Geniu pustiu, aproape de neant

Geniu pustiu, aproape de neant *** În timpul activității mele pe mare, în Golful Persic, pe un Super-Complex Oil & Gas, am avut parte de o întâmplare un pic cam stranie. La un moment dat un compresor de gaze, mare cam cât o casă cu 2 etaje, a început să se oprească fără nici o cauză clară afișată pe display. Hărăbaia condusă si controlată de calculator avea aproape 25 de condiții, care dacă nu erau îndeplinite, se oprea și afișa pe ecran de ce s-a petrecut asta. Dar în cazul ăsta mesajul de pe ecran era cel puțin ciudat : ”cauza opririi necunoscută”.Adică așa ceva nu se poate. Pe bune, un sistem din ăsta nu e chirurgie pe creier, ai niște parametri de urmărit si niște condiții de îndeplinit simultan si gata, asta e, trebuie să meargă. După vreo 4-5 opriri din astea, când erau verificate și eliminate, în câteva ore, toate posibilele cauze, mașinăria era repornită, funcționa vreo 10-15 ore si apoi, buf, se oprea iar. Se face o ședință si am fost si eu invitat, deși alta era treaba mea acolo, mașinăria asta era cumva tangențială ariei mele de expertiză și de aia eram la ședință. Concluzia ședinței a fost că trebuie chemat e urgență reprezentantul creatorilor programului de computer, autorii softului , din Polonia. La asta am contribuit și eu, când am subliniat că toate cele 25 de condiții au fost verificate si răs-verificate de mai multe ori si totul apare ca si cum calculatorul are o voință proprie sau este sub influența extratereștrilor. După două zile sosește un inginer din Polonia, un geniu în IT după unele zvonuri, de 35-40 de ani, este instruit conform procedurii de safety, si pleacă in zona cu compresorul vinovat. I s-a dat voie să facă mai multe teste deoarece mai erau încă patru compresoare care preluau treaba și care funcționau corect. A lucrat două zile, dar in prima seară, inginerul a avut un puseu de melancolie filozofică și s-a dus în timpul nopții pe scările de acces către rampa de primire a mărfurilor cu vaporul, si stătea acolo la o cafea, cu picioarele atârnând la un metru deasupra apei si fuma. Pe platformele marine din industria Oil & Gas nu se fumează decât într-un singur loc, special destinat, iar coborârea pe rampele si pasarelele destinate activității portuare este interzisă fără permis special. A fost observat de un tehnician care efectua un control de rutină al instalațiilor si imediat s-a dat alarma. Explicația lui a fost că îi plac foarte mult marea, valurile și luminile care se văd de la vapoarele din depărtare, și voia și el un moment de liniște și pace. Nu s-a gândit nici o secundă că e periculos dacă fumează acolo, că putea exploda instantaneu cu geniul lui cu tot, în cazul unei avarii cu scurgeri de gaze, el a zis că apa mării la un metru de picioarele lui e o măsura de siguranță. A avut noroc cu directorul general că nu a fost trimis la tribunal. În sfârșit a doua zi, continuă el treaba la compresorul încăpățânat și spre seară, după trei teste încununate de succes, opririle nu au mai avut loc, mesajul a dispărut. La ședința de final, inginerul a spus că totul a fost din cauza unui cablu mic si subțire lăsat ne-ecranat cam 10 centimetri in timpul ultimei reparații capitale dintr-un dulap de control al temperaturilor de pe puntea superioară ( aproape de cer) si primea semnalul radiației cosmice de fond si-l considera ca impuls de oprire. Asta doar când bătea vântul si deschidea câțiva centimetri capacul de metal al dulapului, capac rămas neprins în întregime. Deci cum zisesem eu, era sub control extraterestru.
Voi ați văzut vreodată oameni fumând în stații de benzină sau în incinte e vopsitorie?
sau făcând alte fapte periculoase ?

15 gânduri despre „Geniu pustiu, aproape de neant

  1. io personal declar ca am vazut in copilarie uoameni care incalzeau butelii de aragaz cu „arzatorul” ( asa se numea, nu stiu denumirea tehnica sau comerciala) pentru a le incalzi deoarece erau folosite la parlirea/epilarea porcului de Craciun.
    Cand m-am făcut mai mare i-am vazut la stirile de la ora 5 ridicati de Smurd.

  2. La inginerul polonez apreciez in egala masura priceperea in remedierea disfunctiunii cat si romantismul slavon, insa ma gandesc ca mergea si o vodka la tigara de dinainte de deflagratie, ar fi atenuat semnificativ shokul dezintegrarii. boast

    1. geniul chiar exista la omul ăla, că a desfăcut programul calculatorului în limbaj de 0 si 1, si numai el a înțeles de unde pornea buba, astfel încât s-a dus pe acoperiș să vadă rahatul ala de panou pe care nici ciorile nu-l luau în seamă…
      O fi vrut el un șnaps, dar controalele privitor la alcool sunt extraordinar de amănunțite, plus ești anunțat pe toate căile că dacă ai asupra ta și ești prins, imediat vei fi dat afară din țară fără drept de revenire 10 ani sau 20, nu mai stiu,
      Un englez a uitat în servietă o sticluță de whisky din aia mică din avion, si atâta i-a fost,a fost prins la Check Point si a stat 24 de ore la închisoare si apoi trimis ramburs în UK! unknw

  3. în 2000 nu mi-a mai reușit fofilarea, așa că m-or prins iștea șî m-or pus sî mă fac barbat; aducî sî fac armată…
    la pomperi…tereu’…
    primul discurs a fost înălțător…
    coandantu’ de batalion, fost prof de engleză în civilie ne-a ținut următoarea cuvîntare:
    “-copii…(sîc, unii aveau deja acasă…), știu că niciunul nu-și dorește să fie aici! nici noi! dar așa e legea și n-avem ce face; așa că vă rog frumos, să nu ne incomodăm reciproc! 6 luni trec repede…armată ușoară!”
    frate, și era unu’ acolo, un maior, zărghit rău…cu cercel în ureche iar codița abia ce și-o tăiase (am văzut poze); omu’ era militar însă avea probleme de logică în ce privea unele recomandări tîmpite ale regulamentului…
    bre, da’ zărghit rău…
    se duce la mare cu familia, la hotelul MI-ului, în bermude, cu plete, cercel în ureche și bandană pe cap; alea de la recepție…cam circumspecte; maior în halul ăla…și îl pun să aștepte fără să-i zică de ce; voiau să verifice documentele; și singurul de găsit în duminica aia a fost comandantul unității, care după ce le-a confirmat ălora persoana, l-a sunat să-l ia la rost; că ce-a făcut? ce-a zis? că ăia nu se apucau așa, aiurea de telefoane…
    să vezi dup’aia instrucție ce a făcut ăsta în hotel…cum s-au schimbat porțiile de mîncare etc (povestită de un adjutant);
    îl ia radaru’ pe maior lîngă o mică benzinărie; ăsta nu oprește lîngă polițist ci se duce glonț în stația de benzină; girofaruri, nervi, vin ăia…nu vor să dea la pace și încep să-i scrie PV-ul; maioru’ scoate un pachet de Kent, își ia o țigară, o pune între buze, îi oferă una și polițistului…și i-o aprinde…
    -na, zice scoțînd legitimația de serviciu, eu îți dau ție 100 de lei da’ tu-mi dai mie 1000 (proporția, nu țin minte sumele)!!!!
    c-o fi, c-o păți…n-a scăpat milițianu’…
    asta e povestită de un majur care era capabil de orice pentru maior; unu’ își dăduse singur foc la casă; echipajul a intervenit, fără să știe despre ce e vorba iar piromanul i-a luat ostatici, amenințîndu-i cu o sabie, pe majur și un militar; el voia să-i ardă casa (ceva cu o moștenire); maioru’ a văzut că ăștia opriseră furtunul, nu răspundeau la apel, așa că a urcat singur la etaj…l-a făcut din vorbe pe piromanul nebun…
    mergeam cu autobuzul unității în vizite/instrucție la diferite obiective; înainte de întoarcere la unitate, cînd eram cu el, ne opream la bere:
    -bă, la vîrsta voastră știți fiecare cît duceți; intrăm (la unitate) în pas de defilare și ăla de se clatină a be… …. cu mine!

  4. Costica costica, tare iti place la povesti I frumos. Dura armata la pompieri, fie ea si la TR, la pompieri inamicul e prezent si daca nu e rezbel.

  5. Povesti cu fumat in locuri periculoase nu am..doar povestea cu tubul de oxigen al unui pacient dus la investigatii intr-o incapere mai mica..cand se chinuiau sa scoata afara patul a cazut tubul pe jos. Eu eram f aproape de el. Pentru o secunda am crezut ca prind aripi dash

Lasă un răspuns la Exun Amchory Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *