Ghinioane și încurcături

Ghinioane și încurcături,
Cine calcă pe dinții greblei și-i basculează coada drept în nas spre a viziona în tihnă un roi stelar de culoare verde, nu prea poți să spui că are ghinion, ci că e cam prostănac.
Ghinion e atunci când într-o dimineață ai o întâlnire importantă de prezentare a unui proiect de lucrări si nu-ți sună ceasul pentru că taman ce i s-au terminat bateriile în timpul nopții, te trezește întâmplător un coleg cu o oră înainte, dar nu-ți găsești cheile mașinii, apoi după ce le-ai găsit, fără cafea si mic dejun, te repezi în parcare unde calci într-un rahat de câine, cât te chinui să te cureți, îți cad ochelarii din buzunarul de la piept drept in gura e canal de lângă mașină, mă rog te bazezi pe ăia de rezervă din mașină, te grăbești spre strada pricipală, dar strada ta e blocată de o mașina de gunoi care iți mănâncă 5 minute infernale din viață, și după ce ai reușit sa scapi de traficul groazei din oraș, ajungi în parcarea firmei gazdă si nu găsești alt loc decât ultimul cel mai îndepărtat de intrarea în clădire, și ajungi în sala de ședințe transpirat ca un luptător de sumo, ajungi cu un minut după de ora fixată, unde vezi sala goală și te trece așa un curent de scurtcircuit că s-a anulat contractul din cauza ta, îți revezi în minte întreaga ta viață la firma asta, apoi vine șeful de la PR și-ți spune că ședința s-a amânat pe mâine dar că tu nu ai răspuns la telefon si abia atunci constați că ți-ai uitat mobilul acasă.
Se leagă uneori niște întâmplări nașpa unele de altele într-un lanț care pare că nu se mai termină , de nu-ți vine să crezi, de parcă le-ar pune cineva cu mâna.
Eram la o expoziție internațională la Frankfurt am Main, Messe Exhibition Trade Fair, unde aveam un stand cu firma americană la care eram angajat, expoziție care ținea 3 zile, noi ajungând în oraș cam cu 2-3 zile înainte pentru pregătiri, cei 6 membri ai echipei venind din mai multe țări.
A doua zi după deschiderea oficială, dimineața pe la 11 am luat un pahar din carton cu cafea si m-am îndreptat către ieșire să fumez o țigară la cafeaua aia, dar in drum spre ieșire, care era departe rău, Messe asta fiind de-a dreptul uriașă, si cu multe etaje, noi fiind la etajul al doilea, în drum spre ieșire ziceam, văd o casă a scării pe partea stângă, toată din sticlă, care avea si balcon, si zic eu să scutesc din drum mai bine ies acolo si fumez liniștit, iau mucurile cu mine in paharul gol, si mă întorc mai repede. Am ieșit bine mersi, am admirat peisajul urban care era in fața ochilor mei, am terminat cafeaua si am dat să deschid ușa să intru înapoi. Eh, pauză, ușa nu se deschidea, era ușa de evacuare în caz de incendii care se deschide doar într-un singur sens : acela de ieșire pentru a evacua publicul. Haina mea cu telefonul si cu actele era pe scaunul din stand, așa ca eram fiul ploii nu puteam să dau telefon unui coleg să vină să deschidă din interior să ma salveze. Am coborât pe scara de incendiu la sol, dar aici era o curte betonată, pustie, chiar sinistră dată fiind situația în care mă aflam. Am luat-o și eu la picior către direcția în care credeam că voi da de intrarea principală numai că am dat de un gard interior, cu o poartă mică încuiata cu electromagnet, si pe deasupra pe ziduri câteva camere de luat vederi. Am început să dansez, să dau din mâini, să ma prefac că escaladez gardul, doar-doar va observa vre-un paznic ca sunt acolo. Si a observat cineva, cam după 10 minute a venit o mașină cu 2 oameni de la pază. Le-am explicat care-i treaba cu cafeaua si țigara si cu scurtarea drumului si lipsa actelor. Aveam doar un ecuson atârnat la curea și ăla m-a salvat. M-au verificat si au chemat in biroul pazei un coleg de la standul nostru. Toată scurtarea mea din timpul de fumat a durat cam o oră si jumătate, iar seara la barul hotelului ghici cine era ciuca bătăii si a hazului colegilor americani si nemți si elvețieni.
Fiecare avem de povestit faze de genul ăsta in care pare că ghinioanele par să nu se mai termine.
Vă invit să povestiți si voi ceva dandanale asemănătoare 🙂 😀

52 de gânduri despre „Ghinioane și încurcături

      1. urinoterapie faciala gustativa, nones volens, pe chinezeste cred ca barbatul acela ii zicea in chinezeste fetei, ce plm, daca esti proasta ia-o jet, dar nu sunt sigura.

        我在這裡找你的傢伙

        1. yy a zis că e imprecisă chinezăria asta, dar nu-mi spune pt ca îi este cam rușine 🙂
          ce-oi fi zis doamne? 🙂 😀

          1. hai că am dat google translate, nu-știu ce i-o fi rușine așa , mă rog chestii de-ale lor…

  1. Astea le-am pus ca sa imi treaca nervii de la ievaluarea facuta procurorului general de catre slugoiul bubos pe modelul patentat tot de el cu Kovesi.

    Am ras cel mai tare la ultimul clip, dar tot nu mi-au trecut nervii.

    1. eu când îl aud cum vorbește cu vocea aia de răzăș de-al lui moș ion roată si unirea nu pot decât să-mi adduc aminte de Osamabinladden, la fel de prefăcut si voce blîndă avea când punea la cale încătușarea lumii într-un callifat supus lui.
      cum a ales hamsterul ăsta scorpii scârboase tot una si unu nu stiu

  2. Catelul ala din poza ta pare sa fi trecut saracul printr-un luuung sir de ghinioane si incurcaturi!
    La tv nu ma mai tin nervii sa ma uit, prea multe ghinioane,ghionoaie si alte incurcaturi calamitante si dezastruase se inlantuiesc!

    1. da Irinoush, zicerea perfectă :”prea multe ghinioane, ghionoaie si alte încurcături calamitante si dezastroase se înlănțuiesc!” (:wacko:) (:boast:)

  3. De fapt catzelul ala urma sa fie greblat, la propriu,  de catre entitatea humanoida, numai ca el si-a activat nivelul 4 de alarma telepatica subconstienta catre grebla, care l-a pocnit cu coada ei lemnoasa direct in mediana centrala a fruntii pe emitatorul human al comenzii perverse initiale.

    Din peisaj mai face parte si o pisica, care toarce, fara nici o legatura cu intriga de facto.

  4. Extrapoland, cainele telepatic este Lazar, ala de si-a dat cu grebla-n mecla e Slugarel tudorel, iar pisica e Kodrutza Kovesi, careia i s-a retezat copacul, aka DNA-ul, si acuma sta si asteapta pe ciotul ramas…

  5. O chestie asemănătoare din cauza țigării am mai pățit la Ankara. Avionul meu de la Dubai n-a putut să aterizeze la Istanbul unde aveam conexiune pt Bucuresti, si ne-a dus la Ankara, si ne-au pus să ne târâim bagajele noi, cu mâna noastră, să luăm alt avion spre Istanbul. Eram plin de nervi si era coadă la ghișeul unde ne dădeau tichete noi pt zborul Ankara- Istanbul, și am văzut o poartă mare , tot din sticlă, pe unde ieșeau oameni, nu am băgat de seamă că Doar ieșeau , și am lăsat toate bagajele lângă coadă, si am iesit la fumat.
    Când să intru, la fel ca la Frankfurt, ușa nu se deschide, si mai era si un polițist cu armă care se uita insistent la mine , ca la jddreagnea, care mi-a arătat cu mâna usa principală a aeroportului, unde se intra cu pașaport, normal ca la orice aeroport.

  6. Pasaportul in bagaje, bagajele la ghiseul pentru zborul Ankara – Istanbul. Îl vedeam pe geam dar degeaba.
    Ma duc la coada de scanare a pasagerilor ca sa încerc să explic unui polițist ce-am pățit, dar mi-era o frică cum nu am mai simțit in viața mea.
    Si cum mă uitam eu asa încercând să caut o față mai prietenoasă printre polițiștii ăia, aud cum mă strigă cineva de la coadă. Mă uit si văd un italian cu care lucrasem in Kuwait cu vreo câțiva ani în urmă. Tosi îl chema. Mă duc la el si după salut salut îi spun că am o rugăminte de ajutor la el. In fine, a înțeles ce voiam, oricum l-am scos din coadă si l-am cărat până la usa buclucașă, i-am arătat pe geam unde e ghișeul si bagajele mele si un băiat, român si el, cu care vorbisem in avion si acum i-am zis că ma duc la fumat sa știe cineva de bagajele alea.
    S-a dus Tosi, a vorbit cu băiatul, a cautat in geanta de la laptop pașaportul si a iesit si el pe usa aia. Apoi am intrat iar amândoi, la coada de scanare a pasagerilor. Noroc că avea timp destul până la plecare. De atunci pașaportul meu nu mai părăsește buzunarul meu nici o secundă pe durata călătoriei.

    1. moaaa…da stiu ca le comiti! (:wacko:)
      io o astept pe YY sa graiasca bine romaneste si sa ne povesteasca ea mai pe larg despre incurcaturile tale, ca potential ai – asta e stabilit de-acum! A, si cum face sa nu iti scoata vreun ochisor sa ti-l dea prin praf de nervi ce are pe tine cand faci din astea 😀

      1. Eva,
        😀
        Păi dandanalele astea s-au întâmplat înainte de o cunoaște pe ea 🙂
        După aia toate călătoriile au mers șnur, fără probleme.
        Dar tu n-ai avut nici un ghinion niciodată? N-ai vărsat cafeaua pe raportul proaspăt tipărit pt sedințe, sau d-astea așa (:search:)

        1. de varsat am varsat ( ca mai sunt si varsatoare de fel) dar ala nu e ghinion, aia e neatentia mea proverbiala
          De altfel nici ce patzisi tu nu prea e ghinion (:crazy:)
          Ghinion e cand te ploua cu pietre in Capri de exemplu dar, nu-i asa, cum zice prin zona roz, sa vedem partea plina a paharului! Pai ce sa cauti in Capri? si daca tot esti acolo, bea in pana mea un capucino ( d-ala prohibitiv de scump) si bucura-te de peisaj. Ceea ce va doresc si voua!

          1. Desigur, unele din cele pățite de mine nu-s chiar ghinioane, dar încurcături sigur sunt, de unde și titlul (:boast:)
            Gata, măine mergem la Capri să bem un capucino!
            D-ăla dintre Coarnele Caprii, jud Iași 🙂

        2. Lasa ca am varsat eu cafea pe sculele ORL-istului in prima saptamana de munca la cabinet 😀
          Cu o noapte inainte nu dormisem bine, mi-a fost greata, m-a durut capul, etc..m-am dus la lucru fara sa beau cafa. Acolo, dupa ce am facut cateva fise auto mi-am mai revenit si mi-am facut cafeaua. Pe care n-am apucat s-o beau pe toata ca mi-a venit pacientul. Pun cafeaua pe masuta cu instrumente (tensiometru, spirometru, aparatul de audiometrie), fac pacientului EKG, ii iau tensiunea. Cand pun jos tensiometrul, partea rotunda cu afisajul loveste in cafea si o varsa..pe masa, pe perete, etc..sterg eu cat sterg dar nu-mi dau seama ca a patruns si sub capacul aparatului de ORL..noroc ca nu s-a stricat..

          1. @ ametist
            uff! 😀
            mi-a mai venit inima la loc, că credeam că numai eu pățesc dandanale si m-a criticat si eva (:sorry:)
            cum zic nemții : ” wellcome to the club” (:cool:)

    1. Da cand pui ceva exact acolo unde trebuie si dupa aia cauti oriunde altundeva decat acolo unde trebuie ca zici ca ai fost prea grabit ca sa-l pui acolo unde trebuie?!
      Si be (asta-i licenta furata)-cautandu-l pe dl Ispirescu am gasit poza cu tabloul de la sf cl a 12-a! Ala de trona prin vitrinele din oras, cine stie cunoaste…
      Asa ca…merci pt capuccino!
      Da vermutu, unde-i vermutu?

      1. căutăm găsim aducem mintenaș o clipă
        dar crezi că vrea și ”mnealui? Ispirescu adicătelea!
        de vermouth zic
        campari da Milano e bun?

    1. Ieeeeuu am dat-o dân nou pa visinata, ca ashea am crrrezzut ieu ca m,ai pa gustu lu domnu ispirescu asta de ma freaca la icre, ca dupa ce am gasit poza dintr-a 12-a am gasit-o p-a lu mirela din generala care eram nedespartite si care acu ii sticleste ochii pân italea si care ne radeam doar daca ne uitam una la alta si p-a lu iuliana care exasperasem toti profesorii vorbind in banca -zice profa de romana lu dirigu’:dom profesor vedeti ce faceți cu crețele-alea doua ca m-au exasperat! Da cand m-a ascultat la rascoala si la liviu rebreanu o ramas masca- o citisem si recitisem de enspe mii de ori! Si mi-o cazut proza interbelica si la bac, si eminescu de-am facut o lucrare de nu-mi venea s-o dau! Oi, andu, ce-ai facut??????!!!!!

      1. Hahahaha (:unknw:) Irinoush,
        Bag sama ca taman ce am declanșat talentu-ți scriitoricesc si amintiri cu eleve crețoline ca caprele irinucai 😋 (:crazy:)

          1. Eu m-am referit la caprele Irinucai doar ca nastrushnice fiintze din ograda ( dam skip despre raioase please (:sorry:) )

      2. Draga Irinusha,
        Mi-ai adus aminte si mie de liceu, cand am primit de ziua mea cadou un urs cantaret 🙂 care avea un mecanism f sensibil si canta incontinuu daca nu-i scoteai bateriile. Incepe ora de fizica cu dirigu’. Eu, precauta, scot bateriile. Colegele din spate il cer sa se joace cu el..’hai, vi-l dau, dar sa nu va puna al’ cu coarne sa puneti bateriile inapoi’ ‘nu, nu’..evident ca le pun si incepe sa cante..si canta..si canta (avea vreo 4 strofe cantecul)..dirigu’ disperat „opriti-l, opriti-l”..nu s-a oprit pana nu a terminat melodia 😀

          1. Din fericire melodia 🙂 ca daca era bateria, mancam apoi fizica pe paine, si eu si ursu’ (:rofl:)

  7. @ irinoush
    citatul săptămănii :
    ”Da cand pui ceva exact acolo unde trebuie si dupa aia cauti oriunde altundeva decat acolo unde trebuie ca zici ca ai fost prea grabit ca sa-l pui acolo unde trebuie?!”
    am pățit de vreo 2-3 ori

  8. Apropos de incurcaturi..
    Cand eram si eu mai tanara si nelinistita, aflandu-ma intr-o scurta vacanta in Norvegia (in cadrul bursei din Lituania) ma trezesc cautand drumul catre hostel in Oslo. De la gara se putea ajunge acolo cu tramvaiul sau metroul. Din statia de tramvai ar fi trebuit doar sa urc un delushor, cladirea se vedea din statie (am observat eu a doua zi pe lumina). Dar eu, nu mai tin minte de ce, am luat metroul. Cobor, bezna totala, in dreapta niste indivizi dubiosi..asa ca am luat-o la stanga (wrong!!) si m-am invartit in jurul cozii, ajungand tot in dreptul liniilor de tramvai. La un moment dat ma acosteaza un individ, ma intreaba unde ma duc, etc..ca sa scap de el ii spun ca trebuie sa ma intalnesc cu prietenul la hostel si o iau in alta directie. Pana la urma ajung tot la liniile de tramvai, deja disperata ca era trecut de miezul noptii. Ma duc intr-o statie sa vad pe harta daca merg macar in directia corecta..evident ca nu, o luasem inapoi catre gara. Asa ca merg in sfarsit corect..si peste cativa metri il vad la distanta pe individul de mai devreme, asa ca ma ascund in boscheti 😀 dupa un timp nu mai era trotuar asa ca am luat-o pe sine, pe sub o autostrada..am ajuns in sfarsit pe la 2 dimineata..noroc ca mi-au dat pat la nivelul de jos (:boast:)

    1. Ametist
      eu când sunt în situații din astea zic după aia: ”bine că nu m-au mâncat” (:crazy:) ( vezi episodul din Grecia)
      cred că se aplică si la povestea ta.
      sau nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *