez fiecare litera sucita mai mult decat povestirile in sine, care au oricum haz da nush ce se-ntampla cu literele-alea de ma-ncanta asa de tare! Ieniueimitu!

        1. Nici io nu stiu ce fac cu literele. Oi fi dislexica, aia e boala cu pricina? smile sau bipolara? Ca ma grabesc sa scriu dintr- o suflare si apoi mi- e lene sa recitesc/ corectez.
          Orisicatusi, ipohondra sunt sigur asa ca imi convine oricare.
          ( nu se bucura nimeni pt negericirea mea ca voi munci aghen?:))

          1. Eva, ne bucurăm, ne bucurăm, cum nu good
            punem mână de la mână si-ți vom cânta corul robilor la geam, sub clar de lună dash

            sau dacă vrei, corul vânătorilor
            la alegere smile

      2. ai văzt eva?
        irinoush savurează scriitura luxată la genunchii cuvintelor când nu ai tu laptop și vrea să continui la fel.
        da, cine-i Mitu ăsta că nu l-am văzut p,aci wacko mitu mitu paramitru eniuei crazy

        1. alooo, lăsaț contrele,n-auzirăți vestea: “intru în cîmpu’ muncii”??!!
          YEEESSS!!!!
          ci m-ăi mai iniervat la crierii capului, cu farnientele tău…

          1. Io_ te bre un roman pe gustul meu! Lol. Nu vazusem, pardon dd postarea anterioara
            Sa traiesti Costica si sa te bucuri de necazul meu dar presimt ca o voi comite p- aia cu demisia si cu alte ocazii. Mi- a placuuuut!!!

    1. Da de ce e goanga?? mie imi plac, ba chiar imi pregatesc si eu acasa cand am chef (bine, taiate rondele sau felii lungi, fara coada).
      P.S. io shkriu dupe tableta, ca lektokul nu se konekteaza la wifi iar pe smarfon imi aluneca deshtele si shkriu prostii laugh

      1. ametist,
        le-am inclus la goanga zilei pentru ca sunt vinete coapte ca pentru salata de vinete. apoi se cojesc si asa intregi ( cu coadă cu tot ) se dau prin ou si făina si se prăjesc gen șnițel blum
        eu așa ceva nu am mai văzut și sunt buuuuuuneeee de nu știi ce mănânci

      2. Io_ te bre un roman pe gustul meu! Lol. Nu vazusem, pardon dd postarea anterioara
        Sa traiesti Costica si sa te bucuri de necazul meu dar presimt ca o voi comite p- aia cu demisia si cu alte ocazii. Mi- a placuuuut!!!

  4. Cum ziceam mai de mult, sau am zis, sau am incercat sa zic, nu mai stiu, omanian sunt si eu, m-am stra-mutat din Bucuresti in Ardeal. In Crisana, ca sa fiu geographically correct. Pentru o precizie cat mai precisa: pe Crisul Alb. Pe mal. Asa. Era de Sfanta Marie (undeva prin august pentru crestinii practicanti, sau pe la jumatatea lui august pentru crestinii mai putin practicanti). Si ca la orice casa noua trebuiau multe, atat de multe incat doua masini maricele burdusite de la Bucuresti nu ajungeau. Maricele adica Vito, ca sa nu avem imaginea neclara. Si noii vecini au inteles ca era nevoie multa, asa ca au inceput sa apara, ca in filmele americane, cu una-alta. Cum ar fi: un sac de capia, ca nu-i asa, nu poti sa intri in casa noua fara un sac de capia, unde s-a mai pomenit asa ceva!? In sac de rafie, sa fie clar, nu orice sac, da? Si cum capia nu e tot ce trebuie la casa omului, omanianca a plecat la urbe sa completeze restul, adica ce mai trebuie la casa omului pe langa capia, iar omanianul (adica je pentru vorbitorii de limba austriaca) a ramas sa se ocupe de ardei. Capia. God!!! Daca stiam… capia era cea mai mica problema a mea la momentul ala! Urma sa intalnesc secretul vietii si al nemuririi, chintesenta si sinergia, alfa si omega, truth or dare, Babilonul si esperanto… in acelasi timp. Sau seara. Sau ce-o fi fost atuncea… Si dupa. Dar doar daca sunteti cuminti si urmariti carbo-hazosul 🤭🤭🤭

      1. domnu’ omanian și domnu’ gazdă, mulțumesc de urări!
        slt.r. muslimu’ costăchel, nu gudurău…
        04.10.1992, România, Iași, Complex Studențesc Tîrgușor Copou…
        my first blackout…
        the one and only…until now, at least
        ne cazasem iar tatăl unuia dintre noi (cred că am mai scris despre el), foarte credincios, a rămas peste noapte, să nu-i fie frică puișorului, cred; ăsta era ceva militar și ne-a confundat cu trupa, pen’că a început să ne facă morală; că nu-i bine să bem (la început “vorbeam” un vinișor de țară), că fetele n-au ce căuta în camere de băieți (wtf!! unui coleg îi venise prietena să-l ia în oraș), alte căcaturi…
        da’ omu’ avea logoree iar nouă ne-a venit cheful de miștouri…care intra în cameră era invitat la un pahar de vin; și rămînea, că vin era din belșug iar ăsta promitea spectacol…ne strînseserăm deja vreo 14-15… precizez numărul pentru că atunci cînd s-a terminat vinul nostru, am plecat în pelerinaj la ceilalți…
        ce-am băut după aia? nu știu…
        cît am băut? foooarte greu de estimat…știu doar că am plecat în gașcă, să-i conducem prietena amicului la ea acasă, într-un alt complex…iar pe drum, în loc de cap, aveam clopotul mitropoliei…
        cum am ajuns înapoi??? who knows…
        cine mi-a pus pijamalele??!! (gentleman, da? chiar și matol) hard to say…
        tot ce știu este că a doua zi, pe la 11, pe fondul sonor bodogănit, asigurat de respectivul tată, am încercat să ridic capul de pe pernă…de mai multe ori chiar…
        pe la 13,30 am reușit…
        și am plecat, cu un singur gînd în cap: să caut o ciorbă sau să mor…a, și să mă las de fumat, că mai întîlneam cîte un pufăitor și-mi venea să…
        ți-ai găsit! una ciorbă perișoare, una bere zimbru…
        gata, eram ca nou!!!

        de atunci n-am mai amestecat așa! spre deosebire de niște colegi de an (erau vreo 3, profi-profi, da’ și cu haz)…era pe strada Sărărie, lîngă Tîrgușor, o crîșmă ordinară, deschisă în anul ăla; o casă veche, dărăpănată, unde se vindea alcool; la început în hol și într-o cameră, unde erau 3 mese; “La mama acasă” îi ziceam (you got it?)…anul următor, în loc de fasole și porumb, bătrîna a pus în grădină mese; și scaune; și bănci…că era plin ochi; a deschis și celelalte camere în scopuri bahice, habar n-am unde locuia… ei, și într-o zi, vine baba la ăștia 3, care executau deja de vreo 4-5 ore programul liber-ales, vine zic, cu un lighean de gogoși!!! cam cît o roată de SUV ligheanul; plin ochi:
        -mamă, luați de mîncați ceva!
        -n-avem,bre, bani de gogoși!
        – maică, da’ cine v-a zis ceva de bani? hai, luați de mîncați!
        unii de la o masă alăturată, auzind discuția, încep să vocifereze, că nu-i corect…clienți sunt și ei…
        la care baba, o femeie înfiptă de altfel:
        – voi să tăceți!!! io cu băieții ăștia am renovat restaurantul (referindu-se la sumă, evident)!!!

        1. spre costicămusulmanu,
          urările și respectul civilului oferit pompierului care salvează.

          Alineat Nou: – păi da, așa e adevărul, că si eu am vreo 2-3 stâlpi de rezistență de la hotel Unirea… smile

          Alt alineat : – Pt respectarea realității, nu m-a durut capul a II-a zi, si nici alte fenomene meteorologice nu s-au manifestat, cum ar fi rațe certate etc.

          1. musiu andu, acuma c-ai spus, înțeleg de ce se ține așa falnic respectivul hotel; mi-era cam frică la Panoramic (restaurantul de la etajul 13, pentru necunoscători) da’ gata, sunt încrezător…
            ce zi de cacao am avut…
            trezit 05,30 Slatina (bleah); rm vîlcea-voineasa-curtea de argeș și spre casă; am mîncat rău, am băut vreo 3 ceva-uri căcafele sigur nu erau, am ajuns prea tîrziu la bucarest ca să mai merg la Romexpo (business)…și am visat cafea la MOL în bîrlad (singura bună după focșani); ce să vezi, am ajuns de vreo 10’ la bîrlad: toaleta defectă iar espressorul e în prices de curățare; da’ mai stau 15’…că nu plec fără cafia!!!

  5. porni mahîna, veni cafiaua…mmmmmmm
    însă pentru a nu ni bati gioc di uaminii ciia cari chiar salveazî vieț, se cuvine să restabilesc adevărul istoric și anume că tangența mea cu respectiva ocupație a fost doar datorită obligativității satisfacerii stagiului militar și a constat în:
    – constituirea unei linii de intervenție (sîc); adică de la autospecială alergat 50 m cu 4 furtune (două subrațe-două în mîini) și aruncate pe rînd, întors făcut cuplajele
    – urcat pe exteriorul clădirii (în fapt un turn de 2 etaje din lemn) cu ajutorul unei scări de aluminiu cu cioc (cu care spărgeai fereastra și pe care îl agățai de pervaz) iar ulterior coborît printr-un tub de pînză frînînd cu coatele și genunchii (asta a fost funny)
    – asistat la stingerea unui rezervor cu 100l de benzină (chiar impresionant ce căldură degajă)…
    și multe-multe alte lichide; cu grade biensiur…
    dar erau cîțiva ofițeri/gradați care fuseseră în Irak, după răzbel, la stingere de sonde; superoameni;
    și povesteau că americanii, cu toată tehnologia lor, stingeau o sondă în 5-7 zile!!! iar românii, inventivi, în 20-24 de ORE…pentru că au inventat un utilaj; pe un șasiu de camion au montat un motor de avion, invers; cu camionul mergîng în marșarier, reușeau să rupă flacăra și să izoleze cu spumă…👍😎
    pînă într-o zi cînd, nu se mai știe ce s-a întîmplat exact, dar camionul a luat-o hăisa, propulsat de reactor, și omul a decedat…😢😢 și ăsta a fost motiv pentru americani să interzică folosirea tehnologiei pe mai departe (se plătea munca în funcție de cîte sonde ai stims…)

    1. spre costicămusulmanu,
      ai făcut pregătirea, se cheamă ca ai școala respectivă, tot faci parte din breslă.
      Grea meserie și riskul cât casa!
      Noi, ceștilalti, nu putem decât să-i admirăm pe pompieri.
      Acum cu activitatea ce-o ai, deh, mai pățești si câte un necaz, ba o toaletă închisă, ba un restaurant cu muzica infectă,ba un drum târziu în noapte, dar acasă … eee, când ajungi acasă trec toate ca un abur yes
      facem un logo dedicat ”costicămusulmanu povestitoru/ cu aparate pe drumuri călătoru”
      pam -pam laugh
      hai noroc belșug și voie bună!

      PS tre să mă uit pe hartă, că mie Voineasa îmi apare de la Brezoi spre Lotru nu de la RM Vâlcea spre Curtea de AG sorry

    2. Era un motor de MiG 17 sau 19. O bucata inca mai exista pe undeva prin tara. Si in Kuweit a fost sabotat de hamericani, ca stingeau prea repede sondele si nu isi mai justificau ei zilele de diurna laugh

  6. Ca sa coci capia iti trebuie pe ce: tabla, gratar, piatra incinsa, dar n-aveam de nici unele si am inceput sa-mi colind vecinii dupa ajutor. Nici n-a durat mult, ca in prima curte in care am nimerit am capatat o mandrete de disc d-ala de-l trage tractorul dupa el, ca sa discuiasca. Cred ca d-aia ii si zice disc. Cu 3 picioruse frumos sudate pe partea care nu tine apa, cu o tija in mijloc, pe partea cealalta, ce mai, o minunatie a tehnicii, nici n-a trebuit sa intreb cum se foloseste. L-am dus victorios in curte, am ales o bucatica mai curata de beton si m-am apucat sa fac focul. Moment in care au inceput necazurile, sub forma unui vecin care si-a itit capul peste gard si mi-a zis: Nooo…. ashe no! Si intra omul in curte, se uita iscoditor imprejur si vad pe chipul lui ca nu gaseste ce cauta: nooo…. ashe no! N-ai o palinca? Ce sa zic… n-am… n-am avut niciodata. Si deja ma gandeam ca oare unde in procesul coptului de capia intra palinca… mai la inceput? mai la mijloc? mai la sfarsit? Omul a mai dat de vreo doua ori din cap a dezaprobare totala si s-a prelins pe poarta. In 5 minute era inapoi, cu o sticla de 1,5 litri, pe care scria Izvorul Minunilor. O fi sarcasm? Asteptam curios sa vad ce face cu palinca: o pune e foc, sa-l atate? ori pe disc, sa-l dezinfecteze? Dar el a cerut doar doua pahare. Mici. Am inteles, urma initierea bucuresteanului in tainele locului. Am adus paharele, omul a turnat – cu grija, cu maaare grija – in pahare si apoi ‘noroc’! Ma uitam cam cu spaima la paharul meu. Probabil ca erau 20-30 de ml doar, dar auzisem atatea povesti de groaza despre palinca, incat am luat-o cu precautie, ca pe doctorie. Asa e… iti ia gura foc, te ustura buzele, nu mai stii unde e limba si unde e cerul gurii si, ca sa scapi de otrava, inghiti rapid, cu ochii in lacrimi, dar ceea ce e mai rau abia acuma urmeaza: lava topita se scurge pe gat, parjoleste totul in cale si apoi se pune pune pe dizolvat mucoasa stomacului, in timp ce tu, nevinovat, te zbati in chinuri si speri ca o sa poti sa mai respiri vreodata. Ashe… zice omul meu, apoi, fara sa empatizeze cu suferinta mea crancena, se apuca sa insire niste caramizi in jurul focului de sub disc. Stia el de ce. Pricepeam si eu, in timp ce imi reveneam incet la viata, si trageam aer prin coltul gurii doar, ca inca era dureros sa respir. Nu mai retin cand si unde s-a topit omul, dar sticla a lasat-o la mine, asa ca atunci cand al 2-lea vecin a aparut deja nu mai aratam ca un novice in copt ardei: trecusem cu bine de partea cea mai importanta deja si aveam si logistica necesara: palinca si pahare! Intra omul in curte, ia sticla de palinca, o miroase ca un cunoscator, pune jumatate de paharut, o plimba prin gura si o inghite cu o aruncatura de cap pe spate: expert, e clar, stia ce face, cred ca aveam admiratie in priviri deja: e buna! nu ca a mea, da’ e buna. Data viitoare iti aduc sa vezi, acum bem din asta… noroc! Si acu da-mi o carpa curata! M-am executat, ce sa fac. S-a asezat tacticos si a inceput sa scoata ardeii din sac, cate unul, si sa-i stearga, unul cate unul… No vezi, ashe se face… Spor la lucru! A mai luat o palinca si s-a dus. Deja imi facusem curaj pentru al doilea pahar si eu, nici pomeneala de chinurile de la prima inghititura. O caldura placuta se raspandea in tot corpul, viata era mai usoara si sacul de capia parea semnificativ mai mic… ma imprieteneam cu palinca! Multe nu mai stiu dupa aia, decat ca la un moment dat a ajuns omanianca acasa, o asteptam cu un zambet cat strada pe fata, rezemat de peretele casei, cu o jumatate de sac de capia nestersi si cealalta jumatate arsi doar pe o parte…. dar eram fericit smile Devenisem gospodar la casa mea si bausem palinca cu bastinasii! Ma acceptasera, eram de-al lor! Si nu, nu stiu cum am ajuns in pat si cand am adormit, dar a doua zi am vazut cat lipsea din sticla de palinca: vreo 4 degete rofl rofl rofl

    1. Andu YY spune:
      14 septembrie 2019 la 13:11 Editează
      catre un omanian din Oman

      Normal ca sacul cu ardei era din ce in ce mai mic, de inteles, din moment ce eu cand ascult muzica cu tequila, se aude din ce in ce mai incet. Asa ca tre s-o dau putzin mai tare pana ma anunta vecinii cat e ora…
      Bine, cand nu e YY acasa crazy

  7. Ietete si eu am copt cuminte-cuminte, doar cu cafea! Pai io de ce naiba n-am aflat pan-acusi cum devine sacu de ardei mai mic?!!
    Zambetu cat strada…mai bine lasati!

  8. de DG HotNews.ro

    Sâmbătă, 14 Sept 2019

    „Candidatul PMP la președinție, Theodor Paleologu, a declarat că, dacă USR ar veni la guvernare, ar fi ”un eșec garantat”, pentru că, deși în partid există oameni foarte buni, formațiunea nu are busolă ideologică. Făcând aluzie la campania USR de modificare a Constituției ”Fără penali”, Paleologu a comentat că el ar merge mai departe și ar propune ”fără proști în funcții publice”.”

  9. cel mai greu și mai greu de aplicat ar fi pașii cu pașii usereului.
    sau cum a zis azi mutu robocopu : PSD usor-usor își face majoritate la pușcărie laugh

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *